Blog de familie

Categorie: Uncategorized

  • Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril


    Rugăciune către Sfinţii Arhangheli

    Doamne Dumnezeule, mare Împărate şi fără de început, trimite Doamne pe Mihail Arhanghelul şi slujitorul Dumnezeieştii Tale slave să gonească pe toţi vrăjmaşii care se luptă cu noi, şi în ceasul ieşirii sufletului meu din ticălosul meu trup, să fie lângă mine şi să mă izbăvească de vrăjmaşii cei ce-mi chinuie sufletul în ceasul morţii sale, şi pe Gavriil – vestitorul Prea Curatei Fecioare, pe Rafail, tămăduitorul, neputinţelor sufleteşti şi trupeşti, pe Uriil, Salaftul, Egudul şi Varahil, trimite Doamne Arhanghelii şi îngerii Tăi spre ajutorul nostru, ca să ne scoată de la vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.
    O, Dumnezeieştilor, şapte Arhangheli, nu ne lăsaţi pe noi, cei ce scăpăm la acoperământul vostru, certaţi-i pe toţi cei ce se luptă cu noi, şi-i faceţi pe ei, ca pe nişte praf pe faţa pământului, cu puterea voastră cea sfântă.
    O, Dumnezeieştilor Arhangheli şi îngeri, cei cu pioase aripi, întâilor voievozi ai cereştilor puteri, nu ne lăsaţi pe noi, cei ce ne rugăm şi cerem ajutorul vostru.
    O, minunaţilor Arhangheli şi îngeri păzitori ai noştri cei nebiruiţi, fiţi nouă ajutor întru toate ispitele ce ne împresoară de la diavoli şi de la oamenii cei răi, în scârbe, în boli şi de toate felurile de nevoi, şi ne păzeşte de tot felul de răutăţi sufleteşti şi trupeşti.
    O, marilor şapte Arhangheli, Mihaile, Gavriile, Rafaile, Uriile, Salabatule, Egudule şi Varahil, nu ne lăsaţi pe noi, Arhanghelilor izbăvitori de toată înşelăciunea diavolească, biruiţi pe toţi cei ce se împotrivesc nouă.
    Cu puterea cinstitei şi făcătoarei de viaţă Cruci a Domnului, cu rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi cu ale tuturor sfinţilor, a marilor Arhangheli şi îngeri Mihaile, biruitorule al vrăjmaşilor, biruieşte pe toţi cei ce se luptă cu noi, Gavriile, vestitorul Prea Curatei Fecioare, Rafaile, tămăduitorul neputinţelor omeneşti, tămăduieşte neputinţele noastre, cele sufleteşti şi trupeşti, Uriile, care eşti raza focului dumnezeirii, luminează-ne şi pe noi cei întunecaţi.
    Salaftiile, rugătorule către Dumnezeu pentru toţi oamenii, roagă-te şi pentru noi păcătoşii şi ne îndeamnă la rugăciune, la blagoslovenia lui Dumnezeu, care-i întăreşte pe cei ce se ostenesc, întăreşte-mă şi pe mine, la nevoinţă şi la petrecere monahicească să-mi spovedesc păcatele şi sporire la faptă bună dăruieşte-mi.
    Varahiile, dătătorule de blagoslovenie şi mijlocitor al facerilor de bine, mijloceşte şi pentru mine blagoslovenia lui Dumnezeu şi mântuirea şi facerea de bine, pentru toate cele sufleteşti şi trupeşti.
    Ajutaţi-mă pe mine, nevrednica roabă a voastră, şi ne izbăviţi de cutremur, de potop, de foc, de sabie şi de moarte năprasnică şi de tot înşelătorul vrăjmaş. Şi ne izbăviţi pe noi şi pe toţi cei ce se roagă vouă întotdeauna, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

  • Citate despre copii

               Pentru postarea de ieri, am vrut să aleg un citat celebru, care să întărească ce am scris în 11 lecţii de la copiii noştri.
                A fost greu să aleg unul singur, pentru că mi-au plăcut prea multe.
                De aceea, am hotărât să postez astăzi, câteva din cele mai frumoase:
     

    „Fiecare copil vine cu mesajul că Dumnezeu nu este încă descurajat de umanitate.”– Rabindranath Tagore

     

    „Copilul învaţă atât de uşor pentru că are un dar natural, dar adulţii, care sunt tirani, ignoră darurile naturale şi le spun copiilor că trebuie să înveţe prin acelaşi proces prin care au învăţat ei.”–

    Rabindranath Tagore

    „Copiii sunt fiinţe vii – mult mai vii decât adulţii, care şi-au construit în jurul lor cochilii din propriile obiceiuri. Prin urmare, este absolut necesar pentru dezvoltarea şi sănătatea lor mentală să nu aibă doar şcoli pentru lecţiile lor, ci şi o lume al cărui Director este dragostea personală”– Rabindranath Tagore

                „Copilăria este inima tuturor vârstelor”– Lucian Blaga

                „Un copil poate oricând să-l inveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte”-Paulo Coelho

                „Copiii trebuie să fie indulgenţi cu adulţii.”– Antoine de Saint Exupery

                „Children see magic because they look for it.”– Christopher Moore

                 Mihaela Dămăceanu

  • Halloween in imagini

  • Desenul şi încurajarea aptitudinilor copiilor


    A face profesia care îţi place este un alt factor foarte important al succesului în viaţă. Extrem de important în viaţa fiecărui om. Aceasta presupune să ştii concret ceea ce se face în acea profesie, pentru că diferenţa de la vis sau film, la realitate….este mare. Mai presupune şi să–ţi descoperi aptitudinile. Şi pentru că nu este lucru uşor, rolul nostru de părinte ar trebui să îşi facă simţită prezenţa. Conştienţi de dificultatea descoperirii înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor, am fost mereu atenţi la preocupările lui Mihnea.
    Având în vedere că în familia lui Mihai a existat pe toată linia un talent muzical, am sperat că acesta i s–ar putea transmite şi băiatului nostru. Am urmărit cu atenţie dacă are un interes legat de muzică dar nu am observat mai nimic. Abia în ultimul timp a început să îl preocupe puţin muzica şi dansul. Chiar dacă vine mai târziu, ne bucurăm şi vom monitoriza în continuare acest interes pentru a vedea cum evoluează. Oricum, am avut surpriza de a descoperi că a ascultat cu atenţie Phoenix şi mi–a spus că i–a plăcut.  Acest lucru s-a întâmplat în iarna trecută. Aseară a avut o repriză de dans şi am constatat că a evoluat şi aici, începând să simtă mai bine ritmul şi adaptând mişcarea la acesta. Ne-a spus că l–a ajutat şi cursul de modeling. Doamne ajută!
    Vom studia problema, în continuare.
    Nu la fel au stat lucrurile cu desenul.
    Prima dată când a luat creioanele în mână, a fost cu cărţile de colorat. Întâi le-a mâzgălit. Apoi, ca toţi copiii, a început să le coloreze. Era cam de doi ani şi ceva. Depăşea mereu conturul şi nu avea răbdare să termine desenul. A durat cam până pe la patru ani, când a început grădiniţa. Acolo a desenat mai mult decât o făcea acasă şi s–a simţit o uşoară evoluţie. Nu a remarcat nimeni vreun talent legat de desen. Dar a continuat să deseneze şi acasă. Am observat că o făcea din ce în ce mai bine, dar mai ales o făcea cu plăcere. Nu îl puneam noi să deseneze. Era alegerea lui. Exersa mereu aceleaşi teme, care îi plăceau lui, desigur. Adică corăbii, vapoare, locomotive şi trenuri, apoi tancuri şi explozii. Făcându-le des, am crezut că le face din ce în ce mai bine, pentru că le-a tot exersat.
    Într–o duminică dimineaţă, stătea pe jos ca de obicei, spre disperarea mea. Îşi ia hârtia şi creionul şi nu ştiu cum îmi vine să îi spun să mai deseneze şi altceva.
    Se gândeşte şi apoi începe. Două minute, patru-cinci linii şi a terminat. Când mi-a arătat desenul, a fost primul moment când am gândit că este posibil să aibă talent la desen. Făcuse o pasăre, aşezată pe creanga unui copac. Era un desen chiar reuşit, mai bun decât cel pe care l–a făcut ulterior, pentru a–l pune pe blog. Din păcate, l–am rătăcit în toate mutările noastre.
    Au trecut trei ani de atunci şi el continuă să deseneze. Am încercat să îl încurajăm cât putem de mult, explicându–i continuu că orice pasiune cere muncă şi exerciţiu. A înţeles şi el acest lucru şi nu se mai supără dacă îi mai dăm câte o sugestie sau părere negativă, pe care la început le suporta destul de greu. 
    Sunt desene de copil şi acest lucru este vizibil. Dar ceea ce contează mai mult este faptul că perseverează şi că o face cu plăcere. Nu desenează niciodată după model şi au foarte multe detalii care ilustrează imaginaţia şi spiritul de observaţie. De aceea, întotdeauna i-am apreciat munca şi l-am lăudat. Am simţit de fiecare dată, că acest lucru a contat mult pentru el.  
    Ceea ce vroiam să transmit părinţilor care observă la copiii lor o înclinaţie spre un anume domeniu, este că rolul lor în dezvoltarea acelei aptitudini, este foarte mare.
    Din experienţa noastră, pot să spun că grădiniţa şi şcoala nu vor acorda prea mare atenţie descoperirii talentelor copiilor. Cel puţin la vârsta mică, educatoarele şi învăţătoarele sunt centrate pe matematică şi română şi nu le interesează la fel de mult celelalte obiecte.
    Mihnea a desenat şi la grădiniţă şi la şcoală, observând că astfel atrage atenţia celor din jurul lui. În mod special, copiii sunt cei pe care îi impresionează cu desenele. Din partea cadrelor didactice, nu am avut prea multe reacţii de încurajare. Sau cel puţin, nu au ajuns la mine aceste reacţii.
    Am suplinit noi, cât am putut şi l-am dus la un curs de desen. A fost unul gratuit şi nu putem spune că am fost deosebit de impresionaţi de ceea ce a învăţat acolo. Dar a mers conştiincios aproape un an şcolar şi a pictat sub îndrumarea unei profesoare de desen, care oricum ştie mai multe decât noi. Ceva, ceva, tot s–a lipit de el şi de acolo.
                Când am făcut acest blog, mă gândeam că oamenii nu vor fi foarte interesaţi de desenele unui copil de 8 ani. A fost o mare bucurie să descopăr că sunt multe intrări pe blog, generate de desenele lui. Acest lucru l–a încurajat şi mai mult, ceea ce îi dă un elan în plus în a desena mai mult.  
    Nu ştim sigur dacă va continua acest hobby şi dacă va ieşi ceva din asta, mai târziu. Dar vrem să îl încurajăm şi să îl sprijinim cât putem, să cultive acest frumos obicei. 
                Închei cu un mesaj adresat părinţilor, de a conştientiza că noi suntem cei mai importanţi factori de sprijin în descoperirea şi cultivarea oricărui talent al copiilor şi de a încuraja permanent orice aptitudine pe care o descoperim la ei.   
      
                Mihaela Dămăceanu

  • Tandretea amintirilor

  • Tanc in lupta

  • Crizanteme

  • Peisaje de toamna

     Peisaj de toamna cu dovleci

    Vant de toamna

  • Mihnea si Tati la Taverna Sarbului

             Din păcate, nu am avut timpul necesar unei postări mai lungi pentru ziua de astăzi, întrucât am avut examen la cursul despre care vă scriam. Am încheiat cu bine ziua şi m-am bucurat când am revăzut această fotografie cu cei doi iubiţi ai vieţii mele, pe care tati a scos-o la lumină, din arhiva personală.

             O seară cu lumină în suflet, tuturor!

             Mihaela

  • Septembrie

    Se pare că de când am început să împart cu vorbe bune, poveştile noastre, se întorc la noi lucruri şi mai bune.

       Căci or fi, septembrie şi toamna, în general rodnice, dar acest septembrie a fost unul din cele mai bune luni septembrie, din ultimii mulţi, mulţi ani.

    Plinăăă, plinăăăă lună! De bucurii şi evenimente!

    Am început-o cu un drum la Botoşani şi în febra plecării mi-am reamintit cum a fost mutarea, ocazie cu care am răspuns aici şi solicitării venite de la Iulia. După numărul de accesări, se pare că v–a plăcut. Am pus şi câteva fotografii, zic eu frumoase, din oraşul marelui nostru poet.
    La o săptămână de la întoarcerea mea de acolo, au venit acasă şi băieţii. După patru luni de singurătate în Bucureşti, în sfârşit ne–am reunit! Am redevenit o mamă fericită, după o perioadă mult mai lungă decât estimarea noastră iniţială.
    A reînceput şcoala şi iar am avut emoţii, datorate faptului că Mihnea a schimbat iarăşi, colegi, învăţătoare, şcoală. Se cunoaşte că ne–am adunat acasă şi pe blog, căci tati a postat fotografiile din prima zi de şcoală, aici. O să vedeţi ce doamnă frumoasă, avem ca învăţătoare. Este o persoană caldă şi apropiată, trăsături evidente chiar şi în poze! Am ales ca în prima zi de şcoală să vă rog să vă reamintiţi de profesorii pe care i–aţi iubit(Profesorului nostru, cu-dragoste!)
    Exact în ziua în care a început şcoala, a împlinit şi blogul nostru 6 luni de viaţă(La 6 luni!) prilej cu care am oferit şi primul nostru dar de blog. Felicitări doamnei Roxana– câştigătoarea noastră, şi mulţumiri tuturor celor care s-au înscris la tragerea la sorţi. Mi–ar fi plăcut să fi fost mai mulţi, dar m–am bucurat că s–au înscris fete dragi mie şi că am cunoscut-o pe Valentina şi blogul ei de furnicuţă hărnicuţă şi îndemânatecă. M–am reîntâlnitcu Raluca, al cărei blog şi poveste mă impresionaseră şi emoţionaseră mai demult. Dorisem de când l-am descoperit să scriu un comentariu pe blogul ei, dar nu m–am putut înregistra pe WordPress. Acum am insistat şi am izbutit doar logându-mă prin contul meu de Facebook. Învăţaţi–mă şi pe mine, că în voi mi-e baza!!!
    Mulţumiri speciale adresez Cristinei şi Iuliei pentru ajutorul oferit cu promovarea darului.
    O seară deosebită am petrecut la vernisajul unei superbe expoziţii de pictură, inspirată dintr–o călătorie în Japonia, a unei minunate fiinţe, pe care am onoarea şi bucuria de a o avea colegă de serviciu şi îndrăznesc să spun şi prietenă. Realmente, au fost momente înălţătoare şi am reuşit să transmit ceva din emoţia de acolo, judecând după succesul postării, intitulate la fel ca expoziţia: „Sakura-misterul florii de cires”.
    Săptămâna ce tocmai s–a încheiat, a fost marcată de ziua mea, exact când am început un curs. Binevenită această iniţiativă a instituţiei noastre, că îmi era chiar dor să mai fiu şi eu un pic, şcolărel. A fost chiar frumos şi voi mai povesti despre aceasta, căci am găsit până şi acolo, informaţii interesante legate de copii şi de învăţătură.
    Marcantă, din punct de vedere emoţional, a fost şi ziua mea. Vă veţi gândi că întotdeauna ziua de naştere este marcantă. Şi este adevărat! Dar anul acesta a fost ceva în plus. Am avut o mare surpriză pe pagina de Facebook, la care cu mare plăcere muncesc de aproape un an.  La ora şase dimineaţa când am deschis pagina şi am găsit acolo 22 de mesaje, cu frumoase urări şi superbe fotografii, nu mi–a venit să cred. Am plecat la curs cu sufletul plin de emoţie şi seara când am revenit, abia ce am putut să citesc mesajele, de cât de multe erau.
    Şi ca o încununare a acestei deosebit de impresionante zile, am primit şi propunerea de a colabora cu Radio Sufleţel, o frumoasă iniţiativă descoperită tot pe Facebook. Şi să mai zică cineva că nu este interesant  “să piardă vremea pe Facebook”.
    Mulţumim din suflet, domnului Eugen Emeric şi întregii echipe, pentru că ne-a inclus blogul pe siteul http://radiosufletel.ro/   la o rubrică a cărei denumire m–a emoţionat: “Gânduri şi fapte”.
    Şi uite cum am mai dezvoltat încă o prietenie, de care sunt foarte bucuroasă şi mândră!
    Inspirată de această zi, am scris:  
    Aşa că dragii mei, ar fi trebuit să închei cu acest mesaj, dar nu mai am răbdare să vă spun ceva. Dacă vă trece sau v–a trecut vreodată prin cap să vă faceţi un blog, ascultaţi-mă pe mine şi faceţi acest lucru. Ca argument pentru această idee, vă invit să mai citiţi blogul nostru, ca să vă convingeţi că este un izvor de emoţii benefice şi bucurii.
    Dar să nu credeţi că am încheiat şi postarea!
    Vreau să vă mai arăt încrucişatele, răsucitele, desfăşuratele şi oglinditele, interesante fotografii prelucrate de Mihai. Aicişi aici.
    O altă postare interesantă care a avut succes în luna septembrie, a fost Teama de a gresi.
    Printre atâtea evenimemte, trebuie să vă mai spun, că dacă profesorul învaţă mai bine predând, se pare că devine o necesitate organizarea. Încep să simt oboseala şi nevoia unei mai bune organizări. Pe lângă munca necesară în orice casă şi supravegherea temelor, intenţionez să reîncep cu Mihnea studiul limbii engleze, unde are el probleme. Tati va fi responsabil cu dusul băiatului la karate şi va trebui să mai căutăm şi un curs de desen. În ceea ce priveşte blogul, dorim să menţinem ritmul de trei postări săptămânal, pe care vom încerca să le distribuim luni, miercuri şi vineri. Sperăm să reuşim! De aceea va trebui să mai studiez câte una–alta despre organizare şi vă ţin la curent, cu descoperirile interesante.
    În final, vă mai spun doar că Mihnea a reînceput să deseneze, aşa că vom mai posta pe blog şi rezultatele muncii lui. 
    Sigur mă voi descurca, că mi-au venit ajutoarele!
    O săptămână minunată şi o toamnă caldă şi rodnică!
    Mihaela Dămăceanu