Etichetă: oferte

  • Totul e bine când se termină cu bine

    Totul e bine când se termină cu bine

    După reacţiile pe care le-am avut la oferte multe şi blocaj de decizie, se pare că am reuşit să transmit frământarea pe care o simţeam în interiorul meu.

    Reţin că pe undeva prin încheierea articolului, spuneam că nici scrisul nu m-a liniştit. Asta era ceea ce simţeam la momentul acela şi rar mi se mai întâmplase.

    Între timp, starea s-a modificat şi destul de repede am simţit că iarăşi a fost bine am scris. După ce am terminat şi publicat articolul, parcă mintea s-a aşezat la locul ei, lăsându-mă în pace să îmi mai văd şi de celelalte treburi.

    Seara de joi a fost deosebit de plăcută. Ca întotdeauna, vernisajul expozitiei Mihaelei ne-a umplut de energie şi de căldură. Tema celei la care am fost joi seară era Argentina si Africa de Sud, dar a avut  si tablouri inspirate de alte locuri, iar ținuta artistei a fost vietnameză. Deci, a fost mai degraba un fel de călătorie internaţională.

    Tablourile, discursurile, Mihaela şi publicul au fost o sursă de bucurie. Astfel, pe seară aproape că nici nu mai ştiam de presiunea pe care mi-o creasem singură, cu doar câteva ore în urmă.

    Nu am reuşit să fac decât câteva fotografii. Era multa lume, noi am ajuns puţin mai târziu şi nu am avut spatiul liber necesar fotografierii tablourilor.

    Doar ca să simţiti puţin aerul exotic, am ales ceva cât de cât întreg şi fără personaje în cadru.

    Ca noutate, Mihaela a avut acum şi câteva piese de ceramică. Este ceea ce studiază în prezent, la Facultatea de  Arte Plastice, asa că era firesc să vedem şi aceste creaţii.

    Mi-au plăcut în mod deosebit şi aceasta este şi cea mai reuşită fotografie.

     

    Doar târziu în seară am reuşit să mai ajung pe blog. Am citit comentariile si am reusit sa zâmbesc larg. Sfaturile voastre chiar m-au ajutat, iar mintea-deja liniştită-, a cugetat mult mai clar.

    Aveţi mare dreptate, chiar nu se pot face toate într-o singură zi.

    Dacă mai aveam vreo urmă de îndoială…, când am văzut ce mi-aţi scris…până şi urma a dispărut complet.

    Va mulţumesc tuturor pentru sfaturi. M-a amuzat mult comentariul Iuliei, am zâmbit şi mi-am zis: „very good point!”

    Vineri dimineaţă m-am trezit calmă, ştiind foarte bine ce am de făcut, adică ceea ce îmi sugerase Vavaly. Era cazul să mă uit la electrocasnice.

    In fix o jumătate de oră, alesesem de la emag o maşină de spălat şi un televizor pentru garsonieră, plus ceva pentru noi.

    Evident că erau reduceri afişate, cam 35-40% la ceea ce am luat eu. Ulterior, două persoane mi-au spus că urmăriseră din timp nişte produse. Acestea ar fi fost scumpite cam cu o lună înainte şi apoi reduse. Eu nu am făcut treaba aceasta, dar anul următor chiar vreau să am în vedere.

    Toată ziua mi-am văzut de treaba de la job, iar după program am mers la Jysk, retailerul scandinav la care eu nu ajunsesem vreodată.

    Văzusem doar ceva pliante publicitare şi parcă ceva îmi atrasese atenţia la ei. Cu câteva zile în urmă, o prietenă mi-i recomandase şi afirmase că sunt un fel de IKEA cu preţuri mai mici.

    „Dar să nu crezi că sunt din alea de pică cum te aşezi pe ele. Chiar sunt rezistente şi bine lucrate” îmi mai spusese după ce făcusem o faţă lungă, la auzul informaţiei despre preţurile mici.

    Să nu vă miraţi! Mie îmi plac reducerile şi preţurile mici. Dar nu caut preţurile cele mai mici, întrucât am o teamă la această categorie.

    Chiar a avut dreptate. Mi s-au parut realmente solide. Preţurile erau puţin mai mici ca la IKEA. Diferenţa mare era că aveau campanii la  destule dintre ele. Suficient cât să îţi iei cam tot ce ţi-ar trebui într-o căscioară.

    Nu am mai stat prea mult pe gânduri. Am văzut un şifonier la un preţ atractiv. L-am închis, deschis, inspectat şi învârtit în mintea mea. Se potrivea ca dimensiuni, mi-a plăcut că este înalt de 220 cm şi că are oglindă. Plus culoare neutră, ceea ce înseamnă că pot veni mai târziu cu hotărârea petelor de culoare, adică a accentelor vii. Decis şi adjudecat.

    Instantaneu am hotârât că merge bine şi un pat. Tot în campanie, tot acelaşi furnir de stejar. L-am luat şi pe acela.

    Dulapul a costat 675 de lei, în loc de 1099. Cadrul de pat, cu sertare jos şi tăblie, a costat 800 de lei, faţă de 1099. Prin alte părţi nu vazusem cadre de pat cu sertare, la mai puţin de 1200 lei.

    Iar canapeaua de la Botoşani o va înlocui pe a noastră, că am vrut să o retapiţez şi m-a luat durerea de cap când ni s-a comunicat preţul de 1400 de lei.

    Mai erau şi alte piese interesante prin magazin, dar mai este timp.

    Pentru o singură zi făcusem destule şi vă mulţumesc pentru că m-aţi ajutat!

    Sigur că vom mai merge la acest magazin, chiar mai avem lucruri de luat.

    Pentru vineri am fost foarte mulţumiţi. Nici prin cap nu ne-a mai trecut să ne uităm la covoare, perdele şi alte cele. Nici timp şi nici putere nu mai era, acest capitol şi bucătăria se amână pentru alte week-enduri.

    Sâmbătă am fost foarte ocupaţi. Ne-am dus şi iarăşi dus la garsonieră, că au venit toate cele comandate.

    Seara erau urcate şi am mai avut şi eu vreme de-o ciorbă şi o plăcintă cu branză.

    Ieri am ieşit puţin, am mai făcut nişte planuri şi am contemplat săptămâna încheiată.

    Azi la prima oră m-am gândit să vă povestesc continuarea şi să vă rog să îmi acceptaţi scuzele pentru că nu am răspuns comentariilor de la articolul trecut.

    Închei cu mulţumiri şi vă doresc o săptămână frumoasă!

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.

  • Oferte multe şi blocaj de decizie

    Oferte multe şi blocaj de decizie

    Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că vi s-a blocat mintea? Că aţi ajuns la fundul sacului cu capacitatea de a lua decizii? Că fiecare pas înseamnă o alegere şi implicit o decizie, iar voi nu mai ştiţi sau nu mai puteţi să hotărâți ceva?

    Cam aşa ceva simt eu acum. Hai să vă explic.

    După o lungă şi epuizantă epopee cu multe personaje dificile şi probleme care niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap, am ajuns la faza în care avem de mobilat o garsonieră.

    Şi dacă aş vrea să descriu, nu aş reuşi să vă fac să înțelegeţi cât de mult iubesc decoraţiunile interioare, câte reviste, bloguri şi ore am devorat. Aşa că nici nu mă pornesc să povestesc.

    Suficient să spun că un asemenea moment a fost aşteptat foooarte mulţi ani.

    Pentru că mi se întâmplă să am şi momente de surprinzătoare înțelepciune 😊, nu aveam nicio intenţie să mă grăbesc. Ştiu bine că o casă nu se mobilează cât ai pocni din palme. Ştiu şi că pentru a obţine un interior frumos, trebuie sa ai un plan, o temă şi o schemă de culori. Dintre ele, zic că ultima este esenţială.

    Îmi propusesem şi să renunţ la un prost obicei. Mă rog, nu neapărat foarte prost, mai degrabă epuizant, fără a fi  neapărat eficient. Este vorba de a alerga ca nebuna prin oras pentru a-ţi face cea mai completă idee asupra ofertei existente.

    Să nu credeţi că făceam treaba aceasta la orice lucruşor trebuia să cumpăr. Nuuuu, nici vorbă de asemenea exagerări…Alergam ca o căpiată doar când trebuia să iau mobilă ori obiecte mari pentru casă. În rest, sunt foarte eficientă  cu timpul meu😊

    Aşadar, nu trebuia să mă grăbesc şi nu mai vroiam să alerg prin tot oraşul. Mă gândeam să fac treaba în tihnă, că nu dau turcii peste noi.

    Fraţilor, dar vine Black Friday pe capul nostru

    Dar ca să vedeţi voi cum omul nu poate să se ţină de bune intenţii şi să facă lucruri în tihnă, s-a întâmplat acum vreo câteva zile să realizeze fata că vine Black Friday peste noi. Şi nu doar vine, ci se mai şi grabeşte, că numai mâine nu-i poimâine.

    Şi ce îşi zice fata în căpşorul ei?

    Dacă tot ai atâtea lucruri de cumpărat şi dacă tot sunt lucruri scumpe…şi dacă tot ai cu ce şi pentru ce…oare nu ar fi bine să fii chibzuită şi să iei câte una-alta la această neaşteptată ocazie, de care nu ai profitat în viaţa ta, deşi ai vrut de multe ori?!?

    Păi, sigur că aşa ar fi cel mai frumos.

    Şi se apucă Mihaela printre rânduri şi picături de timp să se uite prin magazinele online. Ba chiar am reuşit să mergem şi la Carrefour. Ba chiar am şi văzut tot felul de drăgălăşenii.

    Numai că Black Friday ăsta nu are niciun pic de răbdare, că el e mâine. Şi chiar dacă unele magazine au o perioadă mai lungă de o zi, el nu stă pe loc să am eu timp să fac planuri, să mă decid ce culori voi folosi şi pe ce temă să merg în decorare.

    Aşa că… de atâta presiune, ieri m-a pocnit o durere de cap de nu mai vedeam nicio dimensiune, nu mai ştiam ce culori îmi plac şi se potrivesc între ele, nu mai ştiam nici dacă vreau pat sau canapea extensibilă, dacă să mă uit la mobilă sau la electrocasnice.

    Ce să vă spun, nu mai ştiam nimic. Vorbesc cu surioara din dotare şi cer o părere. Se apucă şi ea să intre si să se uite. Îmi face poze cu ce ii pare convenabil şi draguţ şi le trimite prin WhatsApp.

    Doar că eu sunt cu mintea total blocată. La orice găsesc un argument şi un contraargument. Aşa cevaaaa…

    Aseară am stat o oră şi jumătate să completez nişte formulare. Erau nişte litere atât de mici şi de inghesuite şi de multe pe o pagină, că la sfârşit, ochii mei nu mai distingeau liniile. Pac, primesc şi o problemă de fizică de rezolvat. Care fizică, ce fizică, nu mai ştiu nicio fizică! De fapt, nici nu prea am ştiut-o vreodată.

    Azi dimineaţă stau o jumate de oră cu ochii în dulapul de haine şi încă 20 de minute încercând şi descercând haine. Am un compleu absolut superb, foarte potrivit destinaţiei de diseară. Aoleu, nu v-am spus destinaţia. Mergem la vernisaj, draga noastră Mihaela Cocheci  are o nouă expoziţie de pictură.

    Decizii peste decizii, dar, de fapt, doar indecizie

    Compleul cel superb s-ar fi potrivit perfect. Doar că eu nu pot sta toată ziulica cu el, pe motiv de puţină blăniţă. Iar blăniţă îmi declanşează alergia. Aproape că îmi venea să plâng de la atâta indecizie.

    În sfârşit mă pornesc la drum. După ce ezit iarăşi între taxi şi RATB, hotărăsc să merg cu autobuzul. Că nu mai pot cu atâtea decizii. Pe cuvânt, n-am mai trăit aşa ceva 🙄

    Dar ce credeţi? Motivul alegerii mijloacelor de transport în comun fusese o idee care trebuia să mă ajute. De câte ori nu am zis eu că atunci când scriu mi se clarifică şi ordonează ideile?

    Acesta ar fi un bun moment să scriu un articol. Poate mă luminez, poate mai primesc idei bune de aplicat, poate îmi iese un text draguţ.

    Urc frumos în maşina 282, prind un loc pe scaun şi deschid telefonul. Click pe „articol nou”. Când colo, ce credeţi?

    „http ERROR 500.”

    Ce, Doamne iartă-mă, o mai fi şi asta? Conspiraţia mondială? Toate sunt împotriva mea. Dar las’ că scriu eu într-o ciornă şi văd mai târziu ce eroare mai e şi asta.

    Ajung la serviciu, mai arunc un ochi pe trei oferte, iau şi nişte poze, pun şi două linkuri şi aştept ajutor din alte părţi.

    Că eu sunt gata pierdută pe meterezele designului interior, ale Black Friday-ului şi indeciziilor.

    Şi ştiţi ceva?

    Nici nu v-am spus dilema cea mai cea.

    Totul porneşte şi se împiedică de la decizia de a aduce ceva de la Botoşani. Când am stat noi acolo, cumpărasem o bibliotecă draguţă pentru camera lui Mihnea. E o combinaţie de crem cu maron.

    Primul lucru pe care trebuie să îl hotărâm este dacă facem acel transport sau nu. Pe lângă bibliotecă, mai avem 2 mese, un frigider, un aragaz, o canapea şi nişte obiecte pentru noi. Printre acelea este şi o oglindă mare, cu ramă deosebită, la care ţinem mult şi o vrem aici.

    Dacă aducem şi piesele de mobilier, s-ar justifica preţul transportului. Dacă nu le aducem, nu are rost să plătim un transport pe o asemenea distanţă, doar pentru obiectele personale.

    Dar cine să se mai hotărască într-o zi. Frigiderul e alb, aragazul e maron. Canapeaua este crem cu ceva floricele.

    Nu mai pot şi nu mai ştiu nimic, credeam că fac o lămurire scriind, dar nici asta nu mi-a ieşit.

    Dintre magazinele în care am intrat, am rămas cu gândul la emag pentru un televizor, la Carrefour pentru o maşină de spălat şi la Mobexpert Outlet pentru o canapea şi o lustră tare frumuşică.

    Dar parcă tot un pat e mai bun ca o canapea. Că eu ştiu ce înseamnă să deschizi/închizi zilnic canapeaua extensibilă.

    Şi în plus de asta, cum să cumperi mobilă online?

    Păi, ce, sunt nebună să iau mobilă fără să o văd şi încerc?

    Mai bine mă uit la accesorii. Dar ce credeţi, că acolo e prea simplu?

    Nici nu ştiu ce să zic de pretul acestui covor. Parcă mai convenabil este acesta. Este cel din fotografia reprezentativă şi îmi place şi mai mult.  Niciodată nu am avut covor in model alb/negru. E frumos şi practic, doar că pe negru se vede orice microscop de scamă.

    Şi cum să te gândeşti la covoare când habar nu ai încă care-i mobila?

    Atâtea întrebări pe unitate de timp nu am văzut de când sunt eu pe lume. Nici scrisul nu m-a ajutat, acuma am şi multă treabă de făcut.

    Ceva ce ştiu sigur că vreau să cumpărăm este un cântar.

    Pentru acasă, nu pentru garsonieră. Unde dai şi unde crapă, cam aşa e cu cântarul.

    Dragile mele, e timpul să închei cu scrisul, cu Black Friday şi indecizia. Poate că totuşi reuşim să luăm mâine ceva, o să vă povestesc ce a ieşit.

    Până una-alta, e timpul să respir adânc, să număr până la 1000 şi să trec la altă treabă!

    V-am pupat. Dacă îmi scrieţi sfaturi şi idei, le citesc cu mult interes şi drag, dar răspund peste două zile…că sunt peste măsură de ocupată cu shoppingul 🙂  🙂  🙂

    ——————————————————————————

    Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!

    Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.

    Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.