Blog de familie

An: 2013

  • Dar din suflet

    Am ca prietenă pe Facebook o doamnă deosebită, ce mi-e tare dragă. La dânsa am descoperit aseară un site ce m-a impresionat, printr-o acţiune ce se va desfăşura sâmbătă. M-am uitat puţin la ei şi am văzut mult mai multe acţiuni ce ar merita promovate.
    Deocamdată, rămân la acţiunea care m-a adus pe pagina lor şi care mi-a scos din memorie un gest făcut demult. Vi-l povestesc astăzi, nu pentru a mă lăuda aici, ci pentru a vă convinge să vă uitaţi puţin pe pagina lor şi poate să participaţi şi voi.
     
    Era tot acum 10 ani, aşa cum v-am mai scris, un an important pentru noi. Iar întâmplarea de care mi-am amintit se petrecea în ziua următoare nunţii noastre. Obosiţi, ca toţi oamenii după nuntă, nu mi-a trecut prin cap, ca la plecarea de la restaurant să dau celor dragi din florile primite. Pur şi simplu, nu mi-am dat seama că toţi se urcă în maşini şi se duc la casa lor. Nu la a noastră. Părinţii, sora, verişoarele şi cele mai apropiate rude, nu locuiesc în Bucureşti şi aveau ceva drum de făcut. Prietenele sunt de pe-aici, dar nu stau chiar aproape de mine. Am luat-o şi noi spre garsoniera noastră, pe care am umplut-o de flori. Ştiţi cum este cu florile, după nuntă, nu? Sunt flori cum poate nu mai primeşti niciodată în viaţă. Buchete superbe, flori rare şi deosebite, aranjamente care mai de care. Nu mai insist, că toate ştim.
    Problema era, că şi noi plecam. Ca tot omul, în luna de miere, care de fapt ar trebui să-şi schimbe denumirea în săptămâna de miere. Că lună, cine-şi mai permite? Nu deviez, mă-ntorc la florile mele, la care mă uitam cu mult drag. Şi de-odată îmi pică fisa că vom pleca. Ce să fac eu cu frumuseţile acelea? Să le iau cu noi, nu puteam! Să le las în casă, mă durea sufletul! Să se ofilească acolo, neadmirate, şi neîngrijite, şi neiubite de nimeni? N-aş fi putut să fac asta, că ar fi fost mare păcat.
    Şi cum strângeam în viteză ceva bagaje, că nici alea nu erau făcute, îmi vine cea mai bună idee. O idee cum probabil, doar unui om fericit, aşa ca după nuntă, îi poate veni.
    Îmi umplu braţele cu frumoasele mele buchete şi bat la câteva uşi din jur, dăruindu-le câte unul. Aveam mai multe decât vecini pe-acasă, şi de aceea trec mai departe. Ies frumos pe stradă şi ofer un buchet, fiecărei doamne ce se nimerea să treacă pe-acolo.
    Le-am terminat şi m-am întors în casă. Au fost 10-15 minute ce au trecut imediat, şi aproape că uitasem clipele acelea. Mi-am amintit ieri de bucuria pe care mi-am făcut-o cu acest mic gest. Mă şi mir cum am putut uita acele feţe uimite. Pentru mine, era vizibilă mai mult uimirea. Apoi, apărea un zâmbet şi doamnele se-ndepărtau cu el pe faţă. Sunt sigură însă, că şi în sufletul lor era o mică bucurie.
    Sâmbătă, am de gând să repet experienţa. De data aceasta, în amintirea unei persoane ce mi-a fost dragă. Dacă vreţi, puteţi participa şi voi. Găsiţi aici mai multe detalii. Voi face şi eu „un dar din dor” şi uitaţi-vă doar ce gesturi frumoase şi inedite au putut include la acest capitol.
    Mihaela Dămăceanu
    O zi frumoasă!

  • Miercurea fără cuvinte-Păstrăv de nuc(bureţi)

     

     

    Această postare participă la provocarea lansată de Carmen.

  • Meniul săptămânal de 55 lei II: 22-29 iulie

    Vegi tray
    sursa

    Am revenit la meniu să vă povestesc cum a fost. În doar trei cuvinte: nesperat de bine. Mi-am propus să fac un exerciţiu, fiind singură acasă şi amintindu-mi de comentariul anonimului meu, că suma de 230-240 lei, pentru trei persoane, pe care o cheltuiesc de obicei pe mâncare, este prea mare pentru unii oameni. Mă întristase această situaţie şi am decis să văd dacă este posibil să reduc suma. Săptămâna trecută am mâncat de 55 lei şi am început proviziile de iarnă consumând 15 lei. Asta înseamnă un total de 70 lei pe săptămână pentru o persoană. Dacă se poate respecta aproximativ acelaşi raport, deşi nu ştiu pentru că ei mănâncă ceva mai mult ca mine(inclusiv Mihnea, da), ar rezulta 210 lei, pentru toţi trei. Nu sunt sigură că se poate până nu încerc, dar vă voi spune. Momentan rezultă doar o economie de 20-30 lei, ceea ce nu este foarte mult, având în vedere că vara totul este mai ieftin, dar tot e ceva. Mergem în continuare şi vă spun ce mai observ.

    Dacă vă întrebaţi cum am mâncat vă spun iar, că foaaaaarteeee bine. Sunt întreagă, bine hrănită, sănătoasă şi chiar voioasă. Şi n-am slăbit 1 gram, măcar. Singura problemă pe care o întrezăream era că voi mânca doar pui, o săptămână. Mă refer la carne, nu tot, că cine a văzut meniul planificat, a observat că am luat o mulţime de legume. Serios vă spun, chiar am avut tot ce mi-a trebuit şi nu am mai cumpărat în plus, faţă de ce luasem şi v-am scris, decât pâinea care era oricum estimată. Asta înseamnă că de fapt am cheltuit 54 şi nu 55 lei. E caraghios să fac atâtea socoteli la leuţ, dar pentru rigurozitate, aşa facem.

    În plus, mă gândisem de la început că sunt prea multe legume, dar nu eram chiar sigură până nu testez. Exact aşa a fost, căci luasem 5,3 kg de legume şi unul de fructe. Săptămâna aceasta voi lua ceva mai multe fructe şi reduc legumele, că mi-au rămas aproape tot kilogramul de cartofi şi vreo 500 g de ardei. 

    Şi mi-au rămas cartofii pentru că am renunţat la piureul de sâmbătă ca să mai consum din roşii, castraveţi şi ardei, pentru a nu se strica. L-am înlocuit cu salată din cele amintite.

    Ce alte modificări am mai făcut? Cu cititul şi singurătatea, normal că mi-a fost lene să gătesc zilnic şi de aceea am mai renunţat la unele feluri planificate, şi anume: orezul nu l-am atins, supa de pui nu a mai fost necesară, ardeii copţi nu i-am făcut de lene. Pastele le-am făcut din jumătate de pungă(250 g) şi am mâncat şi miercuri şi vineri din ele, cu sos de roşii şi toate legumele pe care le luasem, şi cu salată din ele, amestecate diferit, cum mi-a venit în cap.

    În concluzie, pe lângă ardei şi cartofi, mi-a mai rămas neatins orezul, spatele de la pui, o jumătate de pachet de paste, o cană de lapte.

    Ceea ce înseamnă că pentru săptămâna aceasta am două posibilităţi, şi, dacă fac combinaţii între ele, chiar mai multe:

    – fie mai reduc suma;

    – fie cumpăr alimente de calitate mai bună(fasolea de 3 lei/kg nu mi-a plăcut şi nici pui toată săptămână nu se poate la infinit).

    Deci, să purcedem la calcule: 
     
    De la Piaţa Obor:
    – legume (câte 1 kg de morcovi, roşii, dovlecei, şi câte o jumătate de ceapă şi castraveţi la 2 lei/kg, fasole verde-0,6 kg x 4 lei/kg), în valoare totală de 10,4 lei
    – pepene galben (3 kg la 2 lei/kg)
    – 300 g de brânză proaspătă, cu 4,2 lei (13 lei/kg)
    – fulgi de cereale de la Orient Bazar, de 1,6 lei (grâu 0,20 kg x 5 lei/kg, secară 0,10 kg x 6 lei/kg)

    total: 22,20 lei

    De la Kaufland, din oferta de aici
    – 1 kg de făină Pambac (2,75 lei/kg)
    – 1 kg Mix Grill- piept de porc feliat, mici şi cârnăciori  (15,99 lei)
    – 1 cutie iaurt natur, marcă proprie (3,69 lei)

    total: 22,43 lei

    De la Mega Image
    – 4 ouă cu 1,88 lei  (0,47/ou)
    – 2 pâini ( 2 lei)
    – copane de pui de 6 lei


    total: 9,88 lei

    TOTAL PRODUSE: 54,51 lei

    Din cei 15 lei disponibili pentru iarnă, voi lua încă 1 kg de zahăr cu 5 lei, 2 kg caise cu 3 lei/kg şi 2 kg de dovlecei cu 2 lei/kg pentru a le pune la congelator.
    Gemul de caise pe care l-am făcut săptămâna trecută a costat 10 lei şi mi-au ieşit cam 1,5 kg.

    Meniul 
    Dimineaţa
    – lapte cu 100 g cereale, nuci, sâmburi de caise şi scorţişoară/Nucile, sâmburii de caise şi scorţişoara le am în casă
    – 2 ouă fierte, un castravete, un ardei, o felie de pâine prăjită
    – 100 g de cereale cu piure de pepene galben
    – roşii cu brânză şi două felii de pâine prăjită
    – bruschete cu morcovi
    – iaurt cu 100 g cereale, nuci şi sâmburi de caise
    – tartine cu brânză şi ceai din diverse plante

     Prânz şi seara
    – cârnăciori cu piure de cartofi şi salată de roşii cu ardei
    – salată grecească la prânz, mămăliguţă cu brânză şi iaurt seara
    – orez sârbesc şi salată de roşii, ardei şi castraveţi-miercuri şi vineri
    – copane de pui şi legume(dovlecei, morcovi, cartofi, fasole verde) la cuptor
    – piept de porc feliat cu salată de roşii, ceapă, ardei şi castraveţi
    – copan de pui prăjit cu usturoi şi mămăliguţă la prânz, seara iaurt. 
     
    Desertul va fi pepenele galben, clătitele luni, că mai am o porţie, şi câteva linguriţe de gem de caise făcut săptămâna trecută.
     
    Mihaela Dămăceanu
     
    O săptămână frumoasă şi uşoară!
    –––––––––––––––––––––––

    Daca v-a placut acest articol, daca il considerati util, daca vreti sa il pastrati undeva sau sa il citeasca si altii, va rog sa il distribuiti. Acest lucru ajuta blogul sa creasca, iar mie imi trimiteti un semnal ca nu muncesc chiar degeaba aici 🙂 

    Si daca va mai si abonati la blog, ma ajutati sa scriu mai des si mai bine. In felul acesta pastram legatura si aprindeti o scanteioara care pastreaza un vis!

    VA MULTUMESC!

  • Vinerea cu articole

    Dragelor dragi,
    M-am trezit eu cam supărată ieri dimineaţă şi ce mă gândii? Ia să scrie fata despre cum reuşeşte ea să facă primii paşi spre ziua bună, că poate aşa îşi mai revine. Dar bag de samă, că nu prea mi-a ieşit, întrucât toată ziulica am fost botoasă. Şi observ că nici pe voi nu prea v-am convins, întrucât parc-aş fi-nceput blogul ieri. M-am tot uitat, dar nimic. Păi se poate, măi Miha, să nu-ţi scrie şi ţie acolo, un omuşor, un cititor, măcar un cuvinţel? 
    Iote că da!
    Da nu-i bai, că trece. Să vă povestesc, însă, de ce fusei eu botoşică.
    Primo, sunt cam năpădită de dor. Tati? Şi tati, dragu’ de el. Da, Mihnuţu? Tare-i dor lu’ mami de puicuşor. Da şi asta o să treacă, că mai e puţin şi vin.
    Secundo?  Păi ce credeţi voi, că mi-am zis eu singură, singurică, acu vreo două săptămâni, când au plecat băieţii la raiul verde al Botoşianului cel molcom?
    C-o să răstorn casa! C-o să dărâm munţii! Că termin mulţimile de treburi ce sar pe capul meu când intru în casă. Că scriu o tonă de postări, pentru zilele negre ale bloggerului ce aspir să devin. Că mă fac mai gospodină decât m-a făcut mama ş.a.m.d. că v-ajunge.
    Şi credeţi că am făcut ceva? Acuma, ca să fiu sinceră, câte una-alta am mai făcut, cum ar fi, să mă ţin de gospodăreala meniului de 55 de lei. Ei, asta chiar mi-a ieşit. Dar în rest? Ce vişine, ce dulceaţă de vişine? Au de-a sâmburi fructele astea, că nici mamei nu-i place să facă ceva cu ele. Dacă era Mihai acasă, mai ziceam, că altfel merg mâinile în doi, o dată cu gura.
    Da aşa? Ce să fac?
    Păi vă spun. Se duce fetiţa frumos la computer, şi-l deschide ea, şi gata, stop. S-a terminat cu treaba, cu planul, cu socoteala, cu gospodăreala, cu tot. Acolo am înţepenit, cam de când mi-au plecat băieţii.
    Şi dacă mă gândesc eu mai bine, aseară după ce mi-am revenit, întrucât am tras de mine cu dinţii, să nu sar direct la calculator de cum am intrat în casă, şi am reuşit, vă spun că nu este doar vina mea.
    Este vina Internetului şi a voastră celor ce scrieţi aşa de bine, că nu mă lăsaţi pe mine, să fac şi eu treaaaabă.
    Şi-acum devin serioasă, ca să vă spun vinovaţii:
    1. Săptămâna aceasta începuse cu o victorie: Vienela a câştigat un concurs pentru care luptase mult. M-am găsit şi eu pe-acolo, cam cu ceva întârziere, dar la timp pentru a conta. Când am aflat rezultatul, tare m-am bucurat pentru ea. Şi aşa cum vă spuneam, că tot răscoleam pagini şi bloguri, găsesc ceva ce m-a impresionat puternic. Este vorba despre articolul „Un experiment de blogging reusit”, scris cu mult suflet, de un bun suflet, pentru altul asemenea. Atâta emoţie şi bucurie pune Dana în acest experiment, că parcă nici nu i se potriveşte titlul. Experimentul e rece, iar articolul ei este foarte cald. Dar asta nu înseamnă că titlul nu este bine ales, ci dimpotrivă. Pentru că de acest experiment, ne-am bucurat toţi bloggerii. Este vorba de o victorie a unui om care o merită din plin, dar şi a micii comunităţi a bloggerilor. Şi dacă citiţi acest articol, o să vă bucuraţi pentru Vienela, pentru Dana, pentru fiecare blogger pe care-l citiţi sau care sunteţi, pentru că victoria este posibilă. Acesta este mesajul Danei, la care nu pot decât să subscriu. Felicitări Vienelei, Danei şi comunităţii reunite în jurul lor!
    2. Acum vă duc aici, la un articol scris de-o copiliţă. De-o copiliţă ce mi-i dragă, chit că n-am cunoscut-o vreodată. Că mereu mi-au fost dragi copiii buni. Iar Karla are atâta profunzime, de parcă n-ar fi copilă. Şi dacă vreţi să-i cunoaşteţi şi părinţii, dacă vreţi să v-amintiţi că a fi părinte nu-i tocmai treabă uşoară, că a creşte copii buni şi echilibraţi nu se poate fără dileme, eforturi şi suferinţe, citiţi, vă rog, această poveste despre Karla. 
    3. Am început cu victoria Vienelei şi nu vă las până nu aflaţi că o vizită la ea este o bucurie a celor ce-ndrăgesc cuvântul şi povestea ce iese din el. Blogul ei este o magie de naraţiuni captivante şi de descrieri sclipitoare, că mie-mi vine să-l şterg pe-al meu, după ce trec pe la ea. O ultimă, impresionantă poveste, se numeşte „Durere, gimnastica, partide de plâns”.
    4. Pe final, dau lovitura cu o dublă recomandare. Două prietene dintr-un foc! Iuliana a relatat amănunţit pe blogul Iuliei, cu preţuri, indicaţii şi recomandări, ce-a văzut frumos în concediul din zona Bran Moeciu. Să nu spuneţi că sunt partinică recomandându-mi prietenele, căci răspunsul este următorul: prietenii ni-i alegem dintre cei ce ne plac şi pentru că avem puncte comune cu ei.

    Vă las acum cu cititul, nu înainte de a vă ura un sfârşit de săptămână fericit!

    Mihaela Dămăceanu 

  • 7 paşi spre o zi bună

    Toţi avem zile mai bune şi mai puţin bune. Am adunat de-a lungul timpului, idei de ici şi de colo, pe care le-am aplicat. Vă scriu astăzi despre cele ce funcţionează la mine, paşi din care am făcut o rutină a dimineţii, pentru un început bun al zilei. 
    1. Ţup din pat cum vă treziţi. Nu mai staţi să readormiţi, nu vă gândiţi la ce aveţi de făcut în ziua respectivă, nu vă obosiţi mintea de la prima oră, cu o mie de planuri. Doar vă ridicaţi din pat, când sună ceasul;
    2. În drum spre baie, mulţumiţi divinităţii pentru ziua de azi şi pentru orice vreţi voi. Transmiteţi un gând bun, de mulţumire, pentru ziua ce începe;
    3. Faceţi măcar 5 minute de gimnastică. Desmorţiţi încheieturile şi  puneţi muşchii la treabă. Mişcarea creşte tonusul fizic dar şi psihic;
    4. Scrieţi câteva rânduri cu ce vreţi voi. La mine, este o condiţie capitală şi o fac în toate zilele în care găsiţi postări pe blog. Cum am spus de multe ori, scrisul concentrează mintea şi sufletul, eliberându-ne de gânduri şi stări mai puţin bune. Dacă nu aveţi blog, scrieţi într-un jurnal, despre orice doriţi şi vă trece prin minte sau faceţi o listă de activităţi, de cumpărături, de mulţumiri sau de planuri. Încercaţi, înainte de a respinge o idee şi veţi vedea că ajută;
    5. Îmbrăcaţi-vă cu ceva frumos sau cu ceva ce nu aţi mai purtat demult. Eventual, în culori mai vesele. Starea de spirit se schimbă când ne place cum arătăm şi mai ajută la asta şi complimentele primite de-a lungul zilei. Căci nu e om să nu se bucure de-o vorbă sinceră, de apreciere, fie ea chiar şi pentru haine;
    6. Ieşiţi din casă şi mergeţi cu spatele drept şi încercaţi şi pe scaun să aveţi această poziţie. Ştiu că vă veţi îndoi că ajută la ceva, că la fel am gândit şi eu când am citit în cartea lui Vasile Andru, Terapia Destinului. Însă, am îndreptat spatele imediat ce am aflat şi am sesizat efectul de bine. Am înţeles că are legătură cu o aliniere a chakrelor şi mai ales cu o poziţie favorabilă a celei din creştetul capului. Chiar ajută să îndreptăm spatele, de câte ori ne amintim;
    7. Pe drumul spre serviciu, spuneţi o rugăciune şi mulţumiţi pentru tot ceea ce aveţi şi aţi primit în viaţă. Gândiţi-vă la toate cele bune şi enumeraţi-le. Veţi conştientiza mai bine câte sunt şi câte motive de bucurie avem.
    O zi cât mai frumoasă, tuturor!
    Mihaela Dămăceanu
    Dacă v-a plăcut această postare, apăsaţi un buton de mai jos, de like sau share. Pentru noi, contează foarte mult.

  • Miercurea fără cuvinte-My monkey

    Această postare participă la provocarea lansată de Carmen.

  • Meniul săptămânal de 55 lei

    M-am hotărât să fac un exerciţiu de frugalitate, amintindu-mi că la una din postările cu meniuri, mi-a scris cineva că sunt şi oameni pentru care şi 220 de lei la 3 persoane, înseamnă prea mult. Săptămâna aceasta, că tot sunt singură, voi încerca să văd dacă mă încadrez cu mâncarea, în suma 55 de lei. Îmi pare draconic, dar vreau să vedem dacă se poate. Intenţionez să mănânc doar de 55 de lei, şi să mai cumpăr caise şi zahăr de încă 15 de lei, pentru a începe prepararea proviziilor de iarnă. Promit să vă ţin la curent cu realizarea acestui deziderat.
    După calcule şi cugetări, am cumpărat următoarele:
    De la Piaţa Obor:
    – legume (câte 1 kg de cartofi, ardei, roşii, dovlecei, 2 lei/kg fiecare, fasole verde-0,7 kg x 3 lei/kg şi o jumătate de kg de castraveţi la 2 lei/kg), în valoare totală de 11 lei.
    – fructe (1 kg de caise la 3 lei/kg)
    – 300 g de brânză proaspătă, cu 4,2 lei (13 lei/kg)
    – fulgi de cereale de la Orient Bazar, de 1,6 lei (grâu 0,20 kg x 5 lei/kg, secară 0,10 kg x 6 lei/kg)
    total: 18,80 lei
    De la Billa:
    – 1 Kg de orez Clever (3,35 lei/kg)
    – 1 pungă de paste Clever (1,89 lei)
    – 1 lamâie pentru ceai (1,2 lei)
    – 1 l de lapte Clever (3,19 lei
    total: 9,63 lei
    De la Mega Image

    – 1 pui de 20,74 lei (1,977 x 10,49 lei/kg)
    – 6 ouă cu 2,82 lei  (0,47/ou)

    – 1 pâine ( 0,99 lei)

    total: 24,55 lei

    TOTAL PRODUSE: 52,98 lei

    De încă 2 lei, probabil că voi mai lua o pâine şi ceva covrigei sau 2 pâini.

    De cei 15 lei disponibili pentru iarnă, am luat 1 kg de zahăr cu 4,05 lei (ofertă), 2 kg caise pentru gem, cu 3 lei/kg şi un borcan de gem de vişine Arovit, cu 4,49 lei de la Billa. Nu este o marcă extraordinară, dar vişinele erau 8 lei/kg în piaţă, că nu am făcut când a trebuit. M-am gândit că la iarnă gemul va costa mai mult decât acum, aşa că îl voi pune în cămară şi cred că o să mai cumpăr.

    Meniul 

    Dimineaţa
    – 2 ouă fierte, un castravete, o felie de pâine prăjită
    – roşii cu brânză şi două felii de pâine prăjită
    – 150 g de cereale cu piure de caise
    – o cană de lapte şi două felii de pâine cu gem de caise(trebuie să încerc şi eu un borcan, nu)
    – 150 g cereale, nuci şi scorţişoară, înmuiate în ceai/Nucile şi scorţişoara le am în casă
    – omletă din 2 ouă, cu legume
    – 150 g cereale amestecate, cu lapte, nuci şi scorţişoară.
     Prânz şi seara
    – piept de pui cu fasole verde cu usturoi
    – copane de pui şi legume(dovlecei, morcovi, cartofi, fasole verde) la cuptor 
    – orez cu legume şi salată de roşii, ardei şi ceapă
    – supă de pui şi salată grecească
    – paste cu sos de roşii şi salată de castraveţi
    – piept de pui cu orez înăbuşit şi legume la tigaie
    – aripioare prăjite cu piure de cartofi şi salată de ardei copţi, clătite cu gem de caise

    Da, ştiu că nu este prea grozav să mănânci doar pui toată săptămâna, dar nu cred că voi păţi nimic din atâta lucru. Vroiam să mai iau şi altceva şi îmi planificasem 15 lei pentru pui. Nu am găsit la preţul de 10 lei/kg, decât un pui de 2 kg, aşa că am renunţat la alt fel de carne. Iar 2 kg sunt un pic cam mult pentru o persoană.

    Wish me luck!

    Mihaela Dămăceanu

  • Mi-aş dori…

    Să fiu un om mult mai organizat,

    Să petrec mai puţin timp pe Internet,

    Să citesc mai multe CĂRŢI,

    Să îmi aduc toate bagajele pe-acasă

    Şi să-mi termin odată de aranjat apartamentul,

    Să-mi vină băieţii acasă,
     
    Să fiu mai bună, mai răbdătoare, mai harnică.

    Să nu mă mai supăr pe mine,

    Să petrec mai mult timp cu vechii prieteni,

    Dar şi să cunosc cel puţin trei fete din blogosferă.

    Să plec în concediu,

    Să-mi termin datoriile,

    Să nu mai depind financiar 100% de serviciu.

    Să înţeleg că oamenii se schimbă cu greu,

    Să mă las de fumat

    Şi să-mi doresc mai puţine, dar să FAC mai multe.

    O fi vreo şansă?

    VOI???

  • 10 ani de la o zi

    Era o zi mult mai călduroasă, decât cea de azi. Fix acum 10 ani. Ne trezisem ca doi isteţi în parcare, alături de soacră-mea şi bunica, că nu aveam cu ce maşină să mergem. Frumoşi, titirisiţi, aşa cum le şade bine oamenilor când se duc la Starea Civilă, să îşi dea cea mai importantă semnătură a vieţii.
    Toţi plecaseră, pe toate le organizasem bine şi nu fusese chiar uşor să le facem. Căci dorisem ca nişte oameni maturi ce eram, să ne ocupăm singuri de nunta noastră.
    Doar de noi uitasem! Că ne trebuia şi nouă o maşină, să ajungem până la Primărie. S-a urcat Mihai la volan şi am ajuns cu bine. Doar tata, rămăsese în drum cu maşina. Ce-o fi fost cu maşinile în ziua aceea, nu ştiu. 
    Mai departe, totul a mers bine şi frumos. Emoţiile nu le mai simţeam, aveam doar grijă să îl tot pup pe Mihai, că fotograful mereu ne-o tot cerea. Într-o mulţime de poze, sunt ca o maimuţică cu buzele ţuguiate, întinse spre Mihai, care tot nu îl auzea pe fotograf.
    Când s-or fi scurs 10 ani? 10 ani plini, 10 ani frumoşi, unii mai grei, unii mai uşori, 10 ani împreună pe valurile vieţii. 
    Pentru tot ce-am trăit, pentru tot ce-am primit, pentru tot ce-am visat împreună, pentru tot ce-am realizat şi pentru minunea noastră de băiat, MULŢUMESC! 

    Vroiam doar să-ţi mai spun că TE IUBESC!!!

    Mihaela Dămăceanu

  • Alice şi Enciclopedia călătorului independent

    Nu trebuie să vă spun eu care este problema cu Internetul ăsta. Dar o fac! 

    Este inepuizabil. 

    Şi omul trebuie să dea dovadă de foarte mare autocontrol, ca să se oprească. Şi de câte ori dai peste ceva interesant(des, foarte des) te miri cum de nu ai găsit comoara până atunci.  Şi te mai simţi şi vinovat. Vinovat că deşi îţi tot propui, nu izbuteşti să ajungi într-o mulţime de locuri despre care ştii sigur că îţi vor plăcea.

    De aceea,

    AZI ÎMI CER SCUZE TUTUROR CELOR CARE SCRIU BINE, SCRIU LUCRURI INTERESANTE, FAC LUCRURI INTERESANTE, POSTEAZĂ FOTOGRAFII DEMENŢIALE…LA CARE EU NU AM IZBUTIT SĂ AJUNG.

    VĂ ROG SĂ MĂ IERTAŢI!

    Din categoria bloguri izbitoare, face parte cel despre care scriu azi. Numa’ vă rog mult să nu mă credeţi pe cuvânt, ci să intraţi doar puţin aici să vedeţi. Şi după aia, mai vorbim!

    Nişte fotografii, nişte călătorii, nişte chemări spte depărtări….Wonderlust, cum zice englezu’. 

    Este vorba de Alice de la Enciclopedia călătorului independent şi ştiu că cei mai mulţi deja o cunoaşteţi. Dar poate n-aţi mai citit de mult sau poate n-aţi mai trecut de mult pe la ea.

    Dacă vă arde şi pe voi dorul de călătorii, dorul de vacanţă sau de bătut lumea, faceţi un tur pe la Alice. Eu am început cu Andaluzia, şi-am mers cu ea din Cadiz în Cordoba, ş-apoi în Sevilla. Fotografiile surprind extrem de bine viaţa şi cultura locurilor prin care Alice ne plimbă. Postările acestea mi-au amintit de Balada Spaniolă de Lion Feuchtwanger, carte pe care-am devorat-o în adolescenţă.

    Dacă vreţi să visaţi şi mai mult, atunci cautaţi pe blog rubrica 1 an în Maroc pentru a afla multe lucruri interesante despre viaţa oamenilor de acolo, pe care într-o simplă călătorie turistică nu aveţi cum să le surprindeţi. Am citit despre o bunică aprigă, obiceiuri de familie marocană, m-am plimbat prin bazare şi oraşe exotice, am visat cu ochii deschişi la Orient, la fascinaţia dunelor de nisip şi a oazelor de verdeaţă, la turnuri de minarete şi năucitoarea vălmăşeală a lumii arabe. Parcă am auzit chemarea muezinului şi am simţit farmecul poveştilor din O mie şi una de nopţi.

    Într-un cuvânt: SUPERB.

    Un blog frumos, care te fascinează, te cheamă şi te plimbă prin lume. Dar te plimbă altfel, pentru că autoarea este preocupată şi interesată să vadă mai mult decât liste de obiective. Surprinde ceva din viaţa oamenilor din locurile prin care trece cu ochii larg deschişi, şi cu sufletul la fel.

    Mulţumim Alice, că ne iei şi pe noi!

    Mihaela Dămăceanu