Blog de familie

An: 2014

  • Articolul meu de suflet

    Am primit de la Antoaneta o leapşă ce a pornit de la Dana de pe ebloguri şi mi-a mers direct la suflet. Poate pentru că sunt oricum într-o perioadă de analiză a blogului sau poate pentru că sunt într-o dispoziţie mai melancolică, nu sunt chiar foarte sigură de ce, dar a atins o coardă sensibilă. De aceea mă grăbesc să răspund, chiar dacă mai am una în spate, la care am rămas datoare.
    Provocarea de la Antoaneta se referă la cel mai drag articol de pe blog. În primul moment mi-a venit în minte Pledoarie pentru cuvântul bun însă în al doilea, mi-am amintit de ursitoare, primul articol al acestui blog, publicat atunci cu mare-mare emoţie. Poate că această emoţie am simţit-o şi o voi simţi în continuare doar eu, dar provocarea se referă la cel mai drag articol al meu, nu?
    Şi pentru că tot veni vorba, ce-ar fi dacă v-aş întreba şi pe voi care este articolul ce v-a plăcut cel mai mult din ceea ce aţi citit pe la noi?
    Ar fi de bine, zic eu, că aş mai afla ce vă place vouă şi poate aş trage nişte concluzii.
    Dar să revin la ursitoare. Pentru mine, nu numai că a fost primul articol al blogului, dar subiectul lui a rămas şi va rămâne, un moment important al vieţii, o amintire ce va căuta răspunsuri toată viaţa.
    Cu emoţie a fost momentul despre care am povestit, cu emoţie l-am scris, cu emoţie l-am recitit şi tot cu emoţie voi urmări şi voi spera…să se adeverească!
    Transmit leapşa mai departe oricui doreşte să participe, dar în mod special aş vrea să aud răspunsurile Anastasiei, Mihaelei,  Iulianei, Valentinei, Ralucăi M, Claudiei şi Adrianei.
    Regula este să menţionaţi locul din care a pornit şi vă doresc o săptămână minunată!
    Mihaela Dămăceanu   

  • Bluze, flori, pantofi, culori

    De o oră tot admir:

    top la 24,9 lei

    pantofi la 79 lei

    –

    maiou Stradivarius la 24,9 lei

    geantă la 69 lei
    fusta la 69,9 lei

    Postarea conţine unele linkuri afiliate, ceea ce însseamnă că dacă vă place ceva şi cumpăraţi, eu voi avea un mic comision pentru care vă mulţumesc, dar voi nu plătiţi nimic în plus. 

    Mihaela Dămăceanu 

  • Zi de sărbătoare

    Copilaş drag,

    Azi, când împlineşti 10 anişori

    Mami îţi doreşte să fii sănătos,
    Să treci prin viaţă într-o trăsură cu noroc,
    Pe un drum presărat cu stele.

    Să porţi mereu cu tine,

    Explozia de optimism

    A lunii în care te-ai născut.

    Să nu-ţi pierzi niciodată,

    Curiozitatea şi bucuria de a descoperi!

    La mulţi ani, rază de lumină!

  • Din Călăraşi

    Bună dimineaţa şi bine că s-a mai oprit ploaia şi nu am ajuns muraţi la serviciu! Să sperăm că avem şanse să scăpăm şi la întoarcere.
    Cum mai sunteţi? Sper că aţi avut o minivacanţă reuşită, cu distracţie şi voie bună. Sau măcar v-aţi odihnit puţin.
    La noi a fost o combinaţie din cele de mai sus, căci am fost la părinţii mei-la Călăraşi-şi ştiţi cum este la mama în vizită. Te aşteaptă cu toate făcute şi te tratează ca pe familia regală. Mese întinse pline de bunătăţi, atenţie cum nu mai găseşti nicăieri şi vizite de oameni dragi. Aşa-i, că niciunde-n lumea mare nu este ca la mama?
    Despre Călăraşiul meu natal nu am prea multe lucruri interesante de povestit, din păcate. Este un oraş cam anost din Câmpia Bărăganului, situat pe un braţ al Dunării-Borcea. Cea mai frumoasă parte a lui este parcul de la malul apei, pe care l-au amenajat mai bine decât atunci când îi băteam eu aleile. E normal după atâţia ani, dar mi-ar fi plăcut să mai facă ceva şi în restul oraşului. Am văzut în parc câteva aranjamente florale reuşite, amenajate din trunchiurile copacilor tăiaţi şi mi-a părut rău că nu am avut cu ce le fotografia.
    Peste apă, se întinde o pădure foarte verde acum, ştiţi voi, cu verdele acela puternic, electrizant, pe care nu-l mai vedem decât o lumă. Pădurea ajunge până la Chiciu, locul de unde braţul Borcea se desparte din Dunăre şi locul pe unde se trece cu bacul în drumul spre Ostrov sau spre Bulgaria. De pe malul Dunării se văd blocurile oraşului bulgar Silistra, atât este de aproape. De la coborârea de pe bac se poate merge pe jos pentru a-l vizita. Mulţi călărăşeni se duc des acolo pentru cumpărături ceva mai ieftine decât la noi. Poate la următoarea vizită facem şi noi o incursiune şi vă povestesc ce se găseşte convenabil prin Silistra.
    Revenind la Călăraşiul meu, v-aş arăta câteva poze din ce-am găsit prin bunăvoinţa marelui Google, căci vă spuneam că eu sunt blocată cu fotografiile:

    – sediul Prefecturii, cea mai frumoasă clădire a oraşului

    sursa
    – o fotografie nu foarte semnificativă din parcul despre care scriam mai sus, dar nu am găsit una mai bună.

    sursa

    – şi o imagine nostalgică a Călăraşiului de pe vremuri. Prima clădire este Primăria iar pe cealaltă nu o recunosc, acum fiind altceva în acel loc. Dar arată mai frumos ce văd aici, decât ce este acum.

    sursa
    În afară de plimbarea prin parc, un alt moment plăcut al vizitei acasă a fost un fel de minişezătoare culinară făcută între femeile prezente ale familiei. Am mai făcut lucrul acesta, cu vreo trei ani în urmă şi mi-a rămas în amintire momentul foarte plăcut. Am rugat-o pe mătuşa mea cea mai pricepută în reţetele macedoneşti să ne arate şi nouă câteva dintre ele. Acum trei ani am făcut împreună baclava iar la vizita aceasta am făcut plăcintă cu spanac, brânză şi ouă. Sunt reprezentative în bucătăria macedonenilor şi mătuşa noastră le face cel mai bine. Ar fi păcat să nu învăţ şi eu de la ele, aşa că am grijă să preiau reţetele aşa cum le-au făcut ele de ani, ca să le duc mai departe. Mi-aş dori să fac mereu o asemenea minişezătoare, nici nu am simţit că am fi făcut vreun pic de treabă, atât de plăcut şi uşor a fost totul. Iar baclavaua nu este chiar aşa de uşor de făcut, mai ales când foile se fac în casă. Şi mătuşile mele nu au făcut vreodată reţetele acestea cu foi de  cumpărat, vă daţi seama. După ce am terminat plăcintele, am făcut o incursiunea în grădina mătuşii mele, pentru a admira şi lăuda fiecare fir de floare şi mai ales fiecare fir nou apărut.
    Cam asta a fost minivacanţa noastră.
    Acum o pornesc la treabă, nu înainte de a vă ura o săptămână uşoară, în care să ne reacomodăm lin cu ritmul vieţii de lucru!
    Şi mai vreau să vă mulţumesc tuturor celor ce treceţi pe la noi şi în mod special azi, prietenilor ce mi-au lăsat sfaturi referitoare la maşina de spălat. Nu am apucat să o cumpărăm, dar săptămâna aceasta este musai şi sfaturile voastre îmi sunt de un real folos! 
    Cu îmbrăţişări pentru toţi cititorii ce ne-au mai rămas după pauza prea lungă,
    Mihaela Dămăceanu  

  • Ne ajutaţi cu un sfat despre maşina de spălat?

    No, tare-i greu cu trezitul ăsta de dimineaţă, cu alungatul somnului din om şi cu scrisul la prima oră!

    Da-mi vine mie o idee, printre aburi de cafea şi fuioare de fum de ţigară, ameţitoare de creier: „da’ ce, io n-am blog? N-am prieteni?”.

    Păi am, şi hai să vă dau de treabă, că v-o lipsi :))

    Că io stau tare rău la capitolul răbdare la tehnice, electrice, electronice, electrocasnice, etc.

    Dar mă străduiesc, vedeţi, aşa că vă aştept cu sfaturile!

    Vă spuneam că a devenit imperios necesar să facem  nişte cumpărături mari, care dau peste cap bugetele familiilor, când apar pe neprevăzute: maşina de spălat, monitorul computerului şi aparatul de fotografiat. Superb, nu? Exact ce-i trebuie omului după Paşte şi înainte de ziua copilului!

    Acuma…ca să fiu corectă ar trebui să precizez că ele dădeau semne de oboseală de ceva timp, de aparatul foto chiar am scris şi pe aici, dar asta nu înseamnă că nu ne dau peste cap. Ba da, şi chiar bine!
    Însă nu avem ce face şi soluţia este să le luăm pe rând, prioritatea fiind maşina de spălat, desigur. Urmează monitorul, că mai trag puţin de timp folosind laptopul, care nici el nu mai are prea mult până la a-şi da obştescul sfârşit :))
    Aparatul foto rămâne pe ultimul loc, căci nu văd altfel cum am putea rezolva. Cu păreri de rău, că nu ştiu cum să mai postez fotografii de blog. Doar să caut în cele vechi, însă şi asta mai târziu, căci pe laptop nu am cum, că nu merge. Greu, greu, ce vă spuneam eu.
    Însă am scris aceste treburi pentru că doream să vă cer o părere: nu prea mă hotărăsc uşor de fel şi v-aş cere un sfat referitor la maşina de spălat. Prima condiţie de la care trebuie să plec este că ne trebuie o maşină îngustă de 40 cm, pentru a intra în locul în celei vechi.
    Întrebarea se referea la marcă şi la ce ştiţi despre aceste trei maşini:

    Maşină de spălat rufe cu încărcare verticală Whirlpool WTLS65712 , 1200 RPM, 6.5 kg, Clasa A++, Display LED, Alb la preţul de 1.331,99 lei, redusă de la 1.479,99 lei.

    Maşină de spălat cu încarcare verticală Whirlpool AWE 6416, 900 rpm, 5 kg, A+ la preţul de 1.099 lei.

    Eu aş tinde către prima, chiar dacă mă pufneşte şi râsul când citesc despre „al şaselea simţ”, despre care niciodată nu m-am lămurit cu ce se mănâncă. Mie-mi pare aşa, un fel de personificare a prietenei noastre, maşina de spălat rufe, ajutor de nădejde al gospodinelor.

    Voi ce ziceţi?

    Soţul meu are o slăbiciune pentru Electrolux şi Bosch. Corect ar fi să mă documentez şi despre acestea, aşa-i?

    Uite că am găsit şi un Electrolux rezonabil, la Altex (cele două de mai sus sunt de la eMag).

     Maşină de spălat rufe verticală Electrolux EWT1062 TDW 6kg, 1000rpm, A+, alb la preţul de 1.249,90 lei.

    Mihaela Dămăceanu

  • Cam de ce am lipsit

    Am stat, să ştiţi, până mi-a revenit cheful de scris. Nu mă aşteptam să dureze atât de mult, dar am rămas urzicată mai mult decât credeam :))
     
    sursa

    Cu ocazia aceastei pauze mi-am  diminuat media timpului petrecut pe Internet, ceea ce nu este deloc un lucru rău. Am făcut dependenţă de el, recunosc, şi nu prea îmi place faptul că am adăugat încă una pe lista oricum lunguţă.

    Nu a fost chiar uşor să mă rup de voi şi de toate citaniile mele din engleză, dar s-a putut, ceea ce înseamnă că se va putea şi în continuare. Nu, nu m-am apucat să vă scriu astăzi doar pentru a spune că dispar din nou, ci îmi propun să nu mai petrec chiar 4-5 ore pe zi în lumea virtuală. Acuma, mi-am găsit soluţia: când o iau razna, mai spun un stop net şi gata! Se pare că la mine funcţionează metoda aceasta.
    Revin la momentul opririi. Am făcut lucrul acesta pentru că eram foarte obosită. Nu ştiu de unde atâta oboseală, o fi şi astenia de primăvară de vină dar cert este că nu m-am mai putut trezi deloc dimineaţa şi nu mai am timp şi energie pentru scris în afară de ora aceea matinală. Încă nu mi-a trecut de tot şi am o bănuială că ficatul ar avea un rol prin treaba aceasta. Dorm cam 7-9 ore pe noapte, iar vinerea aproape adorm în autobuz la întoarcerea de la serviciu. Am permanent un gust amar în gură şi o stare de somnolenţă. Una peste alta, vor urma nişte analize medicale şi vedem.
    În afară de faza cu oboseala, s-a nimerit ca pauza să coincidă şi cu o perioadă foarte aglomerată acasă şi la serviciu, unde aproape nu am mai apucat să deschid nici mailul personal. Sper să se mai relaxeze şi aici treburile puţin, că altfel e de rău pentru „obosita” de mine.
    La starea generală bună între ghilimele s-a mai adăugat şi faptul că ni s-au stricat şi câteva lucruri mari şi importante din casă, ceea ce ne va da de treabă în continuare. Că ne lipsea…
    Acum trec şi la cele bune, nu foarte multe, dar importante:
    1. Am reuşit să ne schimbăm ochelarii şi eu, şi Mihai, după îndelungi amânări. Mihnea avea prioritate mereu la acest capitol, ca la toate de altfel şi pentru noi nu prea se mai putea. Cum finanţele personale s-au mai relaxat puţin, am considerat ochelarii noştri prioritari şi  am bătut Bucureştiul după ei.
    2. Pentru că mă plângeam că nu mă plimb, uite că mi s-a rezolvat plângerea…Am bătut, nu dealurile moldave sau transilvane, ci străzile şi obiectivele Bucureştiului. Ca şi anul trecut, am condus copiii prin Bucureşti şi m-am bucurat de noile descoperiri sau am revăzut cu plăcere anumite muzee. Şi, da, am văzut Bucureştiul cu alţi ochi. Atunci când o întreagă săptămână te concentrezi doar pe cele mai interesante oferte ale lui, când te plimbi prin cele mai frumoase zone şi ai ochi să observi că l-au umplut de flori, nu poţi să nu te bucuri. Am remarcat cât de bine arată oraşul cu aceste ronduri de lalele de nenumărate culori şi soiuri, ridicate desupra covoraşelor de panseluţe în culori complementare lalelor. Mi-a prins bine săptămâna aceasta, din toate punctele de vedere şi desigur că mi-a stârnit şi un dor de profesorat.
    În concluzie, bine v-am regăsit dragele mele şi sper să vă revăd pe aici!
    Doresc să reintru în ritmul obişnuit al postărilor dar dacă nu-mi iese chiar de la început, vă rog să-mi acordaţi puţin credit… şi un tango!
    Cu drag şi mulţumiri,
    Mihaela Dămăceanu    

  • Paşte fericit!

    Chiar dacă am lipsit atât de mult, nu pot să plec astăzi fără a vă scrie două vorbe, măcar să fiu prima la urări:

    Vă doresc să vă bucuraţi de un Paşte cu linişte şi pace, avându-i alături pe toţi cei dragi vouă, 
    în jurul  mesei pline de bunătăţi!
    Fie ca această sărbătoare să vă aducă lumină-n suflet şi în viaţă,
    Bucurie şi căldură, pe care să le radiaţi spre cei pe care-i iubiţi!
    Vă trimit un iepuraş cu botic alb şi mustăcioare, să vă aducă de la noi, un sac de zâmbete şi îmbrăţişări!
    sursa imagini

    Paşte fericit, dragele noastre dragi!
    Mihnea, Mihaela şi Mihai

  • Urzicături

    Am curăţat urzici zilele trecute, în încercarea de a profita la maximum de farmacia naturii. Mi-am pus mănuşi şi tot m-am urzicat puţin pe degete. Dar acelea au trecut. Ce nu trece sunt urzicăturile din creier, că în timp ce stăteam cuminte pe scaun, răsucind cu elan tulpiniţe de urzici, săgeţile din cap mergeau doar în două direcţii. Prima are legătură cu dorul de ducă şi a doua cu blogul.
    Poate că este firesc ca primăvara să te apuce furnicăturile prin tălpi şi să simţi că nu mai poţi să stai în Bucureşti, dar nu ştiu cât o fi de firesc să te bată iarăşi gânduri de mutare. Dar fiţi liniştiţi, că nu mă mai mut. Cel puţin deocamdată, nu! Casă la ţară nu am, iar cea de la Botoşani este închiriată, deci Bucureşti scrie pe noi încă destui ani de-acum încolo. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu oraşul în sine mă deranjează, ci aglomeraţia lui, ritmul acesta nebunesc de viaţă şi faptul că deşi sunt aici, nu apuc să fac mai nimic din ce este interesant de făcut. Dacă tot ne este locuinţă, mi-ar plăcea să merg să văd spectacole, să văd muzeele pe care nu le-am văzut şi să particip la evenimente, că sunt cu duiumul. Sau pur şi simplu să bat străzi nebătute, să cutreier aiurea, cu ochii după case şi grădini, să fac o luuungă plimbare Pe strada Mântuleasa
    Legat de blog, am un sentiment greu de descris. Simt o oboseală, un nechef, o lipsă de idei şi de inspiraţie. Şi mă tot apasă gândul că petrec prea mult timp în online, în loc să bat străzile oraşului sau dealurile satelor moldave şi transilvane, făcând fotografii din vârf de deal, văilor cu verde punctat de brânduşe. Dar vedeţi voi cum se învârt toate, tot spre blog? De ce credeţi că vroiam fotografii? Şi ca să vi le arăt vouă, că am ajuns să judec aproape totul în subiecte bune de pus pe blog. Dar nu-i bai, că aparatul foto nu mai merge, şi nu am să vă arăt nimic că nu voi merge nicăieri.
    Şi uite aşa, v-am spus ce mă urzica şi vă mai spun că mă tot bate gândul să-mi mai diminuez prezenţa prin online şi să mai îmi scot puţin blogul din cap. 
    Mihaela Dămăceanu
    P.S. Dar urzicile sunt bune aşa-i că ştiţi?

      

  • Mai vreţi lăcăţele?

    Această postare participă la rubrică „Miercurea fără cuvinte” pe care o găsiţi la Carmen.

    Mihaela Dămăceanu

    P.S. Nu este greu de ghicit oraşul. Ce ziceţi?

  • Trei piese superbe de primăvară

    Altceva mă pornisem să fac astăzi. Am fost deturnată de la intenţia iniţială de magazinul Kurtmann pe care îl ştiam de ceva vreme, comercializînd la preţuri bune produse Zara, Berksha şi Stradivarius. Îl vizitam uneori pentru a vedea dacă printre cele expuse găsesc ceva mai interesant de la Zara şi la o mărime rezonabilă, căci adesea au mărfuri doar pentru multinvidiatele silfide. De data aceasta am avut surpriza să găsesc şi marca Desigual-favorita surorii mele, prin care am şi descoperit-o. Magazinul lor din Mall Băneasa este o continuă primăvară. Personal, nu ştiu o altă marcă unde să mai vezi atâta culoare, atâtea imprimeuri şi mai ales combinaţii atât de inedite. Mi-a plăcut ce am văzut şi am ieşit cum am intrat, preţurile practicate neîncadrându-se în bugetul meu afectat de criză :))
    Din aceste motive, am fost surprinsă să-i găsesc pe Internet, la nişte preţuri mai accesibile, având chiar şi mărimi de doamne de vârsta a două, hihi :)) 
    Concluzia este că nu m-am putut abţine să nu vă arăt ceva frumuseţi în culori, tocmai bune de primăvară. Desigur că sunt şi reduceri, magazinul anunţând de cum intri reducere de 30% la 400 de produse. Transportul este gratuit la comenzi peste 190lei şi dacă ceva nu îţi place poţi returna gratuit produsul indiferent de motiv.
    Şi cam gata cu vorbă, căci o transmit fotografiilor:

    – o fustă puţin mai exotică, ce m-a dus cu gândul la stampele japoneze, la un preţ rezonabil zic eu

    – un pardesiu vesel şi colorat, desigur. Preţul nu este chiar foarte mic, dar reducerea este semnificativă şi aşa ceva cred că merită banii.

    – o altă fustă, parcă şi mai frumoasă, care nu este redusă, din păcate.

    Toate celelalte produse Desigual, le găsiţi aici.

    Linkurile sunt afiliate, ceea ce înseamnă că dacă vă trece prin căpşor să cumpăraţi ceva, eu voi avea din partea magazinului un mic comision ce nu va afecta preţul plătit de voi, acesta rămânând acelaşi.

    Mihaela Dămăceanu