Blog de familie

Blog

  • Strada păpuşii

    Această fotografie participă la rubrica Reflexii în oglindă pe care o găsiţi la Sorin.

    Mihaela Dămăceanu

  • Miercurea fără cuvinte-Graffiti adevărat

    Această postare participă la provocarea lansată de Carmen pe blogul ei. Puteţi participa şi voi!

    Mihaela Dămăceanu

  • Comoditatea ne costă enorm

    În zona în care lucrez eu, s-a gândit bine Mega Image, să facă un magazin. E de bine, zic, pentru că nu era niciun magazin mai mare în cartier şi sunt multe blocuri de locuinţe, plus câteva instituţii. Şi nu prea avea lumea unde să-şi facă cumpărăturile obişnuite. A trecut ceva vreme de când am renunţat să mai cumpăr mâncare pentru la serviciu şi mă străduiesc, în general, să-mi aduc pacheţel de-acasă. Dar mi se mai întâmplă uneori să mai intru şi la ei. Nu consider Mega Image ca fiind un magazin convenabil. Îi ştiu de multă vreme, că îi am şi la colţul blocului în care locuiesc, şi mă străduiesc să-mi fac cumpărăturile mari şi importante din piaţă şi din alte supermarketuri. Dar am constatat că cel mai important lucru, este să cunoşti magazinele în care îţi faci cumpărăturile, căci peste tot există câteva produse sau categorii de produse convenabile. La ei, spre exemplu, puiul întreg şi ouăle sunt convenabile. Dar brânzeturile şi celelalte feluri de carne, nu.

    Dar nu despre asta vroiam să vă scriu, ci despre cât ne costă comoditatea.
    Când sunt în prea mare viteză dimineaţa, şi nu apuc să-mi fac pachet, mai fug uneori la Mega, după câte un iaurt, fulgi de porumb, apă sau ceva fructe.
    Şi cum stau la casă să plătesc, observ ce mai cumpără oamenii. La orele acelea, majoritatea îşi iau tot mâncare pentru masa de la serviciu. Unii, nu prea mulţi, îşi cumpără ca şi mine. Alţii, îşi iau tot felul de sandwichuri sau produse de la raionul de mâncare gătită. Şi cum mi se mai întâmplă şi mie să cobor în ultimul moment, când sunt leşinată de foame, vă spun că mi se face poftă şi mai arunc un ochi pe la acel raion. Dar mă opresc urgent şi îmi amintesc că de-aceea suntem sfătuiţi să nu mergem la cumpărături când ne este foame, că ne vine să cumpărăm tot magazinul.
    Dar nu v-am spus ce mă opreşte. Nu reamintirea sfatului, ci preţul pe kilogram, căci mi s-a format reflexul de a-l căuta mereu PE ETICHETĂ.
    Şi m-am uitat la preţuri. Fireşte că la preţurile pe kg, întrucât este unica posibilitate reală, de a compara preţul produselor. Şi ce-am văzut, m-a luat de cap. Vă dau şi vouă câteva exemple ale produselor preparate. Frumos ambalate, gata doar să le mănânci. Atâta doar, că aproape la fiecare caserolă, pentru a putea vedea preţul pe kilogram, trebuia să o întorci cu fundul în sus. Altfel, vedeai doar preţul pe casoletă, şi anume 8 lei-12 lei. Să mă fi văzut, fetelor, cum luam fiecare cutiuţă, ca un spion ce eram, şi apoi scoteam pixul să notez numerele magice:
    –          piept de pui 52,45 lei/kg
    –          pulpe de pui dezosate 54,96 lei/kg
    –          carne de porc la grătar 63,45 lei/kg
    –          chifteluţe de porc 40,86 lei/kg
    –          salată de vinete 27,16 lei/kg
    –          salată de boeuf 29, 96 lei
    –          budincă 33,23 lei/kg.
     
    Deci, scump dom’le scump! Şi m-am dus să văd puţin şi cât costă kilogramul din produsele necesare. Pieptul de pui, pe care doar îl pui pe grătar, costă 22,49 lei/kg. Pulpele dezosate costă 19,29 lei/kg.
     
    Este evident, că dacă ai pierde acasă cam 5 minute, ai câştiga în jur de 30 lei pe kg. Asta este valabil la carne, unde nu faci un mare efort să o găteşti. Dac-ar fi să mă îndur să arunc ceva bani pe geam, atunci măcar aş cumpăra salată de boeuf, căci aceea nu se face chiar la fel de uşor ca un grătar de porc sau de pui. Însă, şi acolo, dacă te gândeşti cât costă cartofii şi morcovii, nu prea îţi mai vine. Dar se mai compensează de la carne şi de la murături, dacă nu le ai în casă.
     
    Ce vroiam eu să reliefez este că nu merită să plăteşti de ori şi jumătate preţul materiei prime, doar ca să o iei de la Mega Image. Pentru că aproape la aceiaşi bani, poţi merge la restaurant. Nu la toate, dar la unele da. Şi acolo, cel puţin ştii că eşti servit la masă, preţul include şi ambientul plăcut şi faptul că nici nu pui masa, nici nu o strângi şi nici nu speli vasele. Deci, mult mai convenabil, nu?
     
    Şi am lăsat pe final cea mai şocantă informaţie.
     
    Ştiţi cît costă salata de varză, simplă, fără maioneză, la Mega ?
    Doar 19,97 lei/kg. Pentru cea mai uşoară salată posibilă, care nu se poate compara ca dificultate cu salata de boeuf şi nici măcar cu salata de vinete, ce-ţi umple bucătăria de fum şi-ţi arde degetele la curăţat.
     
    Şi ştiţi cât costă varza, la ei? Doar 0,86 lei/kg. Iar în piaţă este 0,5 şi, dacă nu mă înşel, am văzut şi cu 0,30 lei.
     
    Deci, salata de varză costă de DOUĂZECI ŞI CEVA DE ORI, MAI MULT DECÂT MATERIA PRIMĂ, doar pentru că este spălată şi tăiată.
     
    Când voi face o afacere, salată de varză mă apuc să vând, fetelor :))
     
    Dar până mă apuc eu, vă sfătuiesc ca atunci când nu aveţi timp de pregătit pachetul pentru serviciu, cel puţin, NU CUMPĂRAŢI SALATĂ DE VARZĂ!!!!!
     
    Într-o lună de zile, în cele 21 de zile lucrătoare, dacă aţi servi la prânz doar 200 g de piept de pui (10,5 lei), având alături doar 200 de grame din celebra salată de varză (aproximativ 4 lei), aţi cheltui în total:
     
    14,5 lei x 21 zile = 304,5 lei
     
    Cu  aceşti bani, cu ceva chibzuială, aşa cum am făcut vara aceasta cu meniurile săptămânale de 55 lei, aproape se poate hrăni timp de două săptămâni, o familie de trei persoane.
     
    V-am convins să nu luaţi salată de varză ????
    Mihaela Dămăceanu 

    P.S. Preţurile indicate sunt la raionul de produse preparate şi ambalate. Mai există un alt raion de pui la rotisor, unde preţurile sunt mai mici.

  • ShoeBox 2013

    Sursa

    Anul acesta ShoeBox a ajuns la a şaptea ediţie şi de data aceasta, vom participa şi noi.

    ShoeBox este o iniţiativă de ajutorare a copiilor orfani, a copiilor proveniţi din familii dezorganizate sau prea sărace pentru cadouri de Crăciun. Vă puteţi, măcar pentru o clipă, imagina, că există copii atât de necăjiţi încât să nu primească un cadou de Crăciun? Şi totuşi sunt. Şi printr-un mic gest, şi printr-o mică cutioară, putem face ca numărul lor să fie ceva mai mic. Această idee frumoasă a început în 2007, în familia lui Valentin Vesa, din dorinţa de a-l învăţa pe băiatul lui să împartă cu alţi copii mai nevoiaşi. A continuat, transformându-se într-o poveste şi mai frumoasă, de fiecare dată când cineva s-a mai alăturat. Şi au trecut astfel, şapte ani.
    Dacă doriţi să faceţi o mică bucurie de sărbători unor copii necăjiţi, v-aş ruga să participaţi şi voi.
    CUM PUTEM AJUTA? 
    În partea dreaptă, pe site, găsim foarte bine sintetizaţi paşii de făcut:
    Pasul 1

    Ai nevoie de:

    • o cutie goala de pantofi (corpul si capacul)
    • hartie de impachetat cadouri. Gasesti o multime de modele de Craciun/Sarbatori de Iarna.
    • foarfeca/cutter
    • timp si/sau bani pentru cumparaturi sau sortarea lucrurilor din casa pe care vrei sa le daruiesti
    • rabdare …:)
    Pasul 2

    Se inveleste frumos in hirtie cutia si capacul ei, fiecare separat, apoi pui in cutie tot ce ai pe suflet sa cumperi sau ai prin casa si poti darui. Ai mai jos cateva sugestii:

      • dulciuri (ex.ciocolata, biscuiti, napolitane), dar NU ceva perisabil (ex.banane, portocale, iaurt)
      • articole scolare: caiete de scris, creioane colorate, un ghiozdan, un penar sau orice altceva
      • jucarii potrivite pentru varsta si sexul copilului
      • produse de igiena personala: perie si pasta de dinti, sapun, sampon, gel de dus, absorbante (in fiecare an am observat ca fetele aveau mare nevoie de asa ceva)
      • o felicitare de Craciun pe care sa scrii citeva rinduri pentru copilul care va primi cutia de la tine (esti liber sa pui datele tale de contact si sa pastrati legatura si pe viitor)
      • articole de imbracaminte: un fular, caciula, ciorapi grosi, manusi sau orice altceva de acest fel, nou sau purtat dar care sa arate bine, sa nu fie rupt, patat sau deteriorat
      • poate o lumanare parfumata care sa le aminteasca si lor de mireasma Craciunului, insa fara chibrituri, nu cumva copiii sa faca vreo isprava… Lumanarea nu trebuie sa fie neaparat ceva “fancy”, ci una “folosibila” (multi dintre ei NU au nici macar curent electric)
      • orice alt cadou de care stiti ca s-ar bucura copiii vostri sau de care v-ati fi bucurat voi daca erati in locul lor.
    Pasul 3 
     Puneti in cutie tot ce intra, ce vreti si ce credeti ca ii trebuie unui copil de varsta si sexul pentru care aveti pe inima sa cumparati ceva şi le ducem la una dintre locatiile proiectului, în perioada 15 noiembrie-13 decembrie.
    Din experienţa anilor trecuţi, Valentin ne sfătuieşte:

    „Avand in vedere experientele din anii trecuti, dati-mi voie sa va fac cateva specificatii:

    • Campania se numeste ShoeBox (cutie de pantofi) – deci va rog sa va limitati la lucruri care pot intra intr-o astfel de cutie. Nu aduceti pungi, saci, sacose, bibeloruri, dulapuri, frigidere, televizoare sau cuptoare cu microunde. NU suntem asociatie sau fundatie si nu le putem primi legal in custodie. Daca aveti asa ceva de dat, scrieti-ne un mail si va punem in legatura cu partenerii nostri care pot primi si distribui legal si dupa nevoi si aceste produse.
    • Daca aveti o grupa de varsta si genul copilului pentru care va ganditi sa faceti cutia, incercati sa sortati produsele sa poate fi folosite cand sunt primite (marimi corespunzatoare la hainute etc)
    • Acum ajung la o chestiune sensibila: nu puneti in cutii lucruri pe care nu v-ar placea nici voua sa le primiti. Lucrurile care nu mai pot fi folosite au un loc pe care il cunoastem cu totii: se arunca la gunoi. Fa un cadou asa cum ti-ar place sa-l primesti si tu, nu fa curatenie in casa pentru ca mai apoi sa dai ce e “de aruncat”.

    Va rog sa nu puneti alimente perisabile (ex.portocale, iaurt) sau care s-ar putea deteriora/desface in timpul manipularii (ex.compot de casa in borcan de sticla).
    Copiii sint intre 2-18 ani fete si baieti”.

    Noi vom alege un băieţel de 7 ani.

    Mihaela Dămăceanu 

  • La mulţi ani!

    La mulţi ani fericiţi, tuturor sărbătoriţilor de azi!
    S-aveţi parte numai de bucurii, să fiţi sănătoşi şi să vi se-ndeplinească toate dorinţele!
    O zi minunată tuturor!
    Mihnea, Mihaela şi Mihai

  • Bună dimineaţa!

    ‘Neaţa şi bine v-am regăsit!
     
    Dacă vă întrebaţi pe unde-am fost şi ce-am făcut, vă voi lămuri un picuţ. Mi-era dor de orăşelul acela unde se agaţă harta-n cui, aveam ceva treabă pe-acolo şi chef de ducă. Şi Mihnea vacanţă! Aşa că, după ce făcusem tot felul de planuri de treburi cu blogul, HALT. Ne trebuia o ieşire, deci plecarăm scurt până la Botoşani. Scurt, da lung, că niciodată nu mi-a părut acest drum de 8 ore, mai obositor ca acum. Şi la dus şi la întors. Se vede treaba că eram deja obosită din plecare. Dar tot a meritat. Nu-i drum la mine să nu merite! Doar să nu conduc, că nu-mi place de loc.
     
    Ş-am ajuns sâmbătă dis-dimineaţă, admirând din fuga taxiului locurile pe care le bătusem vreo opt luni. Erau la fel. Cu un farmec de târg molcom, unde se amestecă eleganţa cu snobismul, cu educaţia, credinţa şi cultura. Da, să nu zâmbiţi! V-am mai spus de târguşorul acesta, cum are el teatru, filarmonică, teatru de păpuşi, 2 galerii de artă şi o bibliotecă impresionantă?  Şi ce oameni a dat? Eminescu, Iorga, Enescu, Ştefan Luchian, .. Şi cum există şi acum un nucleu impresionant de suflete mari, oameni care luptă să întreţină arta şi cultura? Mereu sunt evenimente, mereu sunt expoziţii sau vernisaje, lansări de carte şi bineînţeles spectacole.
     
    Trecând puţin oraşul în revistă, ajungem şi la curtea şi casa noastră, unde strălucea iarba şi lipsea nucul mare, de care v-am mai spus. Nu mai erau covoare nesfârşite de frunze pe jos şi un şir lung de crăiţe galben-portocalii luaseră locul crinilor, mărginind aleea. Am avut bucuria să găsesc lucrurile ceva mai bine decât le lăsasem, şi, după inspecţia de rigoare, am socializat cu noii chiriaşi, mari iubitori de animale.
     
    Cinci căţeluşi i-au făcut lui Mihnea zilele frumoase, trecând cu rândul prin braţele lui. După două zile de casă-curte, luni am ieşit puţin şi am luat pulsul oraşului, am revăzut două dragi prietene şi mi-am amintit câte lucruri nepovestite mi-au rămas de scris, de-aici.  
     
    Să vă urez de pe-acuma, week-end plăcut?
     
    Că aveam o colegă, ce spunea că dacă a trecut miercuri, gata-i săptămâna de lucru!
     
    Mihaela Dămăceanu  

    P.S. Nu am făcut poze dar vă pot arăta aici.

  • Suntem pe drum!

    Dragele mele, aveam proiecte pentru blog în week-endul acesta, dar am hotărât apoi, să plecăm puţin din Bucureşti. Sunt bucuroasă ca un copil şi vă urez atât week-end plăcut cât şi,  cu anticipaţie, să aveţi o nouă săptămână frumoasă şi uşoară!
    Ne revedem miercuri sau joi!
    Închei maratonul postărilor de azi, vă las cu bine… şi-am plecat!

  • Mozaicul lunii octombrie

    Am admirat această frumoasă idee la Irina de câteva luni încoace, tot regretând ba că nu am avut poze, ba că nu am fost acasă, ba că m-a luat valul şi am scris altceva… Cam aşa m-a luat şi luna aceasta, şi cu toate că i-am tot zis soţului meu să mă înveţe şi pe mine să fac colajele acestea, nu ne-am organizat. Să nu râdeţi de mine, dar mereu le făcea el. Şi acum, tot pe ultima sută de metri, m-am dat peste cap de la serviciu, şi tot pe el l-am rugat să mă ajute. Nu mai vreau să ratez participarea, aşa că voi posta acest colaj, cu menţiunea că poza în care apar şi eu, este din septembrie. Deci este un colaj amestecat, cu două luni la un loc :))
    Octombrie a fost o lună mai calmă, mai puţin nostalgică, şi datorită superbelor zile ce ne-au tot chemat afară. Cu temele a fost ceva mai uşor, cu blogul mai bine, iar la serviciu lucrurile sunt aşezate şi calme.
    Am avut multe clipe plăcute, petrecute printre frunze şi copaci coloraţi. Mihnea a primit sprayurile pentru graffiti şi şi-a exersat măiestria, iar noi am tot fotografiat. 
    Nu au fost evenimente majore şi importante, ci doar am izbutit să ne acomodăm cu toamna şi să ne bucurăm de ea, ceea ce sperăm să se întâmple şi în ultima ei lună, şi NOUĂ şi VOUĂ!
    Mihaela Dămăceanu
     

  • Happy Wishlist

    Am primit un e-mail interesant de la Elefant, care iarăşi are o ofertă. De data aceasta este una simpatică, căci altfel, vă spuneam că ei au mereu oferte. Astăzi promovează aşa-zisa Happy Wishlist, prin care aveţi ocazia să cumpăraţi un produs din oricare din categoriile: cărţi, jucării, fashion sau e-books şi să-l adăugaţi pe Happy Wishlist. Peste noapte, preţurile se fac mici, mici.

    Cum sa faci un copil fericit – metoda simpla

    Mama vrea sa aiba un copil destept care sa citeasca toate povestile copilariei. Tata vrea un copil care sa construiasca, sa surubareasca, sa pedaleze, sa fie primul.

    Pentru toate dorintele parintilor si bucuria copiilor, am inventat Happy Wishlist – lista fermecata unde adaugi jucarii si carti pentru copii, iar peste noapte preturile se fac mici, mici de tot.

    Happy Shopping!

    Aceasta campanie este valabila pentru produsele din categoriile: Carti, eBooks, Jucarii si Fashion.
    Preturile personalizate special pentru tine le gasesti exclusiv in Happy Wishlist.
     

    Pentru a vedea ce v-ar plăcea, faceţi o vizită pe siteul lor. V-ar putea folosi la cadourile ce urmează să fie date în perioada sărbătorilor de iarnă.
    Mihaela Dămăceanu
     

  • Miercurea fără cuvinte-Centrul Vechi

    Această postare participă la provocarea lansată de Carmen.

    Mihaela Dămăceanu