An: 2014

  • Reluăm meniul săptămânal

    Menu Keys Shows Ordering Food Menus Online Stock Photo
    freedigitalphotos.net

    Mi-a cam lipsit publicarea meniului, chiar dacă am menţinut o organizare în această privinţă. Însă nu a fost la fel de reuşită ca atunci când îl scriam aici. 
    Este clar că blogul acesta mă forţează să devin un om mai organizat, lucru ce nu poate fi altfel decât benefic. Este adevărat că organizarea aceasta are foarte multe laturi şi că oricât te-ai strădui, nu prea îţi ies toate în acelaşi timp. 
    Dar le luăm pe rând şi tot căpătăm un exerciţiu ce ne ajută pe mai departe.
    Primul pas acum, este să public iarăşi meniurile:

    LUNI
    dimineaţă 
     pâine, unt, brânză, ceai
    prânz
     salată orientală
    piept de pui la grătar, salată de varză cu mărar

    MARŢI

    dimineaţă 
    omletă, salată de varză

    prânz
    ciorbiţă de legume 
    pilaf cu pui

    MIERCURI

    dimineaţă
    zacuscă cu pâine, ceai

    prânz
    ciorbiţă de legume
    paste cu ciuperci

    JOI

    dimineaţă
    cereale cu iaurt

    prânz
    grătar de peşte cu cartofi natur
    salată de ardei copţi cu iaurt

    VINERI

    dimineaţă
    fulgi de cereale cu măr ras şi stafide

    prânz
    mâncare de mazăre
    salată de crudităţi

    SÂMBĂTĂ

    dimineaţă
    pizza 5 minute

    prânz

    friptură de porc cu cartofi la cuptor
    salată de sfeclă

       
          Duminica rămâne cu ideile şi cheful de moment iar masa de prânz şi de seară este aceeaşi.
      
          O săptămână frumoasă să aveţi!
          
          Mihaela Dămăceanu

     

  • Leapşa despre cărţi

    Că tot am scris ieri că în acest an îmi stabilesc „colosalul” obiectiv de a citi 10 cărţi, este cel mai bun moment să-mi amintesc de vremurile mai bune când acest deziderat nu avea nevoie a fi programat. Preiau astăzi o frumoasă leapşă pe care am primit-o mai demult de la Raluca M şi pe care nu am putut-o onora în decembrie, din motive de aglomeraţie de treburi.
    Aşadar, zic şi eu ca şi Raluca: „pe cai”!
    1. Prima amintire cu mine citind.
    Din păcate, nu reţin care a fost prima carte terminată. Îmi amintesc doar perioada claselor primare, în care „înghiţeam” poveşti, cel mai adesea din colecţia ce ne-a însoţit copilăria-„Poveşti nemuritoare”. Apoi, l-am devorat pe Alexandre Dumas, deci cu siguranţă primul roman a fost unul scris de el, dar nici aici, nu reţin care a fost primul. Chiar şi pe mine mă surprinde cum de în acele vremuri, nu aveam darul statisticilor şi clasificărilor :))
    2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o.
    Nu am avut acest obicei al recitirii, mereu am vrut să citesc altceva. Cred că la vârsta de acum, ar fi cazul să trec la recitit, convinsă fiind că aş privi altfel foarte multe cărţi citite în urmă cu prea mulţi ani.
    3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească.
    Nu ştiu de ce îmi vine greu să nominalizez şi aici ceva. Cred că depinde foarte mult de vârstă şi de copil. Spre exemplu, Micul Prinţ, poate fi cu adevărat înţeleasă la o vârstă a copilăriei mai mari.
    4. Locul meu preferat de citit.
    În pat, indubitabil.
    5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii.
    Ani de zile, nimic. Acum, iau un pix şi o foaie de hârtie.
    6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare.
    Momentan 6, în memorie. Nu am încă o listă scrisă dar voi remedia de urgenţă.
    7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o.
    Medjugorje-anii 90 Triumful inimii de Sora Emmanuel
    8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel.
    Nu pot spune că ar fi o carte care mi-a schimbat viaţa. Dar pot numi câteva care mi-au plăcut foarte mult: Învierea-Lev Tolstoi, Inimă vrăjită-Romain Rolland, Cărarea pierdută-Alain Fournier.
    9. O carte care îmi place dar care pare să nu placă nimănui.
    Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu. Este o carte ce mie mi-a plăcut, dar nu am auzit în toată viaţa pe cineva spunând acelaşi lucru, nici despre carte nici despre scriitoare.
    10. O carte care nu-mi place dar pe care toată lumea pare să o iubească.
    Nu ştiu să dau niciun răspuns aici.
    11. O carte care mă intimidează.
    Ulise de James Joyce. Am început-o de două ori, fără succes. Şi mai am o problemă cu Virginia Woolf, pe care deasemenea nu am putut-o citi, deşi am avut două tentative. Poate ea ar fi mers sus, că atâta lume o iubeşte pe această scriitoare.
    12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi.
    F. Scott Fitzgerald
    Camil Petrescu
    Lev Tolstoi.
    Acestea fiind zise, predau mai departe leapşa aceasta unor fete despre care cred că încă nu au primit-o:  IrineiIulieiElleiAntoanetei, Ghindei, DaneiClaudiei, Loredanei, Corinei.
    Mihaela Dămăceanu

  • Ce îmi doresc de la 2014

    sursa
    Astăzi onorez provocarea primită de la Claudia şi voi scrie ce îmi doresc pentru anul 2014, cu speranţa că în anul următor nu vor fi aceleaşi :))
    După concluzia principală, că mi-a prins bine faptul că am scris pe blog rezoluţiile anului 2013, a două mare concluzie este că nu au fost făcute bine.
    Au fost mult prea generale, o mare parte din ele, adică aproape tot ce mi-am propus pentru Mihnea, sunt dorinţe la care ai de lucrat continuu şi mereu se mai pot îmbunătăţi. De aceea, mi-a fost greu să cuantific, dacă am realizat sau nu.
    Învăţătura rezultată este că anul acesta îmi propun obiective concrete, clare şi măsurabile, cu termene cu tot. Apoi, îmi voi propune mai puţine şi voi relua ceea ce nu mi-a ieşit anul trecut, încercând să continui obiceiurile bune pe care mi le-am format, cum ar fi mersul duminica la biserică şi toate planificările meniurilor săptămânale.
    1. Să lucrez cu Mihnea la engleză 4 ore săptămal – permanent în cursul anului.
    2. Să lucrăm 3 ore săptămânal la limba română şi 3 ore la matematică – permanent în cursul anului.
    3. Să-l înscriem din nou la karate, că iarăşi doreşte, dar în altă parte- de rezolvat în cursul lunii ianuarie şi să înceapă din februarie.
    4. Să frecventeze un alt curs de desen, dar nu unul gratuit, cum a fost până acum- de căutat în ianuarie un curs cu cel puţin 8 şedinţe, pe care să le urmeze începând din februarie.
    5. Am şi eu nevoie de o perfecţionare a limbii engleze, deci voi alege şi pentru mine un curs plătit sau poate ore cu un profesor timp de 3 luni, începând din martie.
    6. De amenajat balcoanele în cursul primăverii. Vreau mai multe flori în cel deschis şi amenajarea unui mic colţ de lucru în cel închis-termen finalizare iunie 2014.
    7. Înfiinţarea unei mici societăţi comerciale- iunie-iulie.
    8. Pentru blog, îmi propun să menţin ritmul de 4-5 postări săptămânal şi să îmbunăţesc partea de optimizare şi de structurare- obiectiv permanent.
    9. Să citesc 10 cărţi.
    10. Să obţin un venit suplimentar de 200 lei lunar. Este puţin dar vreau să fie constant şi lunar.
    11. Să mai acoperim un card măricel până în decembrie.
    12. Să mergem de două ori în concediu.
    Sper ca la sfârşitul anului să le pot cuantifica mai uşor.
    Transmit mai departe această provocare  lui Carmen, lui Elly, Iulianei, Ralucăi, Ralucăi M, Adrianei, Valentinei
    Vă urez din nou un an mai bun, cu rezoluţii şi obiective îndeplinite!
    Mihaela Dămăceanu
  • Cum a fost anul 2013?

    Ar fi trebuit să scriu această postare în decembrie. Dar am cam lipsit din două motive: treabă-treabă, ştiţi voi, şi apoi vizite-vizite. Am avut de recuperat la acest capitol, căci tot anul am vizitat tot lumea virtuală. Şi mi-a făcut o extraordinară plăcere, reîntâlnirea multor prieteni vechi din lumea reală. Sper ca în acest an să reuşim să îmbinăm ceva mai bine cele două lumi şi categorii de prietenii.

    Dar să revenim la anul 2013. Scrisesem la începutul lui, lista mea de dorinţe şi m-am gândit de multe ori în cursul anului că voi avea de dat un răspuns la o întrebare: dacă scrierea şi publicarea acestora pe blog m-a ajutat şi determinat mai mult, să le îndeplinesc. Aceasta fusese promisiunea pe care o făcusem la începutul anului, aceea de a da răspunsul sincer la această dilemă, pentru că părerile erau împărţite printre bloggeri.
    Vă spuneam că mi-am amintit de rezoluţiile anului de multe ori. Nici măcar nu le mai ştiam pe toate şi nu am revenit să le citesc. Dar aveam câteva în minte şi ştiam că nu le-am rezolvat. O să vedem răspunsul la întrebare, după ce fac o analiză mai amănunţită, căci acum chiar le recitesc.
    Şi le analizez pe fiecare, pentru a vedea ce mi-a ieşit:
    pentru Mihnea  aveam
    – să îl obişnuim cu ideea unui program de lucru mai riguros după amiaza, în care temele să se desfăşoare într-un interval compact de timp, pentru a putea introduce şi activităţi extraşcolare;
    Am reuşit în mare parte acest lucru, cu eforturi desigur, şi cu posibile îmbunătăţiri. Doar spre sfârşitul anului lucrurile au cam luat-o razna în acest sens.
    – să continuăm să lucrăm zilnic în plus, la matematică, română şi engleză;
    A fost foarte ambiţioasă această propunere şi am respectat-o o vreme. Apoi, am constatat că este cam prea mult pentru fiecare zi, şi am modificat lucrând acelaşi timp, dar doar la câte două din cele trei obiecte. Au fost desigur şi zile în care nu s-a lucrat la nici una din aceste materii, dar cam 80% din zile, am izbutit să-l facem să lucreze. Îmi pare însă, din ce în ce mai greu acest lucru pentru că pe măsură ce creşte, începe să-şi manifeste mai puternic personalitatea şi luptă cu noi împotriva acestui control.
    – să participe la un curs de karate şi unul de desen(unul este început);
    Realizate ambele, dar karatele au fost întrerupte brusc prin aprilie şi cursul de desen la sfârşitul anului şcolar trecut, adică sârşitul lunii iunie. În toamnă am fost cu el în acelaşi loc. Au alt profesor, de fapt profesoară acum, pe care nu a plăcut-o deloc şi nu a mai vrut să meargă.
    – să îl convingem să accepte o mică sarcină gospodărească, în casă;
    Eşec total. Doar foarte rar face câte ceva.
    – să reiau obiceiul lecturilor de seară(am reînceput zilele acestea);
    S-a întâmplat acest lucru, cam o treime din an. 
    – să găsim timp şi energie, pentru a ne juca mai mult cu el(valabil mai mult pentru mine, căci tati e cu câteva clase înainte); 
    Nu am reuşit aproape deloc.
    – să îl convingem să abordeze şi alte teme în desenele şi picturile lui.
    Aici s-a întâmplat. A început să deseneze şi altceva, în afară de corăbii şi locomotive.

    pentru noi
    să ne acordăm un timp doar al nostru-măcar o ieşire de câteva ore, pe lună;
    Pot spune că am ieşit de vreo 4 ori.
    – să terminăm capitolul aranjarea casei(încă mai sunt o parte din lucruri şi cărţi la Botoşani şi la mama, câteva mici reparaţii şi achiziţii);
    În sfârşit, da. De fapt, am realizat cam 80% din ceea ce îmi propusesem la începutul anului, dar am mai făcut şi alte lucruri care mi-au trăznit prin cap în cursul anului plus câteva reparaţii ale defecţiunilor apărute între timp.
    – să mai punem ordine în situaţia financiară a familiei şi să continuam să achităm datoriile;
    Şi aici am avut ceva rezultate, achitând două datorii importante. Dar mai avem.
    – să rezolvăm într-un fel situaţia casei din Botoşani;
     Da. S-a rezolvat destul de repede, la puţin timp după ce am scris aici. Între timp au şi plecat primii chiriaşi, prin toamnă, şi foarte repede, nesperat de repede, am găsit alţii.
    – să ajungem şi noi într-un concediu.
    Şi acest lucru ne-a ieşit. Am fost la mare, în august.
    pentru mine
    – să fiu o mamă şi o soţie mai bună, mai caldă, mai calmă;
    Vai de mine, cât de general sună acest deziderat. Nu ştiu ce să spun aici şi mi-e teamă să-mi întreb băieţii, hihi :))))
    – să continui să merg duminica la biserică;
    Da. Aproape duminică de duminică. Cred că în tot anul am sărit doar vreo 5.
    – să ţin post miercurea şi vinerea şi să mă rog mai mult;
    La fel ca mai sus, în ceea ce priveşte postul de miercuri şi vineri. 
    – să mă documentez mai mult şi să scriu mai mult;
    Aici, nu prea mult. Am reuşit în medie să am cam 4 postări pe săptămână.
    – să fac şi celălalt blog;
    NU. Şi mereu m-am gândit la asta şi mi-a stat în gât. Nu am făcut alt blog, pentru faptul că nu am reuşit să mă ocup cum aş fi vrut nici de acesta. Adică vroiam să scriu 6 zile pe săptămână, şi nu mi-a ieşit. Plus că am avut trei perioade de pauză, de minim două săptămâni. De aceea, mi-am spus mereu că nu ştiu cum să găsesc timp şi pentru al doilea. Dar mereu am în minte subiectele pe care doream să le abordez acolo şi mă tot gândesc dacă este bine să le scriu aici sau să fac totuşi un al doilea blog. Dacă nu lămuresc mai repede dilema aceasta, o să vedeţi această rezoluţie la mine, an de an :))) 
    – să găsesc o sursă suplimentară de venit;
    Am avut ceva, dar a durat puţin. Însă, mulţumesc doamnei ce mi-a oferit oportunitatea şi mai aştept propuneri.
    – să învăţ să mă organizez mai bine;
    Şi acesta sună foarte general, deci nu prea ştiu ce să spun. Dar aş zice că nu prea mi-a ieşit.
    – să diminuez timpul petrecut pe computer, în favoarea lecturii pe carte.
    Clar nu mi-a ieşit. Am citit tot anul, 4 cărţi şi jumătate, ruşinică, ruşinică.
    La întrebarea dacă a meritat să scriu dorinţele aici, răspunsul este DA?
    Eu zic că da, fie şi pentru faptul că vreo două din ele au fost terminate pe ultima sută, şi pentru că îmi aminteam că trebuie să le fac şi să vă spun şi vouă.
    Iar închirierea casei din Botoşani, s-a întâmplat imediat după ce m-am plâns aici :)))
    Am scris un fluviu de postare, aşa că în următoarea trec la alte concluzii şi rezoluţiile anului 2014, răspunzând şi provocării primite de la Claudia.
    Mihaela Dămăceanu
  • La mulţi ani!

    Sursa

    Hi-hi-hi! 
    Este singura zi din an 
    în care pot să vă spun 
    „bună dimineaţa” la ora 16,00!
    Ei, nu m-am trezit chiar acum!
     Am şi mâncat, şi am şi împărtăşit impresii de azi noapte, 
     toţi trei în pijamale.
    Apoi m-am gândit la voi. 
    Am cam lipsit-motivat-de pe-aici 
    şi MI-AŢI LIPSIT ŞI VOI!
    Vroiam să vin cu o urare…
    dar vă spun un secret:
    urătorul şef al casei-
    pe care de multe ori l-am invidiat 
    pentru spontaneitate şi originalitate,
    este… Mihai, 
    ce vă transmite:
    „A venit momentul finalului de an!
    Acela în care ne întrebăm:
     cât de bine ne-a fost…
     cât am fost de buni…
     cât am primit…
     ce vise ne-am înfăptuit… 
     şi mai ales,
    …câtă iubire am dăruit?
    Ce prieteni au intrat în viaţa noastră,
     şi cine ne-a părăsit?
     Dar iată că, 
    sfios şi cu paşi mărunţi, 
    a venit şi Noul An!
    Am dat mâna cu el,
     şi sub ploia de artificii,
    l-am rugat cu mic cu mare,
    să ne aducă multă sănătate, 
    bucurii în suflet
    şi speranţe de mai bine.
    Iar el-ANUL
    ne-a promis,
    că va face tot posibilul
    ca visele noastre
    să devină REALITATE!”
    Iar eu vă mai spun doar, că îmi doresc şi pentru noi şi pentru voi:
    să ne plouă cu stele norocoase!
    Vă mulţumim cu mult drag, 
    pentru că existaţi, 
    pentru că ne vizitaţi 
    şi că ne iubiţi la fel de mult cum vă iubim şi noi!
    LA MULŢI ANI 2014!
    Mihnea, Mihaela şi Mihai