Scrisesem eu în Meditatiile-un rau necesar? că s-a creat o modă a meditaţiilor intense şi începute din ce în ce mai devreme. Tot acolo veneam cu  întrebarea despre ce aş putea face pentru a da o mână de ajutor.

M-am gândit pentru început să postez etapele pe care le-am putea parcurge pentru a ne ajuta copiii la teme. 
       

Înainte de a începe mai fac doar o observaţie. Deşi am cunoscut datorită blogului, câteva fete extraordinare care lucrează acasă cu copiii şi fac o treabă excelentă, din experienţa proprie şi din cele aflate şi povestite de alţi părinţi fără bloguri, ştiu că nu este chiar foarte uşor să lucrezi cu copiii tăi. Şi mai ales, acest lucru mi l-au spus mulţi profesori. Partea emoţională este cea care aduce această dificultate. Pentru părinte este mult mai greu de acceptat că propriul copil nu înţelege la fel de uşor ca alţii, iar copilul are tendinţa de a nu îşi asculta părintele, aşa cum o face cu un profesor, care este o persoană străină.

Dar nu este imposibil. Doar un pic mai greu decât cu cei pe care nu îi cunoşti. Paşii pe care îi putem urma şi tot ce ne poate ajuta să facem meditaţii acasă, ca să le spun aşa,  sau chiar neoficialul nostru homeschooling ar fi următorii:

           
  1. Primul lucru va fi acela de a găsi timpul necesar acestei activităţi. După părerea mea, de cele mai multe ori această sarcină revine femeilor. În situaţia în care tatăl are calităţile necesare(cum este la noi) şi este dispus să facă acest lucru, devine ceva mai simplu, pentru că ei nu au atâtea sarcini pe cap, precum mamele. Dacă nu vor sau nu pot să ajute, atunci trebuie să înţeleagă că este necesar, fie să preia o parte din sarcinile gospodăreşti, fie se apelaţi la un ajutor benevol(bunici) sau plătit(o femeie). Poate vă veţi întreba de ce să nu plăteşti direct un profesor, dacă tot trebuie să dai bani. Pentru că diferenţa de preţ este semnificativă. Nu putem prelua toate treburile doar noi. Munca cu copiii este solicitantă şi dacă eşti stors şi epuizat nu cred că ai prea multe rezultate.
  1. Cunoaşterea materiei. Acest lucru fie se întâmplă din şcoală, fie se învaţă acum. Nu este un lucru imposibil. Manualele sunt făcute pentru mintea nu atât de antrenată a copiilor şi parcurgerea lecţie de lecţie a manualelor, nu este un efort atât de mare precum pare la prima vedere. Cheia este să nu săriţi lecţiile şi să le învăţaţi efectiv odată cu copiii. Nu mulţi români au auzit de homeschooling. Chiar dacă la noi pare o ciudăţenie, în multe ţări este legiferat şi statistic copiii pe care îi şcolesc părinţii au rezultate mai bune decât cei din sistemul clasic, de stat sau privat. Dacă atâta lume adoptă acest stil şi se descurcă singuri cu întreaga educaţie a copiilor, atunci cu siguranţă şi noi ne putem descurca cu nişte meditaţii.
  1. Convingeţi dinainte copilul că îl puteţi ajuta singur. De câte ori aveţi ocazia explicaţi-le că viaţă le va fi mai uşoară dacă vor învăţa, pentru că, mai ales la vârsta mică, învăţătura este un chin şi nu realizează deloc necesitatea acesteia. În plus, vor avea reţineri în a lucra cu voi şi vor încerca să evite pe cât se poate. Dacă le explicaţi din timp se pot obişnui cu ideea şi vor accepta ajutorul.
  1. Adoptaţi o atitudine profesorală, cu ceva mai multă autoritate decât în celelalte aspecte ale vieţii parentale. Nu le permiteţi amânări şi eschivări. Dacă li se va da o şansă, vor face tot ce se poate pentru a scăpa. Am auzit mame, care deşi stau acasă, îşi duc copiii la after-school pentru că nu au autoritatea necesară pentru a-i pune să facă temele.
  1. Dezvoltaţivă răbdărea de a lucra cu copiii. Este cea mai importantă calitate în această activitate. Pentru a reuşi în acest ajutor trebuie să conştientizaţi că ei nu au în spate anii noştri de muncă şi exerciţiu. Ei chiar nu ştiu aceste lucruri şi prima oară când auzi şi înveţi ceva, noţiunile nu sunt atât de simple, precum ne par nouă. Vă aşezaţi alături de ei şi le dăruiţi aceste momente. O faceţi treptat, conştienţi că trebuie să rezistaţi.
  1. Nu vă enervaţi şi nu îi certaţi. În momentul în care sunt certaţi, copiii, şi nu doar ei, se blochează. Chiar dacă nu au înţeles de prima oară, nu le reproşaţi şi nu strigaţi la ei, căci iaţi pierdut. Efortul lor de a se concentra este mult mai mare decât al nostru.
  1. Abţineţi-vă să le arătaţi câte ştiţi voi şi cât sunteţi de deştepţi. Scopul este de ai învăţa pe ei, nu de a ne etala noi deşteptăciunea. În felul acesta, ei se vor simţi complexaţi şi nu vor mai avea acelaşi nivel de atenţie. Nu le daţi informaţii în plus. Trebuie să îi învăţaţi ce au în programă.
  1. Adaptaţi timpul de lucru la capacitatea de rezistenţă a copiilor. Nivelul lor de atenţie şi capacitatea de memorare sunt mai scăzute decât ale noastre. In momentul în care au obosit, nu insistaţi să lucraţi în continuare, pentru că va fi inutil. Nu vă mai pot urmări şi vă bateţi gura de pomană, pierzând şi timpul.
  1. Adoptaţi un stil de lucru relaxant şi amuzant. Faceţi câte o mică glumă şi destindeţi atmosfera cât de mult puteţi. Le va face plăcere să lucreze şi totul va fi mai uşor.
  1. Stabiliţi mici recompense şi lăudaţi-i de câte ori puteţi. Treceţi peste greşeli dar spuneţi o vorbă bună de câte ori reuşeşte ceva.
  1. Fixaţi toate noţiunile prin exerciţii sau întrebări. Mai ales la matematică acestea sunt esenţiale.
  1. Aflaţi stilul de învăţare al copilului şi insistaţi pe acesta. Este utilă o discuţie cu cadrele didactice pentru a şti dacă memorează mai uşor auditiv sau vizual.

   Mihaela Dămăceanu