Blog de familie

Blog

  • Mozaicul lunii noiembrie

    Ultima lună de toamnă a fost pentru noi cea mai liniştită şi calmă, din acest anotimp. A început cu un drum la Botoşani, unde am aranjat diverse probleme organizatorice cu noii chiriaşi şi ne-am bucurat puţin de tihna locului. A reînceput şcoala şi atât cât am putut, am mai stat puţin prin parc, bucurându-ne de ultimele zile călduţe.
    Mihnea a fost la o petrecere şi în rest… casă şi planuri pentru decembrie.
    Am vrut să încep luna cu casa curată, pentru a nu mă aglomera înainte de sărbători cu toate, dar nu am reuşit. Uf!
    Mihaela Dămăceanu

  • Ce merită să cumpărăm in noiembrie

    Am început în iulie să fac un calendar al cumpărăturilor, întrerupt în august şi continuat în septembrie, în registrul cumpărăturilor legate de începerea şcolii. Luna trecută am revenit cu inspecţia pieţelor şi o continuăm şi acum.
    Cu toate treburile şi pregătirile pentru sărbători, nu prea o să ne stea azi mintea la ce merită cumpărat în noiembrie, dar vă tot spuneam că acest ghid va fi util mai mult în următorii ani, când vom putea la începutul lunii să ne uităm ce merită să cumpărăm şi eventual să calculăm inflaţia :))
    Deci, în noiembrie, cronicarul pieţelor raportează:
    – carnea este la fel ca în octombrie, adică scumpă. Carnea de porc între 15 şi 20 de lei, în funcţie de comerciant şi de tipul ei (cotlet, antricot, pulpă, scăriţă, carne de lucru). Cea de vită 22 pulpa şi  35 de lei muşchiul. Dar estimez o scumpire în luna decembrie, ceea ce înseamnă că ar fi bine să cumpărăm mai devreme, dacă avem loc în congelator. Niciodată nu am luat porc de la ţară şi cred că ar fi o idee bună, o asociere cu două-trei familii, pentru a cumpăra un porc întreg de la cineva de încredere;
    – peştele nu prea l-am studiat bine, însă am remarcat în cursul lunii că era macrou proaspăt, cam la 20 lei kilogramul. Nu am luat, dar anul viitor o voi face. Încă mai era ştiucă şi şalau, tot în jur de 18-22 lei pe kilogram;
    – brânza proaspătă începe de la 13 lei iar cea maturată este între 22 şi 26 lei/kg;
    – legumele convenabile în noiembrie sunt tot cam aceleaşi din luna precedentă, dar unele s-au mai scumpit. Varza este acum 1,5-2 lei, castraveţii sunt şi 7 lei, dovleceii sunt doar de import , la preţul de 7 lei, iar ardeii au ajuns până la 9 lei/kg. Cartofii sunt cam 2 lei peste tot:
    – dovleacul este tot 1,5 lei, deci merită să mai facem o plăcinţică, două şi să mai păstrăm în cămară unul, că rezistă ceva timp dacă nu este tăiat;
    – cel mai convenabil preţ l-am găsit la conopidă, care la începutul lunii, era şi la 1 leu/kg. A mai crescut ulterior, dar tot este bună de cumpărat. Cu maioneză şi usturoi, sau sub formă de sufleu,  ar fi foarte bună de consumat în acestă lună;
    – că tot am amintit usturoiul, să vă spun că şi preţul acestuia, de 6-7 lei/kg, îmi pare bun în această perioadă. Ar mai merita să luăm şi morcovi la 2 lei şi să-i păstrăm în nisip peste iarnă, când nu vom mai găsi morcovi  româneşti;
    – la capitolul fructe, am remarcat că parcă ar fi scăzut puţin gutuile, sau cel mult au stat pe loc, fiind cam tot între 4 şi 6 lei. Strugurii au fost tot 6, 7 lei, dar perele sunt clar mai ieftine. Erau şi cu 2,5 lei/kg, deşi evident că cele mai frumoase puiteau fi luate la 5 lei kilogramul. Însă, oricum, tot îmi pare un preţ foarte bun, căci nu le vom mai vedea sub 10 lei, în curând;
    –  şi bineînţeles că cele mai convenabile acum, sunt merele, la preţul imbatabil de orice fruct concurent, şi anume 2,5 lei/kg. Facem la greu, deci, plăcinte şi ştrudele cu mere. Delicioase, nu altceva!
    – nucile au mai crescut puţin. Dacă luna trecută văzusem în piaţă, nuci în coajă la 8 lei/kg, acum s-au dus. Am văzut însă la Mega Image, paradoxal, la 16,6 lei kilogramul, ceea ce nu este deloc rău pentru ei. Miezul de nucă la Piaţa Obor, a ajuns la 30 lei kilogramul, şi probabil va mai creşte în decembrie.
    Cam acestea mi-au fost constatările lunare şi închei urându-vă WEEEEK-END PLĂCUUUUT!!
    Mihaela Dămăceanu

    Update 30.11.2013 Am uitat să vă spun de spanac şi salată verde. Spanacul era 3 lei/kg şi salata la 2,5 lei bucata.
     

  • Miercurea fără cuvinte-Porumbeii

    Această provocare a fost lansată de Carmen pe blogul ei. Puteţi participa şi voi!

    Mihaela Dămăceanu

  • Poftiţi la Târgul Bloggerilor

  • Colecţia de donaţii de decembrie

  • Fotografiile de la donaţii

    Întrucât nu m-am descurcat să postez fotografiile în articolul despre donaţii, cu părere de rău, trebuie să vi le arăt separat, aici:

     -Parfum

    – puzzle

    – carte de exerciţii

    Mai vreau doar să vă urez o săptămână minunată şi să mă scuzaţi că în cea care-a trecut, nu am găsit deloc timp să răspund la comentarii!

    Mihaela Dămăceanu

  • Teama de a greşi

    M-am trezit gândindu-mă la această postare. De câte ori am de făcut ceva nou, îmi amintesc de această postare. Nu că aş fi avansat foarte mult, de când am scris-o, dar ceva-ceva am mai înaintat. Am recitit-o şi mi-a mai dat un pic de elan. M-am gândit să o repostez, că poate va mai da un elan şi altora, ce nu au citit-o la momentul publicării ei, anul trecut. 

    Şi pentru cei ce nu au trecut pe la noi săptămâna aceasta, vă mai rog să aruncaţi un ochi şi pe postarea mea de luni, cea cu ideile pe care le doresc de ajutor.

    O zi minunată, cu gândul la week-end!

    “Dumneavoastră nu greşiţi niciodată mâncarea?” a fost o replică a doamnei învăţătoare Rada, care iarăşi m-a surprins pozitiv. În timpul unei şedinţe cu părinţii, a rostit-o de două ori, ca argument al ideii că greşeala face parte din noi şi ne însoţeşte întreaga viaţă. Cu atât mai mult, este prezentă în copilărie, atunci când totul este un început.
                Doamna învăţătoare a marturisit că dânsa mai greşeşte uneori mâncarea. Şi eu la fel! Şi fiecare femeie la fel! Se mai întâmplă, uneori, să o facem prea sărată, prea nesărată, prea fiartă sau prea nefiartă, să o mai ardem, etc. Şi nu ne ceartă nimeni şi nu este un capăt de ţară, deşi o facem de ani, şi ani, şi ani.
                Dar totuşi, de câte ori nu ne trezim certând copiii, când greşesc?
    Atitudinea faţă de greşeală, mai précis teama faţă de greşeală este indusă în anii copilăriei. Nu ai copilăriei mici, ci în anii şcolii. Cel mai mare rol în inducerea acestei frici aparţine părinţilor şi profesorilor. O facem inconştient, fără să ne dăm seama, din lipsă de răbdare şi din cauza stresului care ne copleşeşte viaţă. Uităm că învăţarea nu este uşoară, uităm că şi noi am greşit, având pretenţia de la copii, de a fi foarte atenţi, de a asculta şi a reţine din prima. Îi certăm când greşesc şi fără să vrem ajungem să le inspirăm teamă, să le formăm frica de greşeală. Aşa s–a întâmplat cu noi şi aşa facem şi noi cu proprii copii.
    Discutam cu o prietenă, care, conştientizând lucrul acesta a ajuns la psiholog. Era foarte nervoasă şi nu mai avea nici un pic de răbdare cu copiii ei. Îi ajuta la teme, dar îi timorase complet. Uneori, îi mai şi atingea. De frică, copiii se blocau total. După o perioadă de terapie, a ajuns să înţeleagă cât rău le făcuse. A învăţat să se calmeze şi a ajuns să poată lucra cu ei, cu răbdare. Rezultatele s–au văzut imediat în notele copiilor. Uneori, mai ridica puţin tonul. Se calma rapid, văzând cum băieţii se blocau.”În acel moment, în mintea lor apărea teama că îi voi bate iarăşi, şi nu mai înţelegeau nimic din ce explicam. Slavă cerului, că le–am înţeles reacţiile şi am putut să–mi schimb atitudinea!”
    Din păcate, nici eu nu sunt un monument de răbdare. Până în luna mai, când am revenit în Bucureşti, Mihnea dorea de foarte multe ori, să facă temele cu mine. Mă enervam destul de des, pentru că începea repede să plângă. Cum nu ştia ceva şi nu înţelegea explicaţiile mele, i se umpleau ochii de lacrimi. Sfărşeam prin a ridica tonul şi până la urmă îl prelua tati. Cred că plângea de ciudă că nu înţelege, dar şi datorită reacţiei mele. Săptămâna viitoare începe şcoala şi voi face tot posibilul să nu se repete aceste momente.
    Uităm, sau nu conştientizăm că toţi greşim. Greşim mereu, mai mult sau mai puţin, atât în lucrurile de rutină, dar mai ales când vrem să facem ceva nou. Greşeala nu este o vină. Greşeala este inerentă. Aşa cum spune proverbul a greşi este omeneşte. Şi nu avem de ce ne teme. Orice drum nou are greşelile lui. Încerci să le eviţi, încerci să te informezi, pentru a face cât mai puţine greşeli, dar tot faci. Greşeala este pe orice drum şi face parte din orice drum. Rolul ei este de a ne învăţa. Nu vei învăţa la fel din greşelile altora, ca din ale tale, oricât de mult te–ai strădui. Acesta este rolul ei. De a ne şcoli. Făcând greşeli, dar făcând ceva, înveţi mai mult, decât nefăcând greşeli dar nefăcând nimic. Teama de a nu face greşeli este cea care ne ţine pe loc. Nu ne urmăm visurile de teama de a nu greşi. De teama de a nu fi judecaţi şi criticaţi. De teama eşecului.
    În ceea ce mă priveşte, un cuvânt rău face cât 10 bune. Pe cele bune le uit sau cred că sunt spuse din politeţe, dar pe cele rele nu le uit şi le consider sincere. Aceasta este, una din greşelile pe care le fac cel mai mult.
    Şi nu vreau să îmi învăţ copilul la fel. Vreau să formez un copil care să aibă  încredere în el şi să îl ajut să evolueze, neinducându–i teama de greşeală.
    Mihaela Dămăceanu
    P.S. Norocul nostru este tati, care prin atitudinea lui faţă de greşeală, contrabalansează influenţa mea. Până acum, Mihnea este un copil cu încredere în el.

  • Peisaj de iarna

  • Precizări şi mulţumiri

    Am recitit postarea de ieri şi parc-ar mai trebui câteva detalii. Încep prin a vă arăta locul de unde m-am inspirat, că exemplul ne lămureşte cel mai bine, de multe ori. Este vorba de Beverly, de la howsweetthesound.typepad.com. Am văzut colecţia ei, intitulată Blog Shop Sale, în urmă cu vreo două săptămâni şi mi-a plăcut ideea. Săptămâna trecută, după cum vă spuneam, m-am hotărât să o aplicăm şi noi. Pun aici linkul către ultima ediţie. Ea a inclus obiecte vintage, de colecţie sau crafturi. 
    Pentru noi, m-am gândit să nu fie nicio restricţie. De aceea, orice se potriveşte în perioada sărbătorilor, şi poate fi vândut pe propriile bloguri, magazine de pe Breslo sau de oriunde le-aţi avea voi, poate fi adăugat la colecţie. Pot fi lucruri pe care deja le aveţi sau pe care le faceţi voi, pentru casă, pentru masă, pentru ţinuta noastră, a copiilor, sau soţului. Ar putea fi prăjituri, preparate pentru masa de sărbători, ceva ce ne-ar folosi preparării mesei, sau vin, sau lichior, sau altceva. Pot fi hăinuţe drăguţe, bijuterii, cosmetice, decoraţiuni pentru casă, obiecte vechi de decor, gen bibelouri vechi, porţelanuri, ornamente pentru brad. Orice. Orice ne poate fi de folos de sărbători, pentru casă, masă, pentru noi şi cadourile noastre, fie că le facem acum sau sunt obiecte pe care le avem şi de care ne putem lipsi. Ideea centrală este de a avea posibilitatea de a câştiga un bănuţ, pentru perioada sărbătorilor, de a cumpăra cele necesare, în măsura în care ne place şi ne convine ceva, tot de aici. Dar nu există această obligaţie. Trebuie să fie ceva de ajutor pentru noi.
    La cealaltă colecţie se pot trece, oricare din produsele de mai sus, doar că de această dată, oferim ceva ce avem sau putem face noi. În spiritul sărbătorilor şi a ideii de a dărui. Atât. Singura condiţie.
    De asemenea, nu există vreo condiţionare între participări, adică nu trebuie să te înscrii şi la colecţia de donaţii, pentru a participa la cea de vânzări. Donează cine poate şi cine doreşte.
    Tot ce am vrut, a fost să găsesc idei prin care să ajut bloggerii şi cititorii. Deci nu sunt condiţii de participare. Tot ce am scris mai sus, sunt idei de a lămuri acţiunea. Voi le adaptaţi cum doriţi.
    Mă gândisem şi la bloggerii din străinătate, că ei nu prea pot participa, transportul fiind de obicei, prea scump. Nu ştiu, poate ne mai vin idei. 
    Ieri, mă întrebase Flori de sprijin material. Eu mă gândisem la obiecte, dar nici în acest sens nu există vreo condiţie. Fiecare donează ce doreşte, ce are, ce-şi permite, dacă-şi permite. La târgul cu vânzare, de asemenea se pooate înscrie cu ce are şi ce vrea.
    Vă mulţumesc tare mult pentru comentariile şi sprijinul de ieri. Mi-au umplut sufletul. Eram hotărâtă să aplic ideile aceasta şi dacă nimeni nu ar fi scris un rând. Dar aşa, cu o susţinere peste ce mă aşteptam, vă daţi seama cum simt?
    Mulţumesc din inimă şi îmbrăţişările mele, cele mai calde!
    Mihaela Dămăceanu
    P.S. Vă rog să scuzaţi orice greşeală din text, până diseară, când pot corecta. De la serviciu nu pot intra pe text şi acum nu am timp să citesc ce-am scris. Pup.

  • Am idei! Sper să fie de ajutor.

    Am idei. Multe idei. Şi mi-ar prinde tare bine o armată de oameni pe lângă mine. Dar nu-i am, că ideile nu au dat aşa de multe roade până acum :)). Pe de altă parte, ştiţi voi cum se cheamă oamenii cu idei, nu?

    Săptămâna trecută, m-am bucurat şi m-am întristat. M-am bucurat pentru blogul acesta şi pentru noi, căci a fost prima oară când am depăşit 200 de vizitatori unici, într-o zi. Pentru unii, nu înseamnă foarte mult. Pentru alţii, printre care şi eu, acolo mititică, da. Înseamnă mult, când ştii câte ai mai putea să faci şi câte ar mai trebui să faci. Şi revin iarăşi cu mulţumiri, pentru că vă rupeţi din timpul vostru ca să treceţi pe la noi şi chiar să-mi lăsaţi un semn, scriindu-mi ceea ce gândiţi şi simţiţi. Aş vrea să găsesc cuvinte mai multe, mai adânci şi mai inteligente, să exprim ce simt în legătură cu aceasta, dar nu prea ştiu mai mult decât a vă spune:mulţumiri din toată inima mea. Şi mai trebuie să mulţumesc Irinei şi tuturor colegilor mei bloggeri, care m-au ajutat foarte mult, în drumul până aici.
    Întristarea săptămânii, ne este neapărat doar a ei. E ceva mai veche, dar s-a acutizat puţin, acum. Dacă răsfoiţi blogul, o să găsiţi motivul. Acel motiv a fost declanşatorul hotărârii mele de a face ceva. Mă gândeam demult, că trebuie să transform cumva acest blog, într-un loc virtual, mai de ajutor decât am reuşit până azi. Mă gândeam că sunt tare multe probleme-n lume, şi că aş face bine să caut, atât cât îmi permite mintea asta limitată, să ajut ceva mai mult, la o mică rezolvare a unora dintre ele. Ştiu că am zis că voi face o categorie de articole despre teme, teste, exerciţii… şi nu am reuşit. Fuge timpul acesta, şi te fură problemele cotidiene, de nu-ţi mai vezi capul. Mi-aş dori să izbutesc să introduc o astfel de rubrică.
    Dar nu despre acest ajutor vroiam să scriu astăzi, ci despre altceva. M-am tot gândit că una din cele mai mari probleme ale noastre, românilor(şi nu numai), este lipsa banilor. Nu, bineînţeles că nu pentru toţi. Dar din păcate, pentru o prea mare parte, este. Am abordat, pe alocuri, idei de economisire a banilor şi o voi mai face. Dar nu este suficient doar să economisim. La un moment dat, economiseşti până la maximum şi constaţi că nu mai ai unde să mai faci economii şi că banii… tot nu ajung. De-aici încolo, trebuie să cauţi alte soluţii. De fapt, acestea trebuiesc căutate mereu, nu doar când ajungi la fundul economisirii.
    Şi iar m-am întins cu vorba, aşa că trec la idei. Deocamdată, primele ce mi-au venit, au legătură cu perioada pe care o traversăm şi o să vi le prezint în ordinea apariţiei lor, şi nu a importanţei.
    Prima idee, am descoperit-o pe un blog american, pe care-l ştiu tot de la Irina(mulţumiri, draga mea, din nou). Şi a fost bine că nu a fost ideea mea, deoarece în acest caz, aş fi aplicat-o mai greu, lipsindu-mi din dotare, încrederea în mine. Este vorba de un fel de târg al bloggerilor, o idee pe care eu nu am văzut-o până acum, la noi. Şi mi s-a părut excelentă, şi mi-am zis că am putea face şi noi asta. O să mă întrebaţi poate, care este ajutorul? Păi, este o modalitate pentru fiecare blogger şi cititor de a-şi prezenta undeva, ofertele de cadouri pentru sărbători. Şi dacă reuşim să ne adunăm mai mulţi şi să polarizăm puţin atenţia, atunci este posibil să apară şi cumpărători.
    Dacă tot ne petrecem o părticică din timp citind bloguri, de ce nu am fi şi cumpărători de cadouri, pe aceleaşi bloguri. Este imposibil să nu găsim ceva util la un târg al bloggerilor. Ceva interesant, ceva mai convenabil decât pe piaţă. Căci vin repede sărbătorile, şi eu una, mi-aş dori să-mi fac toată aprovizionarea posibilă, de la acest târg. Aş vrea să-mi cumpăr tot ce nu pot face singură, pentru mesele de sărbători, pentru ornamente, pentru casă, cadouri şi pentru mine, de aici.
    Şi m-aş bucura mult, dacă şi alţii ar dori acelaşi lucru. Am o uşoară emoţie şi chiar teamă, să nu supăr pe cineva. Dar luând-o pe firul logicii, nu văd de ce. Atâţia cititori din lume, fac aceste lucruri, nu văd de ce noi ne-am supăra. Dimpotrivă, am putea fi mai câştigaţi la târgul bloggerilor.
    Cam acestea mi-au trecut prin căpşorul meu delicat :)), când am văzut blogul american. Doar că nu era pentru sărbători, ci avea o altă tematică.
    Aşadar, voi organiza începând de săptămâna viitoare, un link-party, în care fiecare blogger sau cititor va putea fi ofertant la târg, postând un link către micile magazine, organizate pe bloguri, pe Breslo, pe alte magazine ce le ştiţi, sau chiar pe Picassa printr-un album. Adică, albumul poate fi oriunde consideraţi voi. Trebuie doar să conţină oferta voastră cu produsele de sărbători şi preţurile lor.
    A doua idee îmi aparţine. Că am început să prind curaj. Adică nu deţin vreun monopol pe ea, dar nu am văzut-o până acum ca şi colecţie. Va fi o a doua colecţie de linkuri, cuprinzând de asemenea, orice gen de produse doriţi, oferite de data aceasta, ca donaţie. Sunt sărbători, suntem oameni cu suflet, ştim bine câţi necăjiţi există… şi putem face câte o mică donaţie. M-am gândit să se deruleze prin colecţie de linkuri, pentru a fi văzută de cât mai mulţi oameni. Eu voi pune pe blog ceea ce am de oferit, iar destinatarul va fi ales dintre cei ce lasă un comentariu, prin tragere la sorţi. Îmi pare cea mai simplă modalitate. Poate participa oricine, fie blogger, fie nu. Fiecare, alege cum doreşte, modalitatea de a stabili cui donează.
    Cam acestea mi-au fost ideile de azi şi aştept cu nerăbdare să-mi spuneţi ce păreri aveţi.
    În această săptămână, voi hotărî ce aleg pentru donaţii şi ce aleg pentru târg, în prima etapă.

    Voi posta lunea viitoare, oferta de donaţii şi marţea viitoare, pe cea de la târg. În funcţie de programul ales pentru organizarea colecţiilor, le voi lăsa deschise până spre sfârşitul săptămânii. Lunea şi marţea următoare reluăm cu aceeaşi procedură şi o ţinem aşa până la sfârşitul anului. Puteţi participa săptămânal, cu aceleaşi produse sau cu altele, cum doriţi voi. Donaţiile vor pleca aproape sigur, deci acolo se impune schimbarea lor.  Mă voi documenta cum să fac acele colecţii de linkuri şi sper să aflu. Va fi o mică problemă, având în vedere cât sunt de atehnică. Dar e musai să reuşesc, poate-mi trimiteţi şi mie sfaturi pe mail, cele care ştiţi cum se face. Mulţumesc anticipat!
    Aşa cum spuneam mai sus, aştept cu drag părerile voastre despre ideile de azi şi vă mai rog ceva:
    Nu ştiu acum ce impresie vă fac aceste idei, dar ar fi în beneficiul tuturora, ca ele să ajungă la cât mai mulţi destinatari posibili. De aceea, dacă vi se par bune, fie că veţi participa la colecţie, fie nu, v-aş ruga să distribuiţi acest articol, pe ce căi ştiţi voi: Facebook, Google plus, e-mail sau altceva, ca să fie văzut de cât mai multă lume. Mulţumesc frumos, dacă o veţi face!
    Apoi, v-aş ruga mult să vă gândiţi bine şi să participaţi şi voi. V-aş ruga să îndrăzniţi să participaţi şi să vă apucaţi de selectarea produselor.
    O săptămână minunată, dragele mele!   
    Mihaela Dămăceanu