Frumos nume, Esmahan, nu? Dar de ce sultan şi nu sultanA? Sau sultăniţa, nu? Sau eu ştiu cum s-o numi soţia unui paşă?
La masa din stânga intrării, toată familia ajuta copilul să facă lecţii. Un moment drăguţ şi inedit pentru o vizită la geamie. Eu am fost echipată corespunzător, da? Minunat prilej de amuzament pentru al meu Mihnea şi al meu soţ. Eu nu prea pricepeam, că nu mă vedeam, că nu aveau oglinzi prin preajmă. Dar acum pricep, hihi!!!
Cimitirul
Micuţă şi pitorească, nu?
Iar la intrare, un mic magazin de suveniruri
Şi un loc de sorbit o cafea turcească, într-o atmosfera plină de tihnă.
Această postare participă la Miercurea fără cuvinte
Mihaela Dămăceanu
Lasă un răspuns