Cum am spus şi ieri, am doar câteva fotografii, căci mi s-a terminat bateria şi am ratat interiorul bisericii şi bătaia cu apă. Sigur că Mihnea a participat la aceasta şi a fost foarte entuziasmat. Nu ştiu ce semnifică, dar a fost un moment drăguţ, în care mulţi copii, dar nu numai, s-au stropit cu apă timp de vreo 40 de minute, în timp ce un grup de fete încinseseră o horă tradiţională. Domnişoarele dansau cu suflet sub razele puternice ale soarelui şi stropii de apă ce veneau necontenit asupra lor, din puştile mereu pline ale copiilor încântaţi.
Nouă chiar ne-a plăcut!
Înainte de această bătaie, făcusem o plimbare şi pe strada Armenească, unde erau tot felul de standuri şi tarabe cu bijuterii, covoare armeneşti, sucuri şi cafea la nisip. Am fi stat mai mult, dar cum Mihnea era ud din cap până-n vârful adidaşilor, am scos şi am stors bine tricoul, îndreptându-ne casă. Când am ajuns, pantalonii erau aproape uscaţi, atât era de cald.
Această postare participă la rubrica lui Carmen: Miercurea fără cuvinte. Şi iartă-mă, draga mea, pentru cât de multe cuvinte am pus azi aici.
wordless wednesday create with joy
Mihaela Dămăceanu
Răspunde-i lui Liuba Anulează răspunsul