Categorie: Uncategorized
-
Peisaje de iarna
Mihnea nu mai are rabdare si a luat-o inaintea iernii, cu desenatul -
Suc de dovleac şi mere
Săptămâna trecută, în incursiunea din Piaţa Obor în care am descoperit frumosul magazin de condimente, mirodenii şi fructe uscate, despre care am scris în Un magazin util, în afară de cuişoare, am mai avut un obiectiv clar: să cumpăr dovleci.
Toamna este pe ducă şi m-am gândit că nu am scris nimic despre dovleci şi nici nu făcusem nimic din ei. Mihnea iubeşte bulgării aceştia intens coloraţi în felurite nuanţe de portocaliu şi roşu, şi la fel şi noi.Este vorba de dovlecii decorativi, cei care ne încântă ochiul şi ne înfrumuseţează grădinile şi balcoanele. Dar cei plăcintari nu fac parte din obiceiurile noastre alimentare.Şi, pentru că într-un număr de anul trecut al revistei Femeia, descoperisem câteva reţete foarte interesante ale Laurei Adamache, îmi propusesem să nu las să treacă toamna aceasta fără a testa ceva nou.Nou, pentru că mie nu îmi plăceau în copilărie, motiv pentru care nu am gătit niciodată dovlecI. Iar Mihnea nici nu a gustat, până acum. Dar îmi doresc să diversific alimentele şi ştiu că un gust nou se încearcă de mai multe ori până a fi acceptat. Presupunând că băieţii mei nu se vor omorî cu noul ingredient, am ales o reţetă cu şanse mai mari de acceptare datorită asocierii cu măr.Aşadar, o parte merge la cuptor cu scorţişoara luată cu 10 lei/kg- de la magazinul prezentat- şi a doua parte în suc de dovleac cu mere. Cu siguranţă am şanse mai mari de acceptare cu un suc, în afară de asocierea cu mărul acrişor.Când a aflat Mihnea ce vreau să fac, nu am avut linişte vreo două zile, că mă tot întreba continuu când facem sucul. Sâmbătă l-am luat în bucătărie. Dacă nu sunt în foarte mare grabă, îmi place să îl las să se joace pe lângă mine, exersând bucătăreala. Am ales bine reţeta, căci interesul lui era maxim.Şi ne-am apucat de treaba-joacă-experiment, folosind reţeta din revistă. Am căutat-o pe blogul Laurei Adamache, dar nu am găsit-o acolo, ci aici.Reţeta iniţială conţine:- 800 g pulpă de dovleac;
- 200 g mere verzi;
- 300 g zahăr brun;
- 2 lămâi;
- 600 ml apă.
Noi nu am respectat cantităţile şi ne-a ieşit un piure dulce-acrişor, foarte aromat.Am curăţat dovleacul şi merele şi le-am tăiat cubuleţe. Se pune pe foc apa, zahărul, cubuleţele de măr şi dovleac şi sucul de la cele două lămâi. Se fierbe totul 5-6 minute şi se acoperă. Se răceşte şi se mixează pulpa, adăugând treptat siropul. Se strecoară şi se pune la frigider 1-2 ore.Pentru a fi sigură că se va consuma, m-am găndit eu să pun mai multe mere şi ne-a ieşit un piure dulce-acrişor, foarte aromat. A trebuit să îl diluez cu alt suc de la câteva mere, tot fierte 6 minute. Vroiam neapărat să ne iasă suc. Trebuia mai multă apă, de la început. A ieşit gustos şi am avut succes cu el. Lui Mihai, a trebuit să îi opresc puţin piure, pentru că lui i-a plăcut foarte mult aşa.Şi pentru că am aflat ieri la serviciu, o reţetă mai interesantă de dovleac copt, să v-o spun şi pe aceea. Se curăţă şi se pun în tava cu folie, bucăţi de 7-8 cm lăţime. Se lasă cam 40 de minute, timp în care se pregăteşte un sirop din 3 linguri apă, 3 linguri zahăr, 3 linguri miere, un vârf de cuişoare şi un vârf de piper. Se toarnă peste dovleac şi se mai lasă în cuptor, încă 20 de minute. De la colegele care gustaseră, am aflat că a fost mai bun ca al meu, copt doar cu zahăr şi scorţişoară.Poftă bună şi vouă, ca să nu treacă toamna, fără dovleac la masă!Mihaela Dămăceanu
Aici sunt lăstari găsiţi în mijlocul dovleacului, pe care Mihnea repede i-a plantat. 
Şi seminţele prăjite 
-
Ultimele desene
Peisaj de Toamna si Locomotiva cu aburi
-
Dar de blog, la Raluca
Raluca a ajuns la 800 de postări(felicitările şi admiraţia noastră sincere) şi sărbătoreşte printr-un dar de blog.
Dacă vreţi şi voi un cadou, treceţi pe la frumosul ei blog, ca să aflaţi mai multe. Tot ce trebuie să faceţi este să lăsaţi un comentariu şi un like pe pagina de Facebook, unde veţi găsi bijuteriile handmade.
Mihaela Dămăceanu
-
Mihnea şi meseriile
„Pe băiatul ăsta îl facem constructor!” zise tata cu încântare, intrând în casă, unde eu, mama şi Mihai, depănam vorbe şi impresii.
„A luat două stinghii lungi, le-a tăiat cu fierăstrăul şi a făcut o scară. Apoi, a cărat o parte din cărămizi şi a ridicat un zid, cu mortar improvizat din pământ.”
Greu de zis ce se va face Mihnea când va fi mare! Căci, după toate zidurile ridicate de-a lungul timpului, toţi ne-am gândit, de multe ori, că se va face constructor… După bucuria cu care plantează tot felul de flori şi legume(fasolea fiind preferata lui) am zis că se va face agricultor…Când îl văd cu cât drag priveşte animalele, ne gândim la veterinar şi când îl văd desenând….etc.
Astea sunt părerile noastre, dar trebuie să mai vedem ce vrea şi el….
Aici, confuzia este şi mai mare!
Ca toţi copilaşii, pe rând, a ales soldat, doctor, pilot, actor, inventator…
Dar cea mai tare dintre toate a fost…prima. Din toate meseriile lumii, prima lui alegere a fost nici mai mult nici mai puţin, decât…ta! ta! ta! ta!… GUNOIER.
Şi eu care mă bucuram de uşurinţa cu care se exprimă şi de vocabularul bogat, pe care îl are şi speram că va scrie. A inventat câteva poveşti, dar nici nu vrea să audă de scriitor. „E plicticos, mami!”
Iar tati, care se bucura de dezinvoltura cu care comunică, spera la actorie. Aici, pare mai uşor, pentru că şi el a dorit aceasta, într-o vreme.
Dar ce să-i faci! Asta-i viaţa!
Om trăi şi om vedea!
Mihaela Dămăceanu
P.S. Toate aceste gânduri au rămas şi s-au dezbătut în casă, între cei trei vorbitori iniţiali. Tata a ieşit cum a intrat, repede-repede, să nu piardă vreun minut de stat cu Mihnea şi de contemplaţie a nepotului lui drag. Că i se luminează faţa, i se înmoaie vocea şi străluceşte totul pentru el, atunci când vine Mihnea şi le dă toată curtea peste cap. Dar nicio dezordine nu contează, nicio muncă nu este prea multă, nicio obrăznicie nu-l supără şi nimănui nu îi este permisă vreo observaţie făcută lui Mihnea. Este soarele şi fericirea lui!
Dar să vă arătăm şi câteva poze, cu trăznăile lui şi cu florile mamei:
În tren, ascultând poveşti…
Face mama o mâncărică din fasolea pusă de băiat. Maaari boabe, mari! 
Florile preferate ale tatălui meu 
Scara şi zidul 
O parte din curte, după o săptămână 
Pisoiul Ricki 
Foc de tabără 
Zidul după o săptămână 
Cea mare a fost plantată de Mihnea 
Bunicul cel mândru 
Crizanteme de la mătuşici
