Am plecat duminică pe la prânz, din casă, cu intenţii extrem de respectabile. Le-am bifat şi pe acelea, dar cum drumul meu trecea pe lângă magazinul Unirea, nu m-am putut abţine să nu intru doar puţin în magazinul H&M. Nu era niciun magazin în plan, dar ce doamnă cu intenţii respectabile, rezistă la atâtea oferte de reduceri?
Trecusem pe lângă nenumărate vitrine ispititoare şi magazine atrăgătoare, rezistând cu stoicism. Şi m-a înfrânt tocmai H&M, în condiţiile în care nu am fost niciodată un mare fun.
Am intrat, trecâng rapid pe lângă tot felul de bluziţe şi rochiţe dantelate, către standurile cu promoţii. Preţuri pe etichete roşii, atărnau de fiecare produs. Deasupra standului scria mare: maieuri de la 10 lei (am văzut doar două cu acest preţ), bluze de la 20 lei (ceva mai multe), pantaloni de la 30 lei (erau, dar nu foarte mulţi), sacouri de la 30 lei (aici am capitulat). Mă opresc cu interes, la scotocit. Vă spun sincer că nu vroiam să cumpăr nimic. Însă, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Mă trezesc cu doar patru sacouri în mână, întrebând unde sunt cabinele. În drum spre ele, mai culeg şi o rochiţă de la rochiile începând cu 30 de lei, că avea o croială cu totul deosebită. Intru cu cele cinci produse şi normal că le probez. De ce am făcut acest lucru, vă rog pe voi să-mi spuneţi, că eu nu vroiam să cumpăr nimic. Începusem să mă cam îndoiesc de hotărârea mea, care era cât pe ce să cedeze definitiv, când am început să le probez. Nu am avut aparatul foto la mine, că deja mă gândeam la voi, că poate fac in lucru „bun” şi vă trimit la shopping.
Ei, dar cum nu sunt aşa un blogger vechi, habar nu am dacă aş fi avut voie să fotografiez. Probabil că nu, dar am acum temă de casă, căci trebuie să aflu acest răspuns.
Deci, fără poze, vă descriu eu cum pot, de ce nu rezistasem:
1. Primul sacou era bleu, dintr-o stofă uşor buclată, scurt şi cambrat, cam ca gecile de piele ale rocherilor, cu fermoar argintiu într-o parte şi guler care se putea modela în trei feluri, cu aplicaţii metalice ca nişte dinţi argintii. Redus de la 159 de lei, la 75 lei. Model interesant, preţ bun şi îmi venea perfect;
2. Pulover negru lung, tricotat, prin care alterna un fir bej, boucle, şi unul auriu, foarte subţire. Nu se închidea şi era tivit pe marginea unde ar fi trebuit să fie nasturii, cu o imitaţie de piele, de culoare neagră. Clasic, pentru o ţinută mai elegantă, îmi venea şi acesta destul de bine. Redus de la 129, la 75 de lei;
3. Sacou din stofă, cu două fire buclate, unul alb, unul roz. Clasic, scurt, drept şi finuţ. De la 159, era 60 de lei. Şi acesta mi se potrivea;
4. Alt sacou, oarecum asemănător cu cel roz, doar că era crem cu verde fistic. Se termina pe marginile tot fără nasturi, cu ciucuraşi. Nu ciucuraşi, ci fir neţesut. Cea mai tare captură dintre sacouri, era 40 de lei, de la 199 lei. Reduceri de 70% nu am văzut prea multe, pe la noi.
5. Rochiţa era sintetică, dintr-un fel de jerse, dar plăcută pe piele. Era formată din două piese. Prima, de culoare bleu, scurtă şi cu anchior. Se vedea doar la decolteu, pentru că era acoperită de o a doua, dintr-un material cu fundal bleu, pe care era un mic imprimeu geometric, crem cu maro. Vă spuneam că avea o croială foarte deosebită. Cea imprimată, era formată din două bucăţi, care la mijloc se petreceau una peste cealaltă, formând nişte falduri pe mijloc. Sus avea tot un decolteu într-un anchior mai adânc decât al primei. Partea de jos, era tăiată tot într-un V, cu vârful în sus. Greu de descris, nu ştiu dacă aţi priceput ceva. Trebuia să fac un desen, dar nu e Mihnea, de! Minunea asta era doar 30 de lei, redusă de la 199 lei.
M-am frământat destul şi am hotărât să le duc înapoi, că m-a lovit bunul gând că nu duc lipsă de haine. Mai degrabă, stau mai prost cu încălţămintea. Aşa că, dau fuguţa la raionul respectiv, unde nu mai pierd mult timp şi înhaţ o pereche de sandale negre, din elastic, cu doar 30 de lei. Nu a fost cea mai bună alegere, din punct de vedere matematico-financiar, că aceea ar fi fost rochia. Dar măcar sandalele îmi trebuiau. Adică, nici astea nu ardeau foarte puternic, dar oricum, la sandale stau cel mai prost.
Şi apoi, doar nu pierdusem vreo oră, chiar degeaba, aşa. Că doar sunt om serios, nu? Şi plecasem cu alte gânduri. Respectabile, cum vă spusei la început.
Gata cu glumă, pentru a vă spune foarte serios, că merită să faci un drum pe la ei, dacă ai ceva de luat. Dacă nu, faceţi ca mine, că tot găsiţi ceva.
Un foarte mare plus: cei mai amabili, politicoşi şi bine educaţi de cei ce i-au şcolit, vânzători din România. Sau, poate, corect ar fi să le spun consilieri de vânzări. Sincer, sincer!
La casă, un băiat îmi arată nişte agrafe cu flori din pânză pe ele, spunând cu nonşalanţă şi umor:
„O floare cu 1 leu firu?”
„1 leu firu?” repet eu ca papagalul, nepricepând ce vrea să spună.
Glumise, şi îmi arată agrafele, neobservate de mine până atunci, care erau două la set, la preţul de 2 lei ambele.
Normal că am luat şi trandafirii şi am apreciat drăguţa domnişoară, căreia i-am plătit. Mi-a sugerat că aş putea pune una, chiar şi la sanda.
Bună idee! Şi foarte inedită.
Aparatul nu este nici acasă, că a fugit cu băieţii, aşa că v-am făcut două poze, proaste rău, cu telefonul.
Shopping plăcut!
Mihaela Dămăceanu
P.S. Acesta nu este un advertorial, iar reducerile se termină pe 31 iulie.
