Blog de familie

Categorie: financiare

  • Cât se câştigă din blogging

     

     

    Anunţam cu ceva timp în urmă, cu surle şi trâmbiţe, că urmează o săptămână dedicată finanţelor. Până la urmă, dintr-o săptămâna s-au făcut două, iar acestea au fost foarte presărate cu bostani şi o pauză :))
    Dar ce, e vina mea că a fost atâtea sărbători şi evenimente prin preajmă?
    Iar acum vă voi răspunde la întrebarea pe care, delicate cum sunteţi, nu mi-aţi pus-o, dar am o presimţire că aţi gândit-o. De ce oare ne spune fata asta despre cum se pot câştiga bani scriind reţete pe la reviste, în loc să ne povestescă despre blogging? Că doar toată lumea ştie că se câştigă bani din blogging!
    Da, se pot câştiga bani din blogging.
    Dar am scris mai întâi despre Practic în bucătărie şi Cărticica practică, din foarte simplul motiv că este mai uşor să câştigi bani la aceste reviste, decât printr-un blog. Aşa cred eu şi experienţa mea cu cele 4-6 ore pe care le-am dedicat pregătirii şi scrierii a două reţete, mi-au adus 100 de lei în buzunar. Iar aceasta în condiţiile în care se poate îmbunătăţi timpul alocat, căci eu am trimis două reţete, din care mi-a fost publicată una singură.
    Cât priveşte blogul, am să vă spun puţin mai jos cât am câştigat şi în cât timp.
    Înainte de a începe, ţin să precizez că ştiu foarte bine că nu toţi cei ce au bloguri îşi doresc să câştige bani, iar alţii chiar consideră incorect sau nefiresc să câştigi bani din aşa ceva. Mulţi cred că este absolut normal să scrii ani de zile degeaba. Aproape 90% din bloggeri scriu doar pentru plăcerea comunicării şi nu este treaba nimănui să judece acest lucru. Dar la fel de bine, nu este treaba nimănui nici să-i judece pe cei care doresc să câştige ceva, iar motivele fiecăruia nu au nevoie de explicaţii. Şi dacă vi se pare că sunt puţin exagerată, că mă înfoi precum curcanul, vă explic de ce. Am văzut în cei doi ani şi jumătate de blogging, multe discuţii despre corectitudinea scrierii pe bani şi mai ales, despre cuantumul sumei pe care unii bloggeri acceptă să scrie. Nu am văzut şi în continuare nu văd rostul acestor discuţii. Fiecare om scrie pe cât vrea el şi acest lucru nu are de ce să fie comentat, căci nimeni nu se poate pune în locul altcuiva pentru a-i înţelege exact motivele. PUNCT!
    Aşadar citiţi mai jos doar dacă vă interesează să câştigaţi sau cât se poate câştiga din blogging.
    La prima întrebare logică, şi anume dacă se pot câştiga bani cu un blog, răspunsul se deduce din ce am scris mai sus, şi anume DA.
    Cât se poate câştiga din blogging?
    Ei, aici lucrurile nu mai sunt atât de simple, însă răspunsul cel mai simplu este depinde. Depinde de piaţa pe care lucrezi, de limba în care scrii, de notorietatea blogului, de trafic, de metodele de monetizare, de munca depusă, de cititorii pe care îi ai, de nişa pe care o abordezi şi de încă altele care nu-mi mai trec mie acum prin minte.
    În limba engleză
    Cel mai bun exemplu pe care vi-l pot da este Pat Flynn, care-şi publică lunar veniturile obţinute din mediul online, iar venitul net realizat în august 2014, ajunge la fabuloasa sumă de 76.095, 98 USD. Hihi, dacă vreţi să vă documentaţi mai mult, găsiţi aici rapoartele lunare. Şi nu este nici pe departe singurul! Să vă mai dau totuşi încă un exemplu: Lindsay şi Bjork formează o foarte simpatică familie, ce a ajuns în doar trei ani, să câştige prin intermediul blogului Pinch of Yum.com suma de 29.421,94 USD lunar. Este un blog culinar şi în prima lună în care au început să-l monetizeze au câştigat 21,97 USD. În materie de blogging scriu doar aceste rapoarte, de fapt Bjork le scrie, dar se pot învăţa foarte multe lucruri din ele.

    În limba română

    Următoarea întrebare logică este cât se câştigă scriind în limba română, ştiut fiind că diferenţele sunt enorme. Am câteva exemple, dar cred că le ştie toată lumea, de prin presă: Sebastian Bârgău, Răzvan Pascu  iar din acest interviu mai aflaţi câteva date. De reţinut afirmaţia lui Dan Dragomir,  „Castigurile unui blogger „pro” (cred ca sunt vreo 50 probabil care castiga bani in mod constant) sunt de la 10.000 la 60.000 de euro pe an. Unii au primit masini, altii vacante exotice, altii servicii, altii carduri, depinde de campanie”. Vedeţi clar cam cât de „mulţi” sunt cei care câştigă semnificativ. Şi doar pe Zelist sunt înregistrate cam 82.000 de bloguri. Tot din presă mai ştiu şi despre Imperator, pe care îl citeam cu multă plăcere cu câţiva ani în urmă. Acum nu prea mai apuc, că am şi io blog, de !!!

    Dar am aflat absolut întâmplător, că blogul lui împlineşte astăzi,  cinci ani de activitate şi aşa s-a nimerit ca eu să scriu primul meu comentariu la el, într-o zi importantă a unuia din cele mai bune bloguri româneşti. La mulţi ani, imperatortravel.ro, mult succes în continuare şi încă o sută de ţâri vizitate în următorul deceniu!

    Şi dacă doriţi şi un exemplu de român care a reuşit să câştige foarte bine, dar chiar foarte bine, printr-un blog în limba engleză, citiţi şi despre Cristian Micle.

    Cred că v-am făcut o oarecare idee, nu?
    Cât am câştigat eu?
    Să trecem şi la lucruri mai concrete, vorbind despre bloguri mici, chiar minuscule, cum este şi cel de faţă. Nu am o nişă, nu am trafic (aşa ar considera oricine, un număr de 50-150 de unici şi 400-500 pageviews pe zi) deci nu ne aşteptăm la cine ştie ce. Clar, da?
    Foarte puţină lume îşi face publice veniturile şi nu pot spune că nu îi înţeleg. Dar m-am gândit să sparg gheaţa, căci sunt sigură că multă lume este curioasă. Şi mai sunt sigură că mulţi visează la sumele acelea de 1.000-2.000 de euro, pe care le găsiţi în interviurile de mai sus, dacă accesaţi linkurile.
    Din păcate, lucrurile nu stau la fel şi pentru noi. Spre deosebire de ce afirmă mulţi bloggeri, eu ştiam că se pot câştiga bani, atunci când m-am apucat. Dar nu intenţionam să o fac cu acest blog. Cei puţini care mă citesc de la început ştiu că vreme de un an, am tot sperat să mai deschid un al doilea blog. Acolo intenţionam să încerc să câştig ceva. Blogul acesta a fost deschis de soţul meu, ca reacţie la interminabilele mele monologuri despre blogging. „Na, femeie, că ţi-am făcut blog!” zise el fericit, sperând probabil că nu voi mai vorbi atâta. Şi s-a apucat să posteze desenele lui Mihnea. Dar am mai povestit asta, la şase luni de blogging, cu multumiri si povestea blogului.
    Au mai trecut doi ani de la acea postare, ani în care mi-a devenit absolut clar că nu pot ţine două bloguri, întrucât uneori abia îl duc şi pe acesta. Şi atunci mi-am spus că singura şansă de a experimenta câştigurile dintr-un blog, rămâne cu cel de faţă. Şi am început uşor şi timid, cu teama că îmi pierd cititorii dragi. Surpriza a fost nu doar că nu mi-au plecat, dar nici nu am simţit că i-aş deranja cu ceva. CITITORI CA AI MEI SĂ TOT AI! Motiv pentru care vă mai trimit un MULŢUMESC pe calea undelor!
    Iar m-am lungit cam mult, ceea ce oare înseamnă că am ceva de spus :))
    Câştigul meu total din blogging se ridică la superba sumă de 300 de lei, în doi ani şi jumătate!!!
    Dacă era să scriu din motive financiare, renunţam de mult. Din fericire, motivul pentru care o fac este comunicarea cu voi. Nu m-ar deranja să îmi rotunjesc puţin şi bugetul, măcar cu acea sumă de 200 de lei, pe care mi-o propusesem la începutul anului, dar cu ei sau fără ei, voi continua să scriu atât cât îmi permite mie timpul şi energia. Acesta ar trebui să fie un subiect de articol: cum să mai găseşti timp şi energie.
    Să vă spun şi  care sunt metodele de monetizare aplicate de mine:
    1. Advertoriale foarte puţine, pentru că nu mă omor după ele.
    2. Afiliere prin reţeaua 2parale.ro unde mereu găsesc lucruri frumoase despre care să scriu. Această metodă mi-a adus cam jumătate din suma totală şi îmi place mult mai tare decât să scriu advertoriale. Motivul este acela, că de felul meu caut reduceri şi metode de a cheltui mai puţin. Dacă tot o fac, am început să scriu pe blog şi ce am găsit interesant printre ele. Nu toată lumea are acest interes, dar au fost cititori care au făcut cumpărături în urma produselor recomandate de mine şi magazinul în cauză
    mi-a acordat un mic procent din cumpărături.  Nu pot să trec peste acest capitol fără să mulţumesc din tot sufletul celor care au făcut cumpărături prin intermediul linkurilor afiliate postate pe blog. Pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută, întrucât nu credeam că la traficul meu mic se vor găsi cititori care să facă cumpărături. Mai mult speram să împărtăşesc unele lucruri ce mie îmi plac şi astfel vom avea un schimb de păreri. Surpriza a fost mare şi dovedeşte că nu neapărat traficul este cel care generează şi beneficii financiare, ci mai mult credibilitatea şi relaţia frumoasă creată cu cititorii tăi. Şi iar mulţumesc tuturor cititorilor mei, pentru tot ceea ce primesc de la voi: timp, cuvinte şi gânduri frumoase ce îmi luminează în fiecare dimineaţă ziua. Sincer vă spun, acesta este motivul pentru care continui, nu în cei 300 de lei stau finanţele mele. Îmi încep ziua citind comentariile de pe blog şi vă spun că în mulţi ani de muncă, rar am avut satisfacţii sufleteşti comparabile cu ceea ce primesc aici. Au mai avut în învăţământ, dar acum, în lumea cifrelor este mai greu. Revenind la comisionul câştigat prin 2 parale, precizez că acesta nu ridică preţul la care se cumpără produsele, el fiind oferit din profitul magazinului, ca răsplată şi cointeresare pentru promovarea făcută. Îmi place această metodă de monetizare şi pentru că nu îmi impune nimeni despre ce să scriu. Reţeaua conţine 375 de magazine, printre care şi nume foarte cunoscute, cu produse realmente bune. Având în vedere că este imposibil să nu cunoşti o parte din branduri sau produse, este mult mai la îndemână să găseşti ceva ce îţi place şi poţi scrie despre ce îţi place ţie. În curând voi solicita prima plată şi ar trebui să mai primesc de la ei încă 100 de lei. Pe aceştia nu i-am inclus în suma de mai sus, că nu ştiu sigur dacă îi voi lua şi când.
    3. Prin promovarea pe blog a micuţului nostru magazin online, am mai câştigat o parte din suma de 300 lei. Am renunţat de mult să mă mai ocup de el, dar reluarea lui ar fi o idee. Promovarea unei afaceri sau a unui produs propriu este una din cele mai folosite metode de monetizare a unui blog şi se zice că şi una din cele mai bune. S-ar potrivi multor bloguri şi cu toate că nu este la fel de folosită ca afară, am început să văd şi bloguri româneşti care o aplică.
    4. La capitolul alte căi de suplimentare a venitului, aş avea de adăugat o ofertă de colaborare pe care am primi-o datorită blogului. Este vorba de o altă muncă, nu are legătură cu blogul, dar având în vedere faptul că am obţinut-o de la cineva ce m-a cunoscut prin acest spaţiu, îmi pare că poate fi inclusă la metode de câştig suplimentar. Pentru mine a fost cea mai fructuoasă dintre toate, însă nu includ suma în câştigurile blogului, întrucât este o plată făcută pe o altă muncă. Dar nu este de omis faptul că un blog îţi poate deschide şi alte căi, care nici prin cap nu îţi trec la început.
    5. O metodă pe care eu nu am aplicat-o, dar o văd foarte des pe blogurile străine, este de a primi donaţii de la cei ce consideră că te pot sprijini pentru munca pe care o faci pe blog. Frumoasă şi remarcabilă intenţie, sunt şi astfel de oameni, să ştiţi.
    În concluzie, este cazul să termin pe ziua de azi, să termin şi săptămâna finanţelor personale şi să vă spun, că mai des sau mai rar-nu mai ştiu exact, tot o să mă mai vedeţi pe-aici, căci am căpătat virusul bloggingului şi nici nu vreau să mă decontaminez :))
    Cu mult drag şi cu MULŢUMIRI PENTRU TIMPUL PE CARE MI-L ACORDAŢI citind, comentând şi trimiţând gânduri bune spre noi!
    Mihaela Dămăceanu
    –––––––––––

    Daca v-a placut acest articol, daca il considerati util, daca vreti sa il pastrati undeva sau sa il citeasca si altii, va rog sa il distribuiti. Acest lucru ajuta blogul sa creasca, iar mie imi trimiteti un semnal ca nu muncesc chiar degeaba aici 🙂 

    Si daca va mai si abonati la blog, ma ajutati sa scriu mai des si mai bine. In felul acesta pastram legatura si aprindeti o scanteioara care pastreaza un vis!

    VA MULTUMESC!

  • Cu CĂRTICICA PRACTICĂ poţi câştiga 100 de lei pentru o reţetă

    Cu Carticica Practic poţi câţtiga până la 100 de lei pentru o reţetă
    În continuarea ideii prezentate în postarea despre Practic în bucătărie, revin cu o revistă din acelaşi grup.
    Revista CĂRTICICA PRACTICĂ, conţine tot reţete culinare primite de la cititori, dar procedura de publicare şi de plată este diferită. 
    Ea conţine în jur de 80 de reţete, apare lunar, iar selecţia pentru publicare este mai riguroasă. Dar nu trebuie să vă descurajaţi !

    Revenind la modalitatea diferită de lucru,  CĂRTICICA PRACTICĂ primeşte reţete de la cititori, publică ceea ce consideră a fi bun, iar cititorii votează prin intermediul cupoanelor incluse în revistă, reţetele care le-au plăcut cel mai mult. În limita unui număr fix de premii pentru fiecare categorie, anunţat în prealabil în numărul precedent al revistei, se contorizează reţetele votate de cititori şi se plăteşte 100 de lei, primelor reţete din fiecare categorie.
    O altă diferenţă faţă de Practic în bucătărie este că se impun temele reţetelor. În fiecare număr, se anunţă temele numărului următor şi câte premii se vor acorda în cadrul fiecărei categorii.
    Ca să înţelegeţi mai bine, vă descriu numărul actual, adică 10 din 2014. Temele acestui număr au fost anunţate în cel precedent şi sunt:
    Cu Carticica Practic poţi câţtiga până la 100 de lei pentru o reţetă
    A. VERZE ŞI VERZIŞOARE – la care 10 reţete vor primi premii de popularitate a câte 100 lei fiecare;
    B. CONOPIDĂ ŞI BROCCOLI – la care 9 reţete vor primi premii de populariatate de 100 lei fiecare;
    C. ALTE CRUCIFERE – la care se acordă 8 premii de 100 de lei.
    În afară de aceste trei categorii, în ultimele numere ale revistei s-a acordat de fiecare dată, un premiu de 100 de lei, unui cititor ce a prezentat o dietă.
    Totodată, fiecare apariţie a revistei mai vine cu următoarele premii:
    a. Premiul pentru cel mai bun material, în valoare de 350 lei,acordat concurentului care are materiale publicate la cel puţin două secţiuni şi care şi-a ilustrat cel mai bine materialele.
    b. Premiul special al redacţiei, în valoare de 300 lei, acordat cititorilor la secţiunea Cărticica practică vine la tine acasă.
    c. 2 premii de hărnicie, a 200 lei fiecare, acordate prin tragere la sorţi, cititorilor care au trimis materialele până la data de 10 a fiecărei luni (de obicei apare în data de 5 sau 6 a lunii respective).
    d. 2 premii de fidelitate, a 200 lei fiecare, acordate cititorilor care participă cu regularitate la concursurile din Cărticică.
    e. 11 premii de participare la sondaj, a câte 50 lei fiecare, stabilite prin tragerea la sorţi a sondajelor din Cărticică(sunt sondajele pe baza cărora se stabilesc câştigătorii de la categoriile A-C).
    Dacă facem un total al premiilor acordate se observă că aproximativ jumătate din reţetele publicate pot primi premii. Acestea se anunţă în numărul următor şi se expediază prin mandat poştal.
    Aşadar, aceasta este cea de-a treia diferenţă faţă de Practic în bucătărie. Dacă acolo toate reţetele publicate primesc premiul cuprins între 20 şi 50 lei, la revista Cărticica Practic se premiază ceva mai puţin de jumătate din reţete(34), însă cu suma de 100 de lei.
    Revista costă 3,99 lei şi apare de obicei, în data de 6 a fiecărei luni. Ultimul număr conţine 84 de reţete, pentru care se vor acorda 45 de premii, cuprinse între 50 de lei – premiul de participare la sondaj şi 350 de lei – premiul pentru cel mai bun material.
    Tema următorului concurs şi toate datele despre acesta le găsiţi în următorul link: participa la concurs in carticica pizza paste si bruschete.
    Şi ca să vă încurajez puţin, să vă spun că aici am avut şi eu o tentativă de colaborare. Anul trecut am trimis două reţete, din care una a fost publicată şi am primit premiul de 100 lei. Şi nu pot afirma că sunt vreun mare chef :)) 
    Am vrut să vă fotografiez reţeta publicată, am stat şi am răscolit biblioteca pentru a găsi numărul respectiv-decembrie 2013 şi din păcate, l-am pus atât de bine încât nu l-am găsit. Ca să nu mă enervez prea tare, măcar am făcut o fotografie cu toate apariţiile revistei pe anul în curs. Când voi găsi numărul din decembrie 2013, am să vă arăt şi reţeta mea. Pregătirea celor două reţete, scrierea lor şi fotografierea etapelor, mi-au luat în total cam 6 ore. Aceasta însemnă un venit de 16 lei pe oră. Dacă ţin cont de faptul că mâncarea pregătită a fost consumată de noi şi că oricum din cele 6 ore, tot alocam minim două pentru a face două feluri de mâncare, ar rezulta că timpul acordat exclusiv publicării reţetelor, a fost de 4 ore, adică 25 lei/oră. Destul de rezonabil, aş zice eu!
    Cu speranţa că ideile prezentate vă vor fi vreodată de ajutor, închei cu îndemnul de a cumpăra câteva numere şi a le studia!
    Pe lângă multe reţete bune şi frumos prezentate, sigur vă va face plăcere citirea editorialelor doamnei Susana Pletea, pentru că sunt rânduri cu dragoste, rânduri cu înţelepciune, rânduri pline de bucurie. De câte ori le citesc, mă simt învăluită în căldură, mă întorc în vremea copilăriei şi parcă o simt pe bunica alături, cu grija şi iubirea lor inegalabilă. Să nu vă gândiţi la vreo bunică, este o doamnă tânără şi frumoasă. Doar căldura pe care o transmite este aceeaşi cu cea primită de la bunici.
    Uitaţi un exemplu dintr-un număr deschis la întâmplare: 
    „Lumea se tot schimbă. Oamenii schimbă lumea. Nu-i o generaţie tânără să nu fie altfel, diferită, desigur, de cea a părinţilor. Vremea se schimbă, nestatornică, dându-se şi ea, poate, după vremuri. Neschimbată e nevoia omului de a avea un „acasă”. Acel loc din care îşi trage seva, pe care îl poartă cu sine o viaţă. (…) Acasă e iarba mai verde şi copacii mai în floare şi pământul mai reavăn şi râsetele mai dese şi umbra bunicilor veghează încă paşii repezi ai copilului şi consolează genunchii juliţi, cu o porţie de clătite cu dulceaţă”
    Şi da, sunt mulţi oameni frumoşi pe lume, mulţi oameni harnici şi demni de admiraţie!
    Pe o parte din ei îi văd des, cu o parte comunic telefonic din când în când, pe alţii îi citesc pe bloguri, pe alţii prin reviste…iar pe cei pe care încă nu îi cunosc, abia aştept să o fac!
    Mihaela Dămăceanu      

  • Cu PRACTIC în bucătărie câştigi bani scriind reţete

    Cu siguranţă multă lume cunoaşte revistele PRACTIC, dar poate că nu le-aţi studiat din scoarţă-n scoarţă. Dacă nu aţi acordat suficientă atenţie tuturor rubricilor şi oportunităţilor pe care le deschid, vă vin eu în ajutor :))
    Motivul pentru care scriu astăzi despre PRACTIC în bucătărie este că mi-am revizuit puţin frumoasele intenţii declarate la început de an. Şi, după cum spuneam ieri, nu prea este de bine :))

    Cunosc revista PRACTIC în bucătărie de foarte mulţi ani. Nu sunt neapărat cea mai mare gospodină şi bucuria gătitului am descoperit-o după ce m-am căsătorit, amplificându-se odată cu apariţia copilului. Am parte în casă de doi „băieţi” care îmi laudă din tot sufletul mâncarea şi de dragul lor am gătit cu o plăcere din ce în ce mai mare.
    Pentru mine, dar şi pentru oricine doreşte să-şi suplimenteze puţin venitul, această revistă ar putea fi una dintre soluţii.  Aproape toate femeile gătesc şi fiecare ştie măcar o reţetă puţin mai rară, puţin mai deosebită sau pur şi simplu apreciată de familie şi prieteni. Dar în revistă nu se publică doar reţete foarte speciale, ci şi reţete interesante în sezonul respectiv.

    Cel mai mult însă, apreciez ideea de a face o revistă cu şi pentru oameni obişnuiţi. Iniţiativa aceasta în care oricine poate contribui la editarea revistei îmi pare cu totul deosebită şi lăudabilă. Nu ai nevoie de studii de specialitate în ale scrisului sau ale artei culinară. Este pur şi simplu o revistă pentru oameni „practici”. Frumos!

    Aşadar, PRACTIC în bucătărie, este o revistă care publică reţete primite de la cititori.

    Apare lunar, în general în datele de 12–15 şi conţine aproximativ 120 de reţete grupate astfel: reţeta ta preferată, reţete pentru duminică familiei mele, reţete şi diete Practic(e), ustensila magică, vin sau bere, ce plăcere!, probează în bucătăria Practic reţeta ta, reţete din lumea toată, ABC, reţete pentru un copil sănătos, reţete din ţinuturile româneşti.


    În funcţie de încadrarea în categoriile de mai sus şi la unele categorii de complexitatea reţetei, revista plăteşte între 20 şi 50 de lei pe reţetă. Astfel, pentru categoria „Probează în bucătăria Practic reţeta ta” se plăteşte o sumă între 20 şi 50 de lei, în funcţie de cât este de specială şi de dificilă reţeta, iar pentru categoria  „Reţete pentru un copil sănătos” se plătesc 25 de lei. Pentru categoria „Reţeta ta preferată” se plăteşte între 30 şi 50 lei, în funcţie de cât este de specială, iar încadrarea în celelalte categorii echivalează cu suma de 30, 40, 50 de lei.

    Desigur că nu sunt sume care ne îmbogăţesc, dar nici nu sunt foarte mici pentru o reţetă. Cum spuneam mai sus, fiecare ştie câteva reţete şi la o nevoie se poate obţine un supliment de venit. La acest beneficiu se adaugă şi bucuria de a-ţi vedea numele într-o revistă şi posibilitatea de a alege singur ce scrii. Dacă redacţiei îi place, îţi publică reţeta. Pentru a vă convinge că nu sunt doar reţete foarte dificile sau speciale, puteţi cumpăra câteva numere. Veţi găsi acolo oameni pasionaţi de bucătărie, dar oameni ca şi noi, oameni ca toţi oamenii. Insist pe această idee, pentru a vă ajuta să depăşiţi emoţiile ce v-ar putea opri să încercaţi, aşa cum am păţit eu :))

    Costă doar 2,79 lei şi merită a fi cumpărată şi dacă nu doriţi să trimiteţi reţete.

    Spre exemplu, ultimul număr conţine un frumos articol despre „Fata care găteşte cu flori” o idee foarte originală, care a făcut-o cunoscută pe Romana Rista. Mie mi-a plăcut mult.

    A, şi era să uit! Pentru cei care sunt dispuşi să invite acasă echipa Practic, redactorul scrie un articol despre vizită şi bucatele cu care a fost servit, iar gazda primeşte 200 de lei. Mi se pare o sumă considerabilă, care vine ca bonus la o după amiază plăcută, petrecută în compania unor oameni interesanţi.

    Sper să reuşesc şi eu să le trimit ceva şi vă voi ţine la curent.

    Mihaela Dămăceanu      

     

  • Săptămâna finanţelor personale

    Motivul pentru care am declarat această săptămână ca aparţinând finanţelor personale, este că mi-am revizuit puţin frumoasele intenţii declarate la început de an. Şi cum stăteam eu iarăşi cam indisponibilizată în vârful patului, făcând analize financiare…, am tras concluzia că nu prea e de bine.
    Pe de o parte la începutul anului îmi propusesem să obţin un mic venit suplimentar lunar, dar acest lucru nu s-a întâmplat, iar pe cealaltă parte am avut cam multe cheltuieli neprevăzute.
    De aceea, cel puţin o perioadă trebuie să acord mai multă importanţă acestui capitol.

    La începutul anului, când îmi fixasem ambiţiosul scop de a mai câştiga lunar 200 lei în plus, făcusem un mic plan, cam de unde şi cum. Am vrut să scriu atunci o postare în care să fac o analiză a ceea ce ştiu şi pot face, dar şi a ceea ce mi-ar plăcea să fac. Nu am apucat să îl scriu, dusă de valul treburilor cotidiene. Mai târziu, acest articol a fost scris de Iulia, structurat aproape la fel cu ce gândisem şi eu. Că nu degeaba se spune că cine se aseamănă se adună!
    Dacă vă aflaţi într-o situaţie similară cu cea descrisă de mine, găsiţi articolul Iuliei aici.
    Şi pentru că nu am felicitat-o direct pe Iulia, cam înţepenită fiind eu în week-end, nu ratez şi acum ocazia de a transmite blogului Economisim.info o urare de LA MULŢI ANI! Sâmbătă s-au împlinit trei ani de când Iulia a început să scrie pe Economisim şi o bună bucată din acest drum, am fost alături de ea, citind aproape zilnic articolele publicate, comentând şi învăţând de la ea. Mulţi dintre voi ştiu că Iulia este una din bloggeriţele pe care le îndrăgesc mult şi nu de puţine ori v-am spus acest lucru sau v-am invitat să citiţi blogul. Cu riscul repetiţiei, vă invit din nou, căci este un blog scris cu mult echilibru şi discernământ, dar şi cu o mare pasiune pentru finanţele personale. Aşa cum spune şi Iulia, nu întotdeauna este uşor să scrii zilnic, dar pasiunea ei pentru acest subiect, dublată de o foarte multă muncă şi disciplină au fost ingredientele succesului de care se bucură blogul Economisim.
    Felicitări, draga mea, mult succes în continuare, inspiraţie şi articole la fel de utile şi frumoase mulţi ani de-acum încolo! Şi mai doresc să-ţi urez acelaşi spor şi la scrierea cărţii pe care ai început-o, un proiect pe care, ştiindu-ţi pasiunea şi hotărârea, îl văd ca o continuare firească a succesului de pe blog!
    Revenind la articolul despre care spuneam că îl gândisem, dar nu am apucat să îl scriu, vroiam să vă spun că în afară de ce pot, ce ştiu şi ce îmi place să fac pentru a suplimenta venitul, am mai descoperit două întrebări pe care trebuie să mi le pun. Şi mai ales, cărora trebuie să le găsesc răspunsurile!
    Este vorba despre ce timp şi ce resurse de energie mai am? 
    Până aflu aceste două răspunsuri, dacă nu cumva împrumut de la voi în cazul în care aveţi în exces timp şi energie, vă mai aştept zilele următoare! Poate dacă scriu şi câte ceva despre cum mă gândisem să câştig bănuţii aceia mulţi, se mai şi întâmplă să aflu răspunsurile.
    O săptămână frumoasă să aveţi!
    Mihaela Dămăceanu

    Continuarea acestui articol este în următoarele:
    Cu „Practic în bucătărie” câştigi bani scriind reţete
    Cu „Cărticica practică” poţi câştiga 100 lei pentru o reţetă.

  • Randamentul unei investiţii imobiliare în Mangalia

    Ieri am scris care ar putea fi motivele ce ar putea conduce la investiţii imobiliare în Mangalia. Ca să ducem treaba până la capăt, este necesar să facem câteva calcule pentru a vedea ce randament s-ar putea obţine printr-o investiţie în acest oraş.

    Primul pas pentru a determina randamentul este stabilirea preţului apartamentelor. Am trecut pe la două agenţii imobiliare, am întrebat care sunt preţurile apartamentelor cu două camere şi am făcut câteva fotografii. Apoi am vorbit cu câţiva localnici.

    Am aflat că în medie, apartamentele de două camere de pe B-dul Callatis se vând la preţuri de 38.000 – 42.000 euro, în funcţie de îmbunătăţirile pe care le au. Şi aş mai adăuga că depinde şi de etaj. Nu am fost pe B-dul Callatis pentru că nu este foarte aproape de plajă, dar am fotografiat un anunţ.

    Pe str. Rozelor, preţul variază între 32.000 şi 40.000 de euro, iar pe Ion Creangă, unde vă spuneam că sunt apartamente confort II, preţul este mai mic. Suprafaţa apartamentelor de pe Ion Creangă este de doar 38 de mp, dar au balcoane şi se vând cam la 22-23.000 de euro. Pentru a vedea cum arată străzile şi blocurile de pe Rozelor şi Ion Creangă, citiţi articolul de ieri despre investiţiile imobiliare din Mangalia. Am pus link mai sus.

    După cum se poate observa, preţurile anunţurilor postate sunt puţin mai mici decât mi s-a spus în agenţii, dar este posibil să nu aibă toate îmbunătăţirile.

    Preţurile de închiriere ale apartamentului, reprezintă a doua informaţie necesară.
    Prima persoană cu care am vorbit şi de la care am cules ceva informaţii, a fost şoferul taxiului cu care ne-am dus la hotel. Acesta avea un apartament de două camere pe str. Rozelor şi îl închiria turiştilor, cu 240 de lei pe noapte, în perioada în care am fost noi, adică august.

    Ulterior, am abordat două agenţii, unde am găsit oameni drăguţi ce mi-au răspuns la întrebări, deşi le puneam ca un potenţial viitor cumpărător. Pentru că rămăsesem de anul trecut cu o nelămurire, prima întrebare a fost dacă se pot închiria aceste apartamente, atât în regim hotelier, cât şi pe termen lung. Am început cu această întrebare, întrucât credeam că este ciudat să găseşti chiriaşi pe termen lung, care să accepte să stea 10 luni şi apoi să plece sau să se mute doar temporar, pentru că proprietarul să aibă apartamentul liber în cursul sezonului. Mi s-a răspuns că se poate, că nu este nimic ciudat şi că se practică. Cum spuneam şi ieri, sunt mulţi coreeni care vin pe o perioadă nu foarte lungă, să lucreze la Şantierul Naval.

    Având această problemă lămurită, am aflat mai departe că preţul de închiriere al unui partament de două camere, pe termen lung, este de 120 – 150 de euro. În regim hotelier se practică o chirie de 100 de lei pe cameră, deci 200 lei/noapte/apartament. Şi mi s-au mai dat asigurări că în iulie şi august, apartamentele sunt pline. La agenţia Roxana&Mar Mangalia (tel. 0769.71.84.92, 0749.55.10.33) am discutat cu o doamnă foarte drăguţă – motiv pentru care îmi pare corect să trec aici şi telefoanele, care mi-a spus că sunt multe vânzări şi chiar aştepta un belgian. Am mai aflat că în agenţie sunt agenţi ce se ocupă şi de închirierea în regim hotelier, contra unui comision, desigur.

    Informaţia conform căreia apartamentele sunt complet ocupate în iulie şi august, a fost întărită şi de o altă doamnă de la cealaltă agenţie, dar şi de doi localnici. Primul era un domn ce are garsoniera fiicei ce a plecat din ţară şi o închiriază de câţiva ani, doar în sezon. Era mulţumit, mi-a spus că oamenii revin căci le plac  condiţiile oferite. Mi-a explicat că apartamentul/garsoniera trebuie să fie dotată cu aer condiţionat, tot ce trebuie în bucătărie, termopane şi gresie/faianţă. Îmi spunea că la gară sunt mulţi care atrag turiştii, dar sunt mari şanse ca aceştia să fie dezamăgiţi. Există şi camere mai ieftine de 100 de lei pe noapte, dar nu au condiţii deloc sau aproape deloc. În marea majoritate a cazurilor sunt camere în case situate departe de plajă şi chiar fără baie. Turiştilor li se oferă posibilitatea de a se spăla în curte, cu apă de ploaie, dintr-un butoi în care apa a fost încălzită. Pe mine m-a pufnit râsul, dar domnul mi-a dat asigurări că nu sunt poveşti.

    A doua persoană a fost o doamnă drăguţă, ce avea un magazin şi care mi-a povestit cum a făcut pentru prietena dânsei câteva fotografii, le-a postat pe net şi astfel a găsit lejer clienţi. Însă interlocutoarea mea mi-a povestit şi despre cealaltă parte a situaţiei. Renunţase să mai ofere camere de închiriat cu ani în urmă, după ce avusese câţiva turişti „civilizaţi”. Unuia îi era foarte cald şi cum pe vremea aceea nu se purta încă aerul condiţionat, „domnul” se răcorea la frigider. Deschidea uşa şi stătea sprijinit de aceasta, în faţa frigiderului. Întrucât nu era nici prea subţirel, rezultatul a fost cumpărarea unui alt frigider şi tăierea unui covor de lână, ce putrezise de la apa scursă din frigider, după ce uşa a cedat. A fost nevoită să transforme covorul din dreptunghiular în oval, creativă doamna mea, mi-a plăcut mult, căci era tare simpatică şi amuzantă. Apoi, mi-a spus că prietena dânsei se adaptase la piaţa actuală, folosind gresie în loc de covoare şi discutând din start cu turiştii despre toate condiţiile oferite şi întreţinerea casei. „Insă, mie nu îmi mai trebuie!” mi-a spus doamna cu năduf.

    Deci, riscurile există!!! 

    Acum trecem la calcule pentru a vedea ce randament teoretic se obţine,  căci avem toate elementele.

    Presupunem că se poate cumpăra un apartament de două camere, cu un preţ mediu de 35.000 de euro, adică 157.500 lei( la un curs de 4,5 lei pentru 1 euro).

    Calculăm chiria ce se poate obţine într-un an:

    10 luni x 120 euro x 4,5 lei/euro + 60 zile x 200 lei = 17.400 lei anual

    Pentru a determina randamentul investiţiei(yield sau ROI-return on investment în lb. engleză), împărţim chiria obţinută într-un an la preţul apartamentului:

    17.400 lei/157.500 x 100 = 11,04 %  

    şi observăm că randamentul este unul foarte bun pentru timpurile actuale, care permite în 9 ani recuperarea integrală a investiţiei iniţiale.

    Atenţie însă, calculul este efectuat pentru un randament brut, căci nu am cules şi datele necesare calculării unui randament net. Din păcate. Pentru a determina sumele nete, adică cele care rămân clar în mâna investitorului, este necesară diminuarea veniturilor cu toate cheltuielile efectuate de proprietar şi la rezultatul obţinut se aplică impozitul pe chirii, ca să fie totul corect, legal şi în ordine. Ştiu că se practică altfel, dar aceasta este recomandarea de dorit. Sigur că în acest caz, recuperarea integrală a sumei investite se face într-o perioadă ceva mai mare de 9 ani, dar acestea sunt datele pe care le-am cules şi am o variabilă de comparaţie cu alte situaţii similare. Comparând mere cu mere, deci.

    Notă: Aceste două articole nu reprezintă sfaturi de investiţie!!! Sunt doar date culese de mine, relative ca orice părere, şi reprezintă decât opinia câtorva persoane.

    Mihaela Dămăceanu  

  • Investiţii imobiliare în Mangalia

    Să nu-mi spuneţi că m-am ţăcănit de tot!

    Nu de alta, dar ştiu de mult :))

    Dar mi-s economist, ştiaţi? Unii poate că da, căci faptul că îmi plac cifrele a fost destul de vizibil pe blog. Dar nu ştiu dacă v-am spus cât de mult iubesc casele şi cum îmi zbuciumă zilnic neuronii, visuri despre vremurile în care nu voi mai trăi doar dintr-un serviciu şi îmi voi petrece timpul decorând case şi primind musafiri într-o frumoasă locuinţă dintr-o oază de verde, cu straturi îngrijite de flori şi animăluţe zburdând prin curte.

    Dar până atunci, mai este cale de mers şi nu pot decât să sper că elanul va persista în timp.
    Această postare este scrisă pentru a nu uita informaţiile adunate, căci nu-i oraş în care calc, să nu mă opresc măcar la o agenţie imobiliară. La fel am făcut şi anul trecut, la fel am făcut întotdeauna. Şi pentru că am observat cât de repede încep să uit, repar greşeala şi de-acuma scriu tot.
    În concluzie, până vom avea noi banii pentru investiţii imobiliare, poate că sunt oameni cărora le va fi de folos mai repede. Deci, ar putea avea o utilitate în prezent pentru unii dintre cititori, iar pentru ceilalţi mai târziu, când vor fi ca şi noi, la capitolul de îndeplinire a visurilor mai vechi.
    Ca să o luăm metodic, voi încerca să răspund la următoarele întrebări:
    1. De ce să investeşti în Mangalia?
    2. Ce randament ar putea aduce această investiţie?
    1. De ce să faci o investiţie în Mangalia
    Motivele pentru care ai putea alege să cumperi un apartament în Mangalia ar fi bazate pe un argument emoţional şi pe unul pur matematic, investiţional. Primul ar fi să iubeşti marea iar al doilea ar fi obţinerea unui randament bun, poate mai bun decât în Bucureşti, spre exemplu. Şi nu este niciu-un bai, dacă cele două coexistă, căci se poate şi aşa.
    Ca număr de locuitori şi importanţă, Mangalia este al treilea oraş al judeţului Constanţa şi al doilea oraş al litoralului nostru, având o populaţie de 36.364 de locuitori (conform Wikipedia). Faptul că este oraş, ar fi primul motiv care te-ar duce la gândul cumpărării unui apartament, căci peste iarnă există în continuare viaţă şi activitate aici, spre deosebire de staţiuni, unde în afara sezonului de vară, totul este mort. Desigur că primul oraş al litoralului este Constanţa, dar deocamdată eu am studiat Mangalia, că aici am fost. Dacă aceste postări vor stârni interes, voi face ceva asemător şi pentru Constanţa, când voi ajunge pe-acolo.
    Al doilea motiv de notat, este existenţa Şantierului Naval Daewoo Mangalia(fostul Şantier Naval Mangalia), cumpărat de coreeni, care chiar merge şi angajează mai mereu personal. Are 3.000 de angajaţi, iar coreenii vin şi pleacă. Şi când vin, oamenii trebuie să locuiască undeva, nu? De aceea, cu toate că este un orăşel mic, există cerere pentru închiriere şi în afara sezonului. Şi nu angajează doar coreeni, majoritatea personalului este autohtonă, desigur. În afară de Şantier, se mai caută apartamente de închiriat şi de către personalul militar, dar şi de alte categorii de persoane ce vin temporar să lucreze în Mangalia. 
    Oraşul nu este impresionant şi nu se poate compara cu Constanţa, dar pentru mărimea lui, are câteva puncte de interes şi se pot găsi locuri şi activităţi de umplut timpul liber. Am scris în postarea despre activităţile din concediul de la Saturn, cam ce se poate vizita în oraş şi am pus fotografii despre Herghelia Mangalia. Chiar dacă nu are opţiunile de petrecere a timpului liber similare cu cele ale unui oraş mare, aceasta nu ar fi o mare problemă, căci sunt atâtea staţiuni în jur, plus Constanţa la 40 de km. Are două biblioteci, spital, piaţă şi tot ce ar fi necesar traiului decent şi civilizat.
    Referitor la costul vieţii, este similar oricărui oraş românesc de provincie, deci sub Bucureşti şi oraşele mari, însă desigur că vara, cam toate preţurile urcă. La capitolul răsfăţuri, am urmărit preţurile la peşte şi fructe de mare, care sunt ceva mai bune decât în Bucureşti, după cum era de aşteptat. Astfel, calamarii costau la piaţă 28 de lei/kg, iar caracatiţa 38 lei-kg. Are o comunitate importantă de etnie turcă, ceea ce înseamnă că te poţi bucura de remarcabila bucătăria turcească, la ea acasă, oarecum. Însă salariile sunt foarte mici, zic eu, dar compar cu Bucureşti, nu cu restul ţării, unde situaţia este aceeaşi. Astfel, un bucătar are privilegiul unui salariu de 2.000 de lei, însă celelalte sunt mici, foarte mici. Ajutorul de bucătar primeşte 1.000 de lei, debarasatorii de sală 650 sau chiar 500 cum am aflat la Saturn, în hotelul în care am stat. O cameristă are 650 de lei, un contabil 500 de lei(pentru 4 ore), un şofer 1.200 de lei.

    Ca să vă faceţi o ideea despre cum arată oraşul şi străzile obişnuite, v-am făcut şi câteva fotografii. Sunt multe terase, restaurante şi magazine cu de toate, de toate calităţile şi preţurile. Poate chiar un pic prea multe, căci am văzut frecvent anunţuri de vânzare sau închiriere a spaţiilor comerciale.
    Toate aceste lucruri, le-am aflat stând de vorbă cu două doamne ce aveau agenţii imobiliare, cu patroana unui mic magazin şi cu personalul de la hotel şi baza de tratament, dar şi din anunţurile postate în diverse locuri. Sunt deci relative şi nu pot fi considerate date certe, statistice, dar ne fac o idee asupra locului şi pot fi puncte de pornire pentru o investigaţie mai serioasă, dacă acest loc stârneşte interesul cuiva.

    Oraşul este destul de măricel, însă pentru a face o investiţie într-un apartament, zona centrală este cea care merită interesul, cu atât mai mult cu cât este şi aproape de mare. După cum se poate observa din fotografia de mai jos, cu harta turistică a oraşului, strada centrală se numeşte B-dul  Constanţa iar paralel cu ea-puţin mai aproape de mare, este Str. Rozelor şi o zonă de case. Acest perimetru dar şi B-dul Callatis ar reprezenta punctele de interes pentru o investiţie in oraş.

    Vă arăt câteva poze cu str. Rozelor, ca să vă faceţi o idee despre ea şi blocurile de acolo.

    De remarcat şi str. Ion Creangă, aflată în aceeaşi zonă de interes, unde sunt apartamente conform II, deci mai ieftine. Însă strada areo poziţie bună, căci este aproape de plajă, gară şi Lidl, care este plin de turişti ce umplu coşurile cu mâncare.

    La toate aceste argumente se mai adaugă informaţia citită săptămâna trecută pe Mediafax, conform căruia Mangalia ocupă locul 6 în topul localităţilor româneşti care atrag turişti, cu 214.000 de vizitatori înregistraţi anul trecut. Primul loc este ocupat de Bucureşti, după care urmează Constanţa şi Braşov. 

    Cam acestea ar fi datele generale despre oraş şi motivele de a lua în considerare o investiţie în Mangalia. Iar despre al doilea punct al articolului şi anume, randamentul unei investiţii în Mangalia, voi vorbi în următoarea postare.

    Sunt foarte curioasă cum vi se pare această idee şi dacă vă interesează asemenea articole.

    Mihaela Dămăceanu

    Update 23.09.2014: Partea a doua o puteţi citi accesând linkul următor: randamentul unei investiţii imobiliare în Mangalia