Bogatia nu se masoara doar in bani! Si ca sa faceti legatura cu randurile ce urmeza, am sa va spun ca am mai descoperit o definitie a prieteniei: sa te desparta un ocean, sa te intalnesti o data la cinci ani si sa simti de fiecare data ca te-ai despartit ieri.
Dupa penultima noastra intalnire, ii spuneam unei alte fete dragi mie, ca Mihaela este omul pe care si daca-l vad la 10 ani distanta, legatura, discutia si sentimentele sunt ca si cand ne-am fi vazut ieri. Raspunsul ei a fost ca acesti oameni trebuiesc pretuiti ca niste nestemate de valoare. Asa este, si la fel am simtit si atunci, si acum la Iasi, si eu, si Mihai, si Mihaela. Deci, cu atata confirmare, trebuie ca definitia mea sa contina un sambure de adevar 🙂
Deci, de ce Iasi, de ce va scriu prima data pe blog despre o prietena de-a mea din lumea reala? Pentru ca am sufletul plin de aceasta prietenie, pentru ca vizita la Iasi i se datoreaza, pentru ca simt ca trebuie sa va povestesc, sa va arat o multime de fotografii frumoase facute de Mihaela, pentru ca Iasiul va ramane mereu in amintirea mea strans legat de prietena mea, pentru ca de aceea am blog, ca sa scriu ce simt si sa pastrez clipe si oameni speciali! Pentru ca ea este atat de departe fizic si atat de aproape sufleteste!
Asadar am plecat la Iasi pentru prima oara in viata, ca sa ne intalnim cu Mihaela. Cand venea in tara, obisnuia sa o faca prin Bucuresti si astfel ne vedeam de fiecare data. Pentru ca cei 400 de km dintre aceste doua orase, nu inseamna un drum usor, mai ales dupa un zbor peste Atlantic si o escala in vreunul din marile aeroporturi europene, fata mea a schimbat ruta si din Roma a zburat direct in Iasi. Si pentru ca programul oricarui roman venit in tara o data la trei-cinci ani este plin ochi, am zis ca anul acesta sa mergem noi la Iasi, impuscand doi iepuri dintr-un foc.
Ne-am pornit pe o caldura de 38 de grade si drumul a fost singura experienta negativa din toata aceasta plimbare fulger, Bucuresti-Iasi si retur. Pe langa faptul ca la noi, 400 de km se fac in 7 ore, am mai trait ceva ce nu mai credeam a fi posibil in tara aceasta, in secolul al XXI-lea. Am mers fara aer conditionat. Pe un ton foarte amabil si rabdator, caci omul avea experienta multor asemenea minirevolte personale sau colective, conductorul ne-a explicat ca instalatia de aer conditionat este construita si programata din fabrica-la mama ei, in Germania-sa asigure racirea eficienta a trenului cand afara sunt 25 de grade Celsius. La 38, pur si simplu nu face fata!!!
Tot vagonul, si probabil si celelalte, au crezut ca omul face glume cu noi. Nimeni nu mai auzise o asa perla si nimeni nu se astepta sa circule ca pe vremurile de trista amintire. Cu toate protestele, rasetele si nervii, chiar asa am circulat. Infernal, adica! Cu toate gemuletele- doua sau trei- deschise si cu usile vagoanelor intepenite de conductor pe pozitia deschis.
Am de gand sa scriu lucruri frumoase in aceasta relatare, dar nu am putut sa uit aceasta memorabila calatorie si mai ales, sa nu ramana undeva mentionata, poate cine stie, astfel oi avea norocul de a fi unica de acest gen!!!
La Iasi ne astepta Mihaela si am trecut usor peste unul din cele mai iritante drumuri facute vreodata. Am reusit aceasta performanta pentru ca fata mea are extraordinarul dar de a te face sa te simti bine! Presimt ca iarasi am sa scriu o postare kilometrica, asadar… respirati adanc!
Am stat foarte putin in Iasi, dar am batut cu piciorul cat am putut din frumosul oras colinar. I-am cautat racoarea si i-am admirat cladirile incarcate de ani si povesti. As mai fi stat si as mai fi cutreierat strazile pline de farmec, dar aveam o urgenta ce ma chema la Bucuresti. Din pacate!
In doua nopti si doar o zi intreaga-si aceea cu 38 de grade-, nu am reusit sa vadem prea multe. Vroiam sa vizitam Palatul Culturii, dar asa cum se intampla adeseori in ultimii ani, am ajuns acolo odata cu renovarea. Sau renovarea ne-a luat-o inainte, dar dureaza peste limitele normale ale unei asemenea operatiuni. Noroc de Copou si mai ales, noroc de Gradina Botanica. Acolo ne-am racorit, ne-am plimbat pana ce nu ne-au mai tinut picioarele si am admirat multime de flori. Iar din toata splendoarea verde si racoroasa, cel mai la suflet ne-a mers rozariumul. Asa niste trandafiri, asa niste culori, asa o frumusete! Am sa va arat separat aceste minunatii, nu pot sa cuprind totul intr-o postare, indiferent cat as fi eu de priceputa in a scrie postari prea lungi 🙂
Revin deci, la Mihaela mea!
Pe fata aceasta draga, am cunoscut-o in urma cu multi ani si am picat in admiratie cand am vazut-o prima oara. Si chiar daca au zburat anii, cam tot asa am ramas mereu. Pe langa faptul ca este o frumusete de om, mai este si o frumusete de femeie.
A fost si va ramane unul din cele mai bune profesoare de bucuria viatii. Mi-a spus odata, intr-un moment in care imi era greu, ca nu trebuie sa cred ca ea nu ar vedea raul si problemele vietii. „Le vad, dar prefer sa ma fac ca nu le vad si fac tot ce pot sa le ignor.” La momentul acela, era primul om pe care il auzeam spunand asa ceva si am ramas marcata de afirmatia ce mi-a dat atata de gandit.
Si dupa cum va povesteam, ne-am vazut si ne-am imprietenit. Au urmat cativa ani de iesiri, de nopti pline de povesti, de lungi discutii, analize, distractie, ras si uneori plans. Am impartasit momente frumoase si unele foarte importante pentru noi. Ne-am sprijinit una pe alta, ne-am sfatuit si ne-am ajutat. Action, zicea ea, cand imi epuizam in vorbe, temerile, nelinistile, tristetile. Si datorita unei actiuni de-a ei, pot eu sa va povestesc astazi despre familia protagonista a acestui blog.
Multumesc draga mea, pentru prietenia, dragostea si tot suportul tau neconditionat. O prietenie asezata la loc de cinste in sufletul meu, o prietenie ce ma onoreaza si o prietenie pentru care cuvintele mele sunt cam sarace!
Apoi a plecat! A plecat asa de departe, ca nici nu stiu daca voi ajunge vreodata sa o vizitez. Noroc ca mai vine ea si uite asa pot si eu sa vad Iasiul 🙂 Ca in vremea in care era in tara, nu stiu cum de nu am apucat sa o insotesc intr-un drum in frumosul ei oras natal.
Mi-e sufletul plin de drag si deja de dor, ar fi cazul sa ma opresc din scris. Insa, daca tot v-am povestit despre Mihaela mea, ca sa va faceti o mica idee despre acest om, realizez ca nu am scris fix esentialul definitoriu pentru ea. Pe langa frumusetea fizica si sufleteasca, pe langa un extraordinar simt artistic, pe langa o bunatate si o generozitate absolut deosebite, un nivel al energiei peste medie si mult peste cel pe care il posed eu, Dumnezeu i-a harazit inca dar special. Darul de a-i face pe oamenii din jurul ei sa se simta minunat. Darul de a-i face speciali. Asa e ea! Nu stiu cum reuseste, nu stiu sa descompun acest comportament, dar trimite unde de energie benefica, de caldura, de grija, de dragoste si toate acestea te invaluie intr-o senzatie de bine, de bucurie si incredere. Te simti aparat, protejat, important si iubit. Simti ca ai putea trece peste orice, cata vreme ea este in primprejur.
Asa m-am simtit la Iasi, asa m-am simtit mereu cu Mihaela si cu tanti Angi, caci aceste calitati sunt mostenire de familie. Cea mai calda familie pe care am cunoscut-o intr-o jumatate de veac de existenta! O bijuterie de prietena, o bijuterie de familie!
Inchei deci, cu ideea de la inceput si am in plus, niste ochi inrourati!
Cum spuneam, bogatia nu se masoara doar in bani. Bogatia se mai masoara in prieteni, in trairi, in idei, in carti, in creativitate, in capacitatea de a vedea frumosul si de a face tot ce poti sa il aduci in jurul tau!
Bogatia se mai masoara si in starile pe care le ai cand scrii, constient fiind ca nu poti transmite chiar tot ce simti in suflet. Dar vorbele scrise te ajuta mai mult cand vrei sa exprimi un sentiment. Tot suvoiul acesta de vorbe nezagazuite, poate fi exprimat mai bine in scris. Prin viu grai, asemenea ganduri se exprima mult mai greu sau chiar deloc. Nu prea cred ca Mihaela a auzit de la mine chiar tot ce am scris astazi, desi acestea mi-au fost intotdeauna gandurile in ceea ce o priveste. Sunt ganduri care se potrivesc mai bine in scris decat cu voce tare, sunt gandurile mele pentru tine!
Si asta o spune un om care a incercat mereu sa nu isi inghita cuvintele bune. Dar pur si simplu, scrisul are avantajele lui, iar trairile intense, fie pozitive, fie negative, suna mai bine in scris. Iar la dezavantaje nu vad decat unul singur: timpul necesar curgerii acestor vorbe!
Mihaela Damaceanu
Iar daca doriti, puteti citi si vedea mai multe in:
V-am pacalit putin :)… iar de-acum, florile:
Mihaela Damaceanu
Am zis eu la inceputul anului ca nu mai imi propun nimic si parca a fost mai bine asa. Stiam ca nu mai vreau la Saturn, dar nu stiam ca vom ajunge la Mamaia. Am fost cu treaba, dar a picat bine.
Si mai bine mi-ar fi picat o Mediterana, dar ne bucuram cu ce avem!
Si este o evolutie, caci de la Mamaia la Saturn, la nivel de calitate distanta este mai mare decat cea fizica si mai mare decat diferenta de pret.
Dor nostalgic la malul marii
Asadar am fost cu treaba. Dar orice treaba facuta la mare este binevenita. Caci nu pot sa ma intalnesc cu ea, fara sa ma bucur si fara sa ma relaxez. Fie si cu vreme relativ rea, marea are darul de a-mi produce pe de-o parte relaxare, pe de alta parte un dor nostalgic de duca, de aventura, de explorare. Nu pot privi si asculta vuietul inspumat al valurilor, fara starnirea din amortire a curiozitatii ce ma cheama de partea cealalta a iluzoriului orizont, pe celalalt capat, pe celalalt tarm. Desi pare ca ai ajuns la un sfarsit de drum, inchis de intinderea unduios albastra sau verzuie, ceva din ondularea ei iti muta gandul spre departari…dincolo…acolo unde doar pescarusii se tot duc…Parca ai zbura cu ei, parca ai naviga pe panza de corabie, parca ai tot incerca sa deslusesti misterul de peste linia cuminte ce separa sau imbina albastrul marii cu cel al cerului.
Mamaia lui 2015 arata bine
Lasand la o parte starile de la malul apei, sa revenim la Mamaia si la cum am gasit-o anul acesta. Nu o mai vizitasem de mult timp, daca nu pun la socoteala o seara petrecuta aici, in urma cu doi ani. Am gasit-o schimbata, mai eleganta si mai cocheta decat o stiam. O fi de la palmierii ce pazeau intrarile la dichisitele terase, o fi de la faptul ca era curata, o fi de la investitiile ce s-au facut cu mai multa preocupare pentru frumos, o fi de la toate la un loc. Oameni mai eleganti, mai la locul lor decat ce am vazut in Saturn si desigur, cu mai multa dare de mana. Flori mai multe, spatii verzi mai ingrijite, terase decorate cu perne in culori vii si bine asortate, cu fotolii si canapele imbietor de confortabile, plaja curata si umbrele colorate, aliniate ca soldateii de plumb, hoteluri mai elegante, trasuri cu cai mai ingrijiti, trenulete cu lumini in noapte…telegondola ce se plimba inainte si inapoi deasupra hotelurilor.. toate arata mai bine si impreuna fac din Mamaia statiunea cea mai cautata a litoralului nostru.
Cam acestea ar fi impresiile pozitive.
La capitolul de parti negative, raman in continuare serviciile. Stau uneori si ma intreb daca sau cand vor invata si la noi ospatarii, vanzatorii si toti ceilalti sa vorbeasca amabil, sa nu mai arate ca orice intrebare ii deranjeaza, sa nu mai aiba acel aer plictisit, obosit, ton iritat sau acru.
Este retorica intrebarea…
Iar hotelul Rex tot in renovare se afla 🙂
Despre PRETURILE din Mamaia in vara lui 2015 nici nu intentionam sa scriu. Am plecat de acasa cu gandul ca nu voi avea timp de poze sau documentare. Vremea nu a fost prea buna, statiunea nu era aglomerata, ceva timp de plimbare am avut, asa ca iubitoare de cifre cum ma stiti, nu am putut sa nu retin cateva date si preturi.
Cazare
In primele zile ale lunii iulie, camera dubla la un hotel de 3 stele era 300 lei pe noapte (Victoria). Zilele trecute imi spunea cineva, ca a plecat fara nicio rezervare si abia a gasit o camera cu 500 lei/noapte, in capatul din nord al statiunii. Cred ca era vorba de o camera tripla, dar nu sunt foarte sigura. La caldura sufocanta din ultimele doua saptamani, nici nu ma mir ca lumea s-a dus la mare. La categoria de trei stele plus, o prietena a platit 3.000 lei pentru 6 nopti intr-un apartament al Hotelului Majestic. Este vorba de pret cu demipensiune. La 4 stele, am intrat la Iaki sa vad tarifele. O camera dubla costa la inceputul lui iulie, doar… 199 euro. Dubla superior 237, iar dubla deluxe cu vedere la mare, 257 euro. Pe o noapte, da, nu pentru 6.
Masa a reprezentat o surpriza. La hotelul la care am stat noi se putea opta pentru all-inclusive la pretul de 135 lei/persoana/zi. A fost departe de ce inseamna all-inclusive in Turcia sau chiar Bulgaria, dar este un inceput. Pe cealalta parte, am remarcat aparitia unui mare numar de autoserviri, ale caror preturi m-au surprins pozitiv, iar aspectul lor mi-a depasit asteptarile. La cele mai elegante autoserviri romanesti vazute de mine pana acum, se putea servi un pranz sau o cina cu 25-30 lei de persoana. As zice ca este rezonabil, mai ales pentru Mamaia. Mancarea nu excela, dar era bunicica pentru pretul ei. Din strada, am vazut si oferta de pranz cu 12 lei si iar am facut ochii ca lupul din poveste. Masa buna am servit la terasa Motor. Mancare chiar buna, atmosfera placuta, preturi doar putin mai mari ca la braserie si servire civilizata. Recomand.
Scumpe-chiar foarte scumpe, mi s-au parut fructele. Luate de la tarabele din drum sau de la alimentara, nu conta, erau la fel de scumpe. Piersicile costau 10 lei/kg, de vreo trei ori mai mult decat erau in Bucuresti la momentul respectiv. Acelasi lucru se intampla si la bauturi. Berea costa 5 lei in alimentara si 8-10 la terase. Vinul casei la Motor era 30 lei carafa. O.K. pentru vin, zic eu.
Toata statiunea era plina de clatite la 8 lei, covrigi si patiserii. Nachos si niste bete din aluat ca de crochete, puse intr-un fel de cornet ca palarii mexicane costa 10-12 lei.
La distractie pentru copii, preturile maricele as zice, cu toate ca aceste nu sunt mici nicaieri. Ce poate sa faca omul cand copilul vrea sa se dea in tot ce vede, sa traga cu pusca, sa se plimbe cu telegondola. Nu ai solutie, copiii sunt slabiciunea noastra. Segway-25 lei pentru 15 minute, telegondola 20 lei un drum, cart 10 lei 15 minute, Aqua Magic 65 lei pe zi/copil peste 150 cm si 70 lei pentru un adult(sunt si tarife family, dar nu le-am retinut).
Iar in final, sa va arat niste baieti zburatori 🙂
Cam acestea au fost cele ce le am de povestit, inchei cu dor deja, ca parca am venit de tare demult.
Bine v-am regasit si o saptamana frumoasa!
Mihaela Damaceanu
Mai multe imagini din Mamaia puteti vedea aici.
Am mai postat si flori in Mamaia.
…veniti de cititi aici!
A venit timpul sa luam si noi o mica pauza, ca tot omul dorim vacanta si ceva odihna. Voi mai presara si niste treburi prin peisaj, dar cel mai mult imi doresc sa ne reincarcam bateriile.
Pana ne vom revedea cu forte proaspete, cu mai multe idei si povesti, va doresc numai bine si o vacanta de vis! Să va plimbati, sa va odihniti, sa va relaxati, sa faceti ce doriti si ce va pofteste voua sufletul!
Si ca sa nu credeti ca ati venit degeaba pe la noi, am selectat cateva articole interesante zic eu, sa mai cititi in pauza dintre postari! E vremea VACANTELOR, deci!
Planuri pentru vacanta de vara
Cum sa calatoresti cu bani putini
Ponturi bune pentru vacante ieftine.
Vacanta noastra la Saturn-anul trecut.
Cu drag,
Mihaela Damaceanu
Aceasta postare participa la Miercurea fara cuvinte.
Mihaela Damaceanu
O frumoasa si dulce fata, pe care natura a inzestrat-o cu darul de a se face placuta si iubita, mi-a transmis aceasta provocare. Liuba este numele ei si are un blog unde ne dezvaluie cu sensibilitate si candoare, parti din viata ei frumoasa intr-unul din orasele de poveste ale lumii. Nici ca putea sa imi trimita un subiect mai bun, caci de cate ori ii vizitez blogul, parca as calatori alaturi de ea. Imaginile din Londra si din calatoriile pe care le face, chiar izbutesc sa ne aduca lumea mai aproape, iar eu sunt acum intr-o dispozitie perfecta pentru calatorii. Or fi ele mai mult prin bloguri acum, dar vine ea si vremea lor!!!
1. Unde ai zburat prima oara cu avionul?
Parca memoria incepe sa imi joace feste. Cum o fi posibil sa am un dubiu la asa ceva? Din strafundurile ei, imi amintesc de drumul la Oradea, in clasa a VIII-a.
2. Numeste trei lucruri esentiale pentru tine atunci cand calatoresti.
A. Incaltaminte si haine comode
B. Telefonul, un must al vietii noastre, nu doar al calatoriilor
C. Camera foto.
3. Cu cine ai vrea sa calatoresti?
Cu sotul si fiul meu, desigur!
4. Ce loc din avion preferi: geam, culoar, mijloc?
Geam sau culoar.
5. Cum „pierzi timpul” atunci cand calatoresti?
Pai, ma straduiesc sa nu prea il pierd. Poate doar sa bat strazile! Imi place sa prind ceva din felul in care traiesc oamenii locului, dar uneori imi pare rau ca nu aloc acel timp obiectivelor turistice. Asta doar pentru faptul ca este posibil sa nu mai ajung vreodata in locul respectiv si este pacat sa ratez puncte importante. Dar si atmosfera locala imi pare esentiala pentru orice loc.
6. Numeste cateva tari in care ai calatorit.
Cateva sunt cam toate: Bulgaria, Grecia, Franta (doar Paris), Olanda, Belgia, Germania.
7. Care dintre acestea e preferata ta?
Tiii, chiar nu pot face acest clasament. Mie mi-a placut peste tot. As zice la Paris, dar nu am fost nicaieri altundeva in tara, ca sa ma pot referi la Franta. Si din toate celelalte, iar am vazut prea putin pentru a avea o cuprindere a intregii tari.
8. Cu ce mijloc de transport iti place sa calatoresti?
Dau raspunsul invers: cel mai putin imi place cu avionul.
9. Numeste un loc in care ai vrea sa te intorci, din locurile deja vizitate?
Paris, Meteora.
10. Exista vreun loc in care nu ai mai vrea sa te intorci?
Nu.
11. Ai ceva patanii interesante din categoria „M-am pierdut”?
Nu.
12. Unde ai calatori special pentru mancare?
China, si din fericire nu ar fi doar pentru mancare.
13. Care este urmatoarea ta destinatie?
Mamaia, cu totul intamplator. Plecam in curand la un curs.
14. Cum iti place sa iti structurezi calatoria?
In functie de perioada pe care o am la dispozitie, impart timpul pentru obiective, pentru plimbari cu inspiratie de moment, pentru ceva shopping si relaxare.
15. Pe cine provoci?
Pe Loredana, pe Iuliana, pe Adriana, pe Raluca M si pe oricine mai doreste.
Majoritatea calatoriilor mele de suflet sunt din perioada pozelor pe film. De aceea toate fotografiile de mai sus sunt doar din Germania: Frankfurt si Nurnberg.
Mihaela Damaceanu
Săptămâna trecută v-am arătat frumosul Hotel Hebros din Plovdiv, Bulgaria. Astăzi vreau să vă arăt ce a făcut la noi o familie de germani, oameni cu un desăvârșit bun gust şi dragoste de autentic, vechi, tradiţie.
