Categorie: retete

  • Clatite din banane si oua

                                                      

    O gustare atat de simpla ca nu m-am putut abtine sa nu va scriu despre ea!

    Am gasit-o pe Facebook (pagina Edukid) si mi-am spus ca este musai de incercat.

    Tot ce avem nevoie: doua oua, o banana si un strop de ulei. Si o tigaie, desigur!

    Mi-ar fi placut una mai vesela, dar ne descurcam cu ce avem si ne luminam sufletul cu un zambet.

    „Complicatul” mod de preparare
    Se zdrobeste banana si se amesteca cu cele doua oua batute.

    Cu o lingura, turnati compozitia in tigaia cu foarte putin ulei si coaceti pe ambele parti.

    Enjoy it!
    Mihnea nu a avut mare spor la infulecat. Intai a muscat si a renuntat, apoi a incercat mai tarziu si s-a exprimat filozofic: „Interesant gust, totusi!”. 
    Insa eu am servit cu spor!
    Mihaela Damaceanu

    P.S. Întrucât eram foarte grabita si imi era foame, nu reuseam sa fac nicio fotografie buna, toate imi ieseau neclare si miscate. A venit Mihai sa ma ajute putin si a reusit el sa facă câteva mai bunute. Apoi a descarcat fotografiile si a denumit fisierul „La banana ouata, grabita si infuriată”. M-am amuzat teribil cand l-am vazut si m-am gandit ca se potrivea de titlu, nu?

  • Cărticica practică din februarie

    ultimul numar din revista Carticica Practica

    E sâmbătă seara și pe mine m-a găsit scrisul despre revista Cărticica practică, adică despre ultimul  număr apărut. Dar nu vă rețin mult, promit :)) 

    Pe undeva este firesc să mă gândesc acum la rețete, căci la sfârșit de săptămână gătesc cel mai mult. Însă astăzi vă scriu că să vă povestesc că am avut un motiv de bucurie.

    Vă mai amintiți de săptămâna mea financiară și de cele două postări despre revistele Practic? Cele în care vă spuneam și vă îndemnam să scrieți rețete că se pot publica? Și că se poate și câștiga?

    Dacă le-ați scăpat sau nu le mai rețineți, cititi acum Cu Carticica practica poti castiga 100 lei scriind retete.

    Întâi trebuie să vă spun că m-am adunat și eu în luna ianuarie și am trimis o rețetă. Din păcate pentru mine, nu a apărut, dar nu-i bai că eu voi mai încerca. Am cumpărat ultimul număr al revistei, cum fac în fiecare lună și m-am uitat repede prin ea să văd ce aș putea testa nou în luna aceasta.

    M-am hotărât la vreo câteva rețete și urmează sa le fac în viitorul apropiat. Apoi, zilele trecute primesc un comentariu care m-a umplut de bucurie. Carmen a publicat o rețetă. Așa de mare mi-a fost bucuria, că am simțit nevoia să vă povestesc. Și bineînțeles am vrut să-i transmit lui Carmen felicitările mele  sincere! Tema Carticelei practice din luna februarie este dulce și acrișor, iar vedeta noastră a trimis o rețetă de piept de pui cu ananas. Am fotografiat-o să o vedeți și mai vreau să trimit un pupic fulgușorului de nea!

    Bineînțeles că această rețetă va fi probată și de mine. Iar dintre cele pe care le-am selectat, cea mai mare probabilitate de testare o are rețeta din fotografia de mai jos.

    Acestea fiind zise, o mai felicit o dată pe Carmen și merg din nou în bucătărie că am o mulțime de rețete de încercat, uffff!

    Seară frumoasă, dragilor!

  • Clătite cu ciuperci

                                                                                         
    reteta de clatite cu ciuperci
    Reţeta aceasta de clătite cu ciuperci este tot o reţetă cu amintiri!
    Clătitele umplute cu ciuperci îmi amintesc de anii facultăţii. Locuiam în căminele din Regie şi aveam trei colege de cameră din Ardeal. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi cum era pentru studenţii căminişti, ce ieşeau din cantine cu hainele impregnate de miros de mâncare, dar cu stomacul mai mult gol, momentul în care se primea un pachet de acasă, plin de bunătăţi făcute de mămici. 

    Şi ce bunătăţi veneau pe calea trenului, în pachetele din cutii… Ştiţi că ardelencele mereu s-au întrecut pe ele în ale bucătărelii! Tot felul de prăjituri, care mai de care cu creme mai bune, cârnăciori de casă afumaţi şi/sau cruzi-uscaţi, şunculiţe de toate felurile…se topeau în gură… Era greu să spui ce îţi plăcea mai mult, dar printre cele mai apreciate erau clătitele umplute cu ciuperci, venite de la Baia Mare. Mi-am amintit recent de ele şi pusu-m-am pe treabă!



    clatite cu ciuperci

    INGREDIENTE


    Pentru clătite

    – 400 g făină
     – 3 ouă

    – 500 ml lapte

    – un vârf de sare
    – ulei pentru prăjit

    Pentru umplutură:

    –  500 g ciuperci Champignons proaspete
    – 2 cepe
    – trei căţei de usturoi
    100 ml smântână
    – 1 lingură de făină
    – pătrunjel
    – oregano
    – sare, piper 
      
    Pentru pane

    – 1 ou
    – 100 g pesmet
    – sare

    PREPARAREA CLĂTITELOR PANE CU UMPLUTURA DE CIUPERCI

    1. Baţi ouăle cu telul şi adaugi treptat laptele alternat cu făina, până se obţine un aluat ca o smântână. Îl laşi să se odihnească o jumătate de oră.
    2. Cureţi, speli şi tai ciupercile în cubuleţe cam de 2/1 cm. Tai ceapa mărunt şi o căleşti într-o tigaie mai mare, cu puţin ulei şi cu usturoiul. Adaugi ciupercile şi aştepţi să scadă toată zeama, amestecând periodic. Apoi pui smântâna amestecată cu lingura de făină şi mai laşi să fiarbă cam 5-10 minute. Condimentezi cu sare, piper, un vârf de linguriţă de oregano şi pătrunjelul tocat mărunt. Acoperi şi păstrezi la cald până prăjeşti clătitele.  

    clatite pane umplute cu ciuperci

      

    3. Pui puţin ulei în tigaia încinsă, atât cât să acopere toată suprafaţa tigăii când o răsuceşti. Torni un polonic de aluat, mişcând tigaia pentru a se distribui uniform. Prăjeşti clătitele pe ambele părţi, cam 1-2 minute. Când este gata rumenită, foaia se desprinde uşor de tigaie şi poate fi întoarsă cu un cuţit lat cu care desprinzi fin marginile sau prin aruncare. Scoţi clătitele pe o farfurie, unele peste altele şi le păstrezi acoperite.
    3. Umpli clătitele cu amestecul de ciuperci şi le rulezi după ce ai îndoit puţin spre interior două părţi, astfel încât la final clătita rulată să arate ca o sarma. Pui umplutura doar pe partea din mijloc, cam jumătate din suprafaţă, în strat nu prea gros.

    clatite umplute cu ciuperci
    4. Pregăteşti două farfurii, una cu pesmet şi cealaltă cu un ou bătut cu sare, şi treci fiecare clătită întâi prin ou şi apoi prin pesmet. Prăjeşti clătitele din nou, până când pesmetul devine auriu. Se pot servi atât calde, cât şi reci. 

    clatite cu ciuperci

    Cel mai des am văzut această reţetă de clătite cu ciuperci, făcută la cuptor cu smântână şi caşcaval deasupra. Dar credeţi-mă pe cuvânt că varianta de clătite pane cu ciuperci este absolut delicioasă, parcă mai bună decât cea la cuptor.

    În speranţa că v-am stârnit interesul, vă urez POFTĂ BUNĂ!!!

    Mihaela Dămăceanu


  • Vinete umplute cu carne tocată

    vinete umplute cu carne 
    Aproape au trecut vinetele şi eu nu am apucat să postez o reţetă delicioasă…
    Pentru vinetele umplute cu carne tocată, am pornit de la această frumoasă fotografie, a cărei sursă şi reţetă o găsiţi aici. Desigur că iarăşi am modificat pe aici, pe colo, prin punctele esenţiale, că mi-s atât de creativă de nu mai pot :))
    Principala modificare a fost la umplutură, unde în loc de ciuperci am folosit alte legume din frigider. Şi chiar cred că în ceea ce priveşte compoziţia de umplere, fiecare îşi poate folosi propria imaginaţie.

     Ingredientele mele:
    – 2 vinete mai mari;
    –  4 ardei;
    – 500 de grame carne tocată de porc
    – 2 linguri de orez
    – o ceapă
    – o jumătate de morcov
    – o jumătate de ţelină mică
    –  2 roşii mari
    – o legătură de pătrunjel
    – 100 ml ulei
    – sare, piper, curry opţional

    Modalitatea de preparare:

    1. Tăiaţi vinetele pe lung şi scobiţi miezul cu grijă, astfel încât să rămână un strat suficient de gros din vânătă. De aici înainte, apelez la fotografiile proprii, incomparabile cu originalul, dar cine ştie… Perseverenţa este mama succesului, nu?

    2. Tăiaţi în bucăţi de aproximativ 2 cm miezul vinetelor şi căliţi-l puţin în tigaie.

    3. Amestecaţi carnea  tocată, cu vinetele călite, roşiile, ceapa, morcovul, ţelina, orezul puţin fiert, pătrunjelul şi condimentele.

     4. Umpleţi jumătăţile de vinete şi ardeii cu amestecul de carne.

    5. Aşezaţi în tavă, adăugaţi puţină apă şi daţi la cuptor pentru o oră. Dacă vă rămâne puţină compoziţie, procedaţi ca mine şi umpleţi niscaiva ardei.

      6. Serviţi cu poftă!!!

    Nu am făcut prea des în vara aceasta vinete umplute cu carne, sunt bune şi reprezintă o alternativă la clasica salată de vinete, dar vara viitoare voi fi mai hărnicuţă, sper!

    Mihaela Dămăceanu

  • Salată săsească cu pipote şi inimi

    Salată săsească cu pipote şi inimi

    Aveam o datorie mai veche să postez reţeta salatei cu pipote şi inimi, ce a stârnit interesul atunci când am scris ultimul meniu pentru două săptămâni. Abia acum i-a venit rândul, dar tot e bine, nu-i aşa?

    Dar mai întâi să vă povestesc ceva!

    Cu vreo 15 ani în urmă, proaspăt angajată la actualul loc de muncă, aveam două colege tare simpatice. Una dintre ele era o doamnă foarte serioasă, elegantă, cultivată şi rafinată. Cealaltă era mai simpluţă şi avea obiceiul de a întrerupe oamenii când vorbeau.

    Ambele erau pricepute în ale bucătăriei şi încercau mereu  reţete noi. O rugasem pe prima dintre ele să-mi spună reţeta mâncării de pui cu tarhon. Când era cam pe la mijloc, cealaltă o întrerupe pentru a spune cum ar putea ea să îmbunătăţească reţeta. Adică… ar mai merge şi alte ingrediente, şi evident începe să le înşire.

    Iritată peste măsură, Anca (prima colegă) îi reproşează că nu există dată în care să spună cum se face o mâncare, fără a fi întreruptă pentru „îmbunătăţiri”. A doua colegă a înghiţit în sec şi a tăcut mirată, nepărând că s-ar fi gândit vreodată că este enervant să întrerupi  oamenii 😉

    Micul incident a trecut uşor, dar nimic nu s-a schimbat. Colega noastră a continuat să facă acelaşi lucru şi să se uite ciudat la cei care erau deranjaţi de îmbunătăţirile ei.

    Motivul pentru care am relatat această mică discuţie, este că m-am amuzat singurică în timp ce făceam salata săsească de pipote şi inimi. Am zâmbit amintindu-mi de ele când am făcut şi eu fix acelaşi lucru. Am găsit reţeta salatei cu pipote şi inimi într-un număr al revistei Cărticica Practică şi bineînţeles că am modificat-o 🙂
    Dooooar puţin…
    Am adăugat morcov şi gulie, am făcut maioneză clasică, am mărit cantitatea unor ingrediente, şi deci, vă prezint varianta proprie, evident „îmbunătăţită” 🙂  🙂

    Ingrediente şi preparare salata de pipote si inimi:


    – 600 g de pipote şi inimi ( în reţeta originală erau 10 bucăţi din fiecare, ceea ce mi s-a părut prea puţin);
    – 2 bucăţi de ţelină de mărime medie;
    – 1 morcov;
    – 1 jumătate de gulie (că era deja în casă şi am zis că merge si ea);
    – 2 ouă pentru maioneză;
    – 100 ml ulei;
    – zeama de la o lămâie;
    – 2 linguri de iaurt;
    – 2 linguriţe de muştar;
    – usturoi;
    – o legătură de pătrunjel;
    – sare, piper.

    Modalitatea de preparare:

    1. Spălăm şi curăţăm toate legumele.

    2. Spălăm, curăţăm, fierbem pipotele cu inimioarele şi le tăiem în bucăţi de aproximativ 2 cm.

    3. Facem o mică cantitate de maioneză dintr-un gălbenuş fiert şi unul crud.

    4. Dăm pe răzătoarea mare rădăcinoasele.

    5. Amestecăm pipotele şi inimile tocate cu rădăcinoasele, maioneza, iaurtul, muştarul, usturoiul presat, sarea, piperul şi pătrunjelul.

     

    6. Punem în boluri şi lăsăm puţin la frigider.

    Şi gata!

    Au devorat-o băieţii mei! În ziua în care am pregătit-o prima oară, am făcut şi o prăjitură cu piersici, despre care eram aproape sigură că va avea mare succes. Şi când colo, surpriza a venit din faptul că au apreciat mai mult salata săsească de pipote şi inimi. Deja am făcut de două ori şi aseară mi-au spus din nou că vor. Cantitate dublă!

    Poftă bună!

    Mihaela Dămăceanu

    P.S. Să aveţi un week-end minunat, eu voi fi puţin pe drumuri, până duminică seara.


    Va multumesc că îmi sunteţi alături si vă rog să răspândiţi reţeta, dacă vă place!

    Iar dacă ce gasiţi aici vă e de folos, vă place sau vă emoţionează/pune pe gânduri, vă puteţi abona la blog (în căsuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

  • Gem de caise pentru iarnă

    Ca să mai îmi mut mintea de la plecarea în concediu, m-am hotărât să vă scriu despre gemul de caise făcut la mama, că tot stau pozele frumuşel în telefon şi aşteaptă să le vadă şi pe ele cineva :))
    În postarea despre compotul de prune, vă arătam o mulţime de borcane şi vă spuneam că au fost umplute toate. O parte din ele şi cu gem de caise pentru iarnă, unul dintre gemurile preferate ale familiei. Am folosit şi sâmburii de caisă, datorită proprietăţilor extraordinare pe care le au, lucru descoperit recent în acest articol foarte bun din Formula As, despre beneficiile caiselor şi sâmburilor de caise.

    gem de caise pentru iarnă-cu sâmburi

    (mai mult…)

  • Compot de prune pentru iarnă

    După cum vă spuneam, nu am prea stat liniştiţi la mama. Că nu ne lăsau fructele să stăm şi ne pornirăm deci, să facem gemuri şi compoturi. Astăzi scriu despre reţeta de compot de prune pentru iarnă, pe care mama o face de ani buni şi compotul rezistă foarte bine timp îndelungat. Adică şi doi ani, poate chiar mai mult.
    compot de prune pentru iarnă

    Nu luaţi în considerare cu prea multă exactitate cantităţile, căci am pornit de la o lădiţă din care am făcut compot, gem şi s-a şi mâncat o cantitate rezonabilă:

    Dar pot estima în jur de:

    – 5 kg de prune
    – 0,7 kg de zahăr
    – o lămâie 

    Modalitatea de preparare:
    1. Spălăm borcanele de 800 de grame şi pregătim capacele. Sunt o mulţime acolo şi pe toate le-am umplut, dar pentru compotul de prune am folosit 8.

    borcane pentru compotul de prune pentru iarnă

    2. Spălăm prunele şi le îndepărtăm sâmburii.

    curatarea prunelor borcane pentru compotul pentru iarnă

     

    3. Umplem borcanele pe trei sferturi cu fructe şi adăugăm în fiecare borcan câte 3,5 linguri de zahăr. După părerea mea, compotul este un pic prea dulce şi ştiind acest lucru din anii trecuţi, am pus şi câte o feliuţă de lămâie în borcane. Tot a ieşit puţin cam dulce pentru gustul meu, dar mamele se ascultă, nu-i aşa? Eu cred că două linguri şi jumătate sunt suficiente.

     

    etapă în pregătirea compotului de prune pentru iarnă
    etapă intermediară în pregătirea compotului de prune pentru iarnă

    4. Umplem cu apă fiecare borcan

     

    pregătirea compotului de prune pentru iarnă
    5. Închidem bine borcanele, înfiletând capacele cât de tare se poate. Luăm o oală mare în care punem o coală de hârtie de ziar. Tot cu hârtie, învelim fiecare borcan şi îl aşezăm cu grijă în oală. Turnăm apă cât să acoperim borcanele şi apoi mai punem deasupra încă o coală de ziar. Să nu râdeţi de ziarele mele, că nu am convins-o pe mama să folosim 10 prosoape pentru a acoperi şi înveli borcanele. Mama este mult mai practică şi am înnebunit-o cu pozele mele, aşa că iar am fost cuminte şi am ascultat :))

     

    pregătirea compotului de prune pentru iarnă

     

    etapă în pregătirea compotului de prune pentru iarnă

     

    etapă în pregătirea compotului de prune pentru iarnă

     

    6. Fierbem timp de 55 de minute la foc mediu, apoi închidem şi lăsăm borcanele să se răcească în oala respectivă, până a doua zi.
    compot de prune pentru iarnă

     

    Am făcut 8 borcane de 800 de grame şi nu am avut cum să calculez preţul pe porţie, întrucât nu ştiu absolut exact, cantitatea de prune şi de zahăr folosită în total. Oricum, prunele la acest moment costă 3 lei kilogramul iar zahărul l-am luat tot cu 3 lei/kg. La o aproximare cam grosieră, totul a costat 20 de lei. Considerând un borcan mare echivalentul a două porţii, rezultă că preţul unei porţii este de 1,25 lei. Dacă mai fac acasă o tură, revin cu calculele la bănuţ şi promit să verific şi cât costă un borcan în comerţ, pentru comparaţie.
    Compotul de prune pentru iarnă făcut după această reţetă, rezistă cu brio doi-trei ani şi este foarte concentrat şi aromat. Se simte plăcut şi aroma uşor amăruie a cojii de lămâie, iar zahărul îl puneţi voi după gustul propriu. Tot cu această reţetă, mama face compoturi şi din caise, mere, gutui, struguri, etc. Şi toate sunt mult mai parfumate şi concentrate decât cele din comerţ.
    Mihaela Dămăceanu

    Daca v-a placut acest articol, daca il considerati util, daca vreti sa il pastrati undeva sau sa il citeasca si altii, va rog sa il distribuiti. Acest lucru ajuta blogul sa creasca, iar mie imi trimiteti un semnal ca nu muncesc chiar degeaba aici 🙂 

    Si daca va mai si abonati la blog, ma ajutati sa scriu mai des si mai bine. In felul acesta pastram legatura si aprindeti o scanteioara care pastreaza un vis!

    VA MULTUMESC!

    wow us wednesdays
    Inspire Me Tuesday

  • Prăjitură cu vişine – 1,70 lei porţia

    prăjitură ieftină cu vişine
    Prăjitura cu vişine inaugureză o serie de reţete simple, ieftine şi gustoase, pe care intenţionez să o lansez pe blog. Că tot le fac şi că tot v-am obişnuit pe-aici cu calcule şi socoteli. Cu această ocazie particip şi la provocarea Irinei, legată de slow living.
    Vişinele deja au umplut pieţele şi chiar dacă vor mai fi prezente o vreme, am decis să fac mai repede prăjitura cu vişine, căci este una din preferatele casei. În Piaţa Obor, vişinele se găsesc la preţuri între 5 şi 7 lei/kg. Eu am luat cu 6 lei kilogramul şi am făcut şi prăjitura şi puţin compot. Cât de curând voi mai lua pentru congelat, ca să ne bucurăm de ele tot anul.
    Dar să revenim la prăjitură, la care folosim aluatul simplu de pandişpan şi cam 700 de grame de vişine.
    Această reţeta de prăjitură cu vişine ajunge la un cost total de 10,30 lei şi din această cantitate ies 6 – 8 porţii, depinde cum le tăiaţi şi cât apreciază fiecare că înseamnă o porţie. În concluzie, preţul unei porţii se încadrează între 1,28 şi 1,72 lei.

    Ingredientele necesare:

    – 700 g vişine –  4, 2lei

    –  250 g făină – 1 leu

    – 5 ouă – 2,5 lei

    – 150 g zahăr – aproximativ 0,5 lei

    – coaja rasă de la o lămâie

    – 2 linguriţe de zeamă de lămâie – aproximativ 1 leu

    – 2 pacheţele de praf de copt – 0,6 lei

    – esenţă de vanilie – 0,5 lei

    – un praf de sare

    TOTAL: 10,30 lei pentru 6-8 porţii



    Modalitatea de preparare:

    1. Spălăm vişinele, îndepărtăm codiţele şi le scoatem sâmburii. În această etapă am avut şi ajutoare.

    scoaterea sâmburilor vişinelor pentru prăţitura cu vişine

    2. Transferăm vişinele în strecurătoare pentru a se scurge zeama.

    3. Răzuim coaja de lămâie şi stoarcem jumătate din ea. Iese o cantitate mai mare de două linguriţe de zeamă. Din restul am făcut limonadă în care am pus şi sucul de la vişine, care nu este foarte mult.

    4. Separăm albuşurile de gălbenuşuri şi batem spumă albuşurile. Avem grijă să nu pice gălbenuş în albuş, că nu mai iese spuma prea bine, aşa cum am păţit eu acum. Dar prăjitura tot a fost delicioasă şi aşa, deci nu vă descurajaţi :))

    5. Adăugam sucul de lămâie, esenţa de vanilie, zahărul şi praful de sare. Batem din nou până ce spuma devine consistentă.

    6. Amestecăm gălbenuşul cu uleiul până îl incorporează pe tot şi adăugăm peste spuma de albuş, amestecând de jos în sus.

    7. Amestecăm făina cu praful de copt.

    8. Adăugăm făina în spuma de albuş, amestecând încet cu lingura de jos în sus.

    9. Punem compoziţia în tava tapetată cu ulei şi făină, apoi nivelăm frumos.

    10. Pudrăm vişinele cu puţină făină.

    11. Adăugăm uşor vişinele peste aluatul din tavă.

    12. Punem tava în cuptor la foc mare 10 minute şi apoi la foc mic încă 20 de minute. Nu deschidem uşa cuptorului în acest interval. După cele 30 de minute ar trebui să fie gata, dar încercaţi cu scobitoarea dacă aluatul s-a copt.

    13. Pudrăm cu zahăr.

    14. Tăiem în bucăţi şi servim cu drag. Mi-au ieşit 12 bucăţi nu foarte mari, din care am pus două la o porţie. Deci 6 porţii, dar cred că foarte bine puteau fi tăiate şi în 8 bucăţi ceva mai mari ca ale mele, rezultând deci, 8 porţii.

    Ajutorul de mare nădejde părăsise de multişor bucătăria, dar acum a revenit cu mare elan, la gustat, degustat şi cerşit cu ochişorii încă o porţie.
    Nu este singura variantă de aluat, dar mie îmi este cea mai la îndemână. Se poate face tot anul cu vişine din congelator şi cu orice fructe doriţi. Este una din cele mai simple prăjituri şi preţul este foarte bun. Având în vedere că vişinele nu sunt chiar cele mai ieftine fructe, se pot folosi şi altele, reducând astfel suma totală a reţetei. Una peste alta, este delicioasă şi uşoară în toate variantele, deşi cea cu vişine este preferata noastră!
    Voi cum faceţi prăjitura cu vişine?

    Mihaela Dămăceanu

  • Salata mea inventată

    Într-una din serile trecute am rămas în pană de chef de gătit :))

    Dacă vi se întâmplă şi vouă uneori, dar se mai întâmplă să nu fie cămara şi frigiderul goale, urmaţi-mi exemplul.

    1. Deschideţi frigiderul şi cămara.

    2. Culegeţi ce aveţi prin ele, având grijă să alegeţi şi ceva mai consistent, gen paste, orez sau cartofi.

    3. Fierbeţi produsul consistent.

    4. Amestecaţi totul şi gata, hihi.

    Ia uitaţi ce a ieşit:

    Şi varianta mai consistentă, cu paste:

    Eu am pus: castraveţi, fasole boabe roşie, porumb, ceapă roşie, peşte, paste. Cu sare, piper, busuioc, ulei, oţet. Desigur că mergea castravete murat, dar acesta lipsea din cămară.
    Week-end plăcut să aveţi!
    Mihaela Dămăceanu

  • Cordon bleu din piept de pui

    Aşadar, denumirea corectă este cordon şi nu gordon şi vine de la cordonul albastru, distincţie acordată bucătarilor excelenţi. Ne-am încercat şi noi excelenţa în bucătărie şi cel mai mare premiu a fost afirmaţia lui Mihnea că este cea mai bună mâncare din viaţa lui. Lungă vieţişoară, adevărat, dar lui mami i-a crescut sufleţelul, suficient cât să mai aplice şi altă dată croitoria aceasta în bucătărie.

    Ingrediente:
    – 2 piepţi de pui;
    – 100 g şuncă presată;
    – 100 g caşcaval;
    – 2 ouă;
    – pesmet;
    – condimente.

    Mod de preparare
    Se feliază şunca şi caşcavalul iar pieptul de pui se taie, se bate şi se condimentează.

    Pe jumătatea bucăţii de pui se aşează o felie de şuncă şi apoi una de caşcaval, se îndoaie ca un pliculeţ şi se prinde cu scobitori. Pentru amuzamentul lui Mihnea, care gravitează prin bucătărie de câte ori fac ceva interesant, am făcut croitorielo-bucătăreală, şi le-am cusut. Am îndepărtat aţa, după ce le-am prăjit.

    Le trecem prin ou bătut şi apoi prin pesmet.

    Hop cu ele în tigaia de teflon…
    şi ne-a ieşit aşa ceva:
    POFTĂ BUNĂ SĂ AVEŢI!

     Mihaela Dămăceanu