Blog de familie

Blog

  • Scrierea cu doi i

    sursa

    Personal, nu consider că limba română este foarte grea. Însă realitatea din jurul meu mă contrazice. Ca părinte de şcolărel, constat că nu este chiar aşa de uşoară. Ne-am lovit tot anul trecut şi continuăm să ne lovim, de câteva probleme legate de scriere, constatând din nou că una dintre cele mai spinoase probleme ale scrierii în limba română sunt cei doi i.
    Tot anul am încercat să îi explic lui Mihnea că aceşti doi i se aud. Că trebuie doar să fii puţin atent la pronunţie şi vei distinge situaţiile în care îi foloseşti. Observând greşelile pe care le-a tot făcut, se pare că nu am dreptate. Sau, mai bine spus, că nu se disting atât de uşor cum îmi pare mie, pentru că totuşi, nu pot să declar că nu s-ar auzi.
    Deci, cei doi i se aud, dar nu îi aude toată lumea. Primul care nu îi aude, este băiatul meu. Pentru el, m-am trezit gândindu-mă că ar fi timpul să încerc să centralizez cazurile în care îi folosim. Apoi, cu siguranţă ar mai putea folosi şi altora, motiv pentru care îi postez şi aici.
    Este greu să îi explic lui Mihnea cazurile în care apar, având în vedere că nu are nicio noţiune de gramatică. I-am mai explicat eu, una alta, dar în afară de substantiv şi verb nu cred că a reţinut altceva. Nu văd altă soluţie, decât să încep să îi mai introduc câteva noţiuni şi să caut să fixez regulile prin foarte multe exerciţii.
    Şi pentru că veni vorba de exerciţii, pornesc de aici cu prezentarea regulilor pe care mi le amintesc:
    SUBSTANTIVUL
    1. Substantivele care la singular se termină în iu, formează pluralul cu doi i.
            exerciţiu-exerciţii, geamgiu-geamgii
        Există deja un i în terminaţie şi formând pluralul, îl adăugăm pe al doilea.
    2. Substantivele care la plural se termină în i, când se articulează se scriu cu doi i.
            oameni-oamenii, elevi-elevii, pomi-pomii.
      
        La nivelul clasei a II-a, aceasta este singura situaţie în care s-a introdus o regulă prin care să se explice copiilor modul în care pot face distincţia între cele două cazuri: substantivele articulate au o silabă în plus, faţă de cele nearticulate.
            oa-meni; oa-me-nii
            e-levi; e-le-vii
            pomi; po-mii
     
    3. Substantivele masculine care formează pluralul cu doi i, prin articulare îl dobândesc pe al treilea.
            
            fii-fiii, copii-copiii, geamgii-geamgiii
     
     Va trebui să mă gândesc cum îl voi învăţa ce este un substantiv articulat, şi care sunt genurile.
    Toate cele trei reguli se aplică şi în cazul ADJECTIVELOR.
    VERBUL
    1. Verbele la infinitiv se scriu cu un singur i.
            a fi, a şti, a primi, a citi

    2. Verbul a şti se conjugă la persoana a -II-a singular, prezent tu ştii. La fel se întâmplă şi la conjunctiv să ştii
    3. Conjunctivul lui a fi se scrie de asemenea cu doi i: să fii.
    4. La gerunziu, atât a fi cât şi a şti, se scriu cu doi i: fiind, ştiind, scriind.

    Cu siguranţă nu am cuprins toate situaţiile, dar măcar să i le pot fixa pe acestea, că fac alergie când le văd scrise greşit. Anul viitor încep să facă şi puţină gramatică şi poate i le voi explica mai uşor.
    Oricum, doamna învăţătoare le-a introdus câteva noţiuni şi îmi place foarte mult că insistă pe scriere, ceea ce înseamnă că până la urmă se va lipi de ei. Poate veţi spune că este normal, dar eu am auzit de multe alte învăţătoare ce insistă mai mult pe matematică decât pe limba română. Şi mă gândeam că am avut noroc că am reuşit să ajungem la doamna, căci dacă înmulţirea o învaţă tot omul, scrierea corectă, mai puţin.

    Mihaela Dămăceanu

  • Apus de soare cu copac

    Aici vă arăt a doua noutate a săptămânii. Nu este vorba de tema abordată de Mihnea, că a mai pictat o dată un apus de soare. Noutatea a fost aceea că, în sfârşit, m-am hotărât să-mi fac un pic de timp pentru a mă juca cu el. Vă spuneam eu nai demult, că nu prea îmi mai găsesc timp de joacă, şi în general Mihai este cel care are această activitate în casă. Duminica trecută m-am decis ca joaca să constea în pictatul împreună. O să-mi spuneţi că nu este chiar joacă, şi sunt de acord, dar pentru Mihnea a fost o mare bucurie să ne petrecem amândoi timpul, făcând ceva ce lui îi produce o mare plăcere. Şi vă spun şi un secret! Eu, care nu am am nicio treabă cu desenatul şi pictatul, am avut surpriza să observ că este o activitate foarte plăcută. Timp să-ţi găseşti, că altfel este chiar relaxant.

    Deci, Mihnea a pictat foarte repede acest apus:

    Iar mami, a încercat să picteze pe o hârtie de scris, că nu vroiam să-i stric lui planşele bune din bloc, o imagine a unui aranjament floral, avută de mult în minte, dintr-o carte pe care o iubesc, de decoraţiuni  interioare japoneze. Este un crin portocaliu într-o tulpină de bambus. I-am făcut şi un contur, şi pentru a vă amuza vineri dimineaţă, m-am gândit încă de atunci că am să v-o arăt şi vouă.

    Dar nu râdeţi prea tare, nu?

    Mihnea şi mami a lui

  • Graffiti din nou

    Mihnea Dămăceanu

  • Cea mai simplă metodă de a face economii

    Cineva foarte drag mie, îmi demonstrează de ani de zile ce înseamnă să fii un om calculat şi echilibrat. Nu, să nu vă gândiţi că modul ei de viaţă are legătură cu mine şi că o face ca să-mi demonstreze mie ceva, căci ar fi cu totul absurd. Ci pur şi simplu, aşa este ea! Chibzuită.

    Una din cele mai bune metode prin care reuşeşte să facă din toate câte ceva este că nu pleacă de-acasă cu bani în buzunar. Ani de zile nu am putut să pricep cum este posibil aşa ceva. Tot ce însemna simţ şi logică în mine spunea că nu poţi să pleci în oraş sau la serviciu, fără un ban în buzunar. Dacă se întâmplă ceva, ce faci fără un leu. Nu ştiu ce înţelegeam eu  prin a se întâmpla ceva. Adică ştiu, dar mai departe de acest ceva, nu vroiam să merg cu gândul, că nu prea vroiam să mă gândesc că acel ceva înseamnă spital, urgenţă sau necesitatea de a lua un taxi. Tot aşa ca mine, probabil gândesc toţi oamenii, că de aceea s-a umplut ţara şi lumea de telefoane mobile. Tot pentru urgenţe, dar în loc de ele, ne bubuie creierii în mijloacele de transport în comun, de cât auzim toate discuţiile personale sau tot felul de inepţii expuse în văzul, adică auzul lumii şi autobuzului.
    Dar au trecut cam 25 de ani de când nu am păţit nicio astfel de urgenţă. Doamne ajută să nu păţesc niciodată, nici eu, nici voi, nici nimeni altcineva. Şi toţi anii aceştia, fata mea-despre care vă povestesc, nu a păţit nici. Şi iar spun Doamne ajută.
    Diferenţa majoră dintre noi, a fost că în timp ce eu am avut din punct de vedere financiar, tot felul de perioade, şi mai bune şi mai rele, ea a fost mereu la fel. Fără bani în buzunar când mergea la plimbare în oraş(că doar nu v-aţi gândit că se întâmpla aşa când se ducea la cumpărături), dar cu toate cele, întotdeauna făcute. Niciodată nu a rămas fără bani, fără concediu, fără ceva facturi plătite sau fără alte necesităţi rezolvate. Ba mă mai împrumută şi pe mine când am vreo problemă, în perioadele mele de restrişte.
    După ce am gândit eu cu anii, că este imposibil să plec fără bani în buzunar, am ajuns fără să vreau şi într-o astfel de perioadă. Şi n-am păţit nimic. Doamne ajută! Şi nici nu mai îmi pare nimic extraordinar în asta. Ştiti care a fost diferenţa?
    Am cumpărat doar ce era nevoie să cumpăr şi nu am mai făcut cumpărături impulsive. Dacă vedeam ceva ce-mi plăcea, aveam timp să mă gândesc o zi dacă chiar îmi trebuie sau nu. Şi dacă nu îmi trebuia nu mai mergeam să cumpăr. Dacă era musai, puneam pe lista cumpărăturilor şi luam atunci când mergeam special pentru cumpărături. Aşa cum îmi spusese de ani, „chibzuita mea”.
    Deci, fetelor, ştiu că nu vă vine să credeţi, dar puteţi pleca fără griji din casă, fără bani în portofel.
    Aşa ar fi trebuit să intitulez acest articol, dar iar mă lua Mihai la rost!
    Mihaela Dămăceanu

  • Miercurea fără cuvinte-Pisica

    Această postare participă la provocarea lansată de Carmen pe blogul ei. Puteţi participa şi voi.

      

    Mihaela Dămăceanu

  • Cât costă începerea anului şcolar?

    Pentru cei ce au copii de şcoală începutul anului şcolar este nu numai un prilej de emoţii şi griji ci şi o semnificativă cheltuială. În încercarea noastră de a fi mai organizaţi, ne-am străduit să ne facem cumpărăturile din timp şi să ne încadrăm într-un buget rezonabil, estimat cam la 500 de lei.  
    Că noi am luat-o din timp de data aceasta şi suntem gata abia acum, că a trebuit să aşteptăm decizia de la şcoală, referitoare la ce culegeri şi caiete auxiliare cumpărăm .
    Am avut şi puţin noroc, că am putut să facem şi ceva economie primind manualele de la şcoală şi având o parte din hăinuţele necesare, deja luate.
    Să le vedem, deci, pe categorii:
    MANUALE ŞI CĂRŢI SUPLIMENTARE
    La sfârşitul anului şcolar trecut, au primit deja manualele acestui an. Aproape toate au fost în stare foarte bună, cu excepţia celui de Limba Română, pe care l-am cumpărat, la preţul de 20 de lei. Pentru clasa a III-a sunt necesare 6 manuale, la un preţ total de 120 lei. Culegerile şi caietele suplimentare, la aproape fiecare obiect au costat încă 102 lei. Totalul nostru pentru această categorie este de 122 lei. Cine a fost nevoit sau a dorit să cumpere toate manualele, mai are de adăugat 100 lei. Deci, totalul poate fi între 122 şi 222 lei.
    RECHIZITE
    Caiete, coperţi, creioane, pixuri, stilou, culori, bloc de desen, etichete, rigle, penar şi celelalte au totalizat 140 lei. Las aici suma aceasta, pentru că am luat obiecte de calitate mai bună şi nu cred că ilustrează un preţ corect, pe medie.
    RUCSAC
    Noi am luat un mic troler de la Lidl, de calitate bună, cu 80 de lei. Am văzut în Europa şi cu 50-60 lei, dar şi cu 120 lei, în oraş, pentru mărci apreciate. Avem aici, un palier cuprins între 50 şi 120 lei.
    UNIFORMA
    La capitolul uniformă, avem una din vestuţele de anul trecut în stare bună şi încă îi vine bine, aşa că mai luăm doar una (50 de lei). Adăugăm un pantalon clasic de uniformă (65 lei) şi două cămăşi pentru început (50 lei). Totalul acestei categorii, la noi este de 165 lei. Cine cumpără şi sacou pentru băieţi, ar mai avea de adăugat încă 60 de lei cel puţin. Pun deci, pentru această categorie între 165 şi 225 lei, în medie, pentru că sigur sunt şi şcoli unde uniforma costă mai mult.
    ALTĂ ÎMBRĂCĂMINTE
    La partea cu îmbrăcatul, bineînţeles că nu poţi lăsa un copil doar cu o uniformă timp de 1 an. Dacă era ca pe vremea noastră, i-am fi luat două uniforme şi trei cămăşi. Dar acum nu mai este aceeaşi stricteţe la uniformă şi de aceea, venim cu înlocuiri. De obicei, pantalonii de uniformă nu sunt foarte agreaţi, motiv pentru care îi vom mai înlocui şi o pereche cu blue-jeans de culoare neagră. I-am cumpărat de la Lidl cu preţul de 40 lei. Adăugăm treningul de 60 lei luat din Europa, două tricouri cu 25 lei fiecare, adidaşii de 55 lei şi o pereche de pantofi la 80 de lei. Am luat deja un hanorac(30 lei), de pus peste vestuţă dimineaţa şi mai luăm luna aceasta o geacă nouă, nu foarte groasă, pentru care bugetez 60 lei, dacă izbutesc să mai caut oferte bune. Totalul nostru aici este de 375 lei. Se observă cu uşurinţă că noi am cheltuit foarte puţin la această categorie, iarăşi datorită celor două drumuri(Lidl şi Dragonul Roşu). Dacă toate aceste lucruri ar fi fost cumpărate de la Bucur Obor, cu siguranţă ar fi ieşit un total mai mare, gândindu-ne doar la trening, hanorac şi blue-jeans. Dacă acestea se cumpără din Unirea sau alte magazine centrale, sau de firmă, cred că aproape fiecare ar costa cel puţin dublu. Merg însă pe o medie, oarecum de bun simţ şi pun aici un total posibil pentru oamenii care nu au chef şi posibilitate de a pierde timpul, la 500 lei. Aşadar între 375 şi 500 lei, doar această categorie.

    Vă spuneam eu că-mi plac cifrele şi calculele, nu?

    Oare n-ar fi bine să aplic pentru un  post la Institul Naţional de Statictică, să-i mai învăţ şi pe ei, una-alta?

    Glumesc, bineînţeles, dar cam acestea ar fi şi cred că nu am uitat nimic.

    Să facem acum, totalul. Ziceam eu ceva de 500 de lei, la început?

    Gravă eroare, deci, căci totalul este cuprins între 852 şi 1207 lei.

    Uitându-mă acum pe fiecare categorie, am observat că nu ar trebui să pun suma minimă, doar ce am trecut eu acolo sus, pentru că este posibil ca alte persoane să fie şi mai calculate ca mine. şi să mai poată reduce din alte categorii. Dar hai să spun cu aproximaţie, că zău că nu mai am puterea să revin la calcule, că s-ar mai putea scădea maxim 100 lei. Aceasta înseamnă că minimul ar fi pe undeva pe la 750 lei. Adică, în niciun caz 500 lei, cum am pus eu iniţial.

    Anul viitor, doar mă voi uita pe această postare şi voi fi mai aproape de suma estimată.

    Mihaela Dămăceanu

    P.S. Cred că este singura dată când zic: bine că nu sunt doi copii. Pe cuvânt că nu este chiar uşor să creşti mai mult de un copil, pe-aici pe la noi!

  • Unde găsiţi alimente sănătoase

    Că tot a fost sâptămâna cu recomandări, o ţin tot aşa şi continui. Întâi v-am recomandat Clubul Piranha, un loc unde te simţi dar şi mănânci foarte bine, apoi v-am scris despre un concurs remarcabil, unde vă mai puteţi înscrie dacă doriţi să staţi gratuit o săptămână într-o superbă casă din Provence. Mă întorc azi din nou la noi, pentru a vă recomanda ceva legat tot de alimentaţie.
    Este vorba în primul rând, de un blog interesant pentru toţi cei ce visează cu ochii deschişi la viaţa de la ţară, intitulat „Bucureşteni mutaţi la sat”. Întotdeauna mi-au plăcut oamenii ce aplică idei deosebite, oamenii ce au curaj să lupte pentru visurile lor. Protagoniştii acestui blog au lăsat viaţa din Bucureşti, cu bunele şi cu relele ei, pentru a se muta la vârsta la care mai pot munci şi a o lua de la capăt la ţară. Nu idealizează lucrurile, căci Iuliana ne arată cu realism în postarea aceasta, că şi acest drum necesită investiţii şi are greutatea lui. Chiar dacă ştim aceasta, este o modă acum de a idealiza puţin viaţa la sat. Cel puţin, eu sunt conştientă că asta fac.
    Probabil că mulţi cunoaşteţi blogul, dar poate că nu ştiaţi că s-au apucat şi de o mică afacere. Acest lucru mi-a plăcut şi mai mult, iar afacerea constă în cultivarea legumelor în primul an de conversie bio, şi vânzarea lor doritorilor de mâncare sănătoasă, aşa ca noi. Livrează doar în zonele în care îşi permit să se deplaseze, suportând două treimi din costul transportului. Cealaltă treime, în valoare de 6 lei, va fi acoperită de cumpărător. Zonele în care ei pot ajunge sunt Bucuresti, Ilfov, Arges şi Dambovita. Pe lângă legume mai aferă şi alte produse de casă şi vă las pe voi singuri să descoperiţi oferta aici.
    Mihaela Dămăceanu

  • Miercurea fără cuvinte-Corabia

    Această postare participă la provocarea lansată de Carmen. Puteţi să vă înscrieţi şi voi.

    Mihaela Dămăceanu

  • Un concurs de neratat

    Am găsit astăzi un concurs extraordinar, la care ar fi mare păcat să nu participăm şi noi.
    M-am pus repede pe scris să vă spun despre ce este vorba.
    Vichi Archer este o scriitoare din Australia ce s-a stabilit în Europa, împărţindu-şi timpul între Londra şi St. Remy în Provence. Îndrăgostită de Franţa şi de grădinile de măslini, a cumpărat o proprietate acolo, pe care a renovat-o cu mult gust, decorând-o doar cu antichităţi vânate cu pasiune în celebrele flea markets.
    Pentru că blogul ei a împlinit ieri 5 ani, oferă un premiu extrem de generos: cazare timp de o săptămână în superba ei căsuţă, care se numeşte pe drept, Le Petit bijou.
    Cu un simplu comentariu, ne putem înscrie şi noi până pe data de 8 noiembrie. Dacă daţi like şi share paginii de Facebook…, dacă scrieţi pe blog şi daţi Follow pe Instagram, şansele de a câştiga vor creşte.
    Bineînţeles că la un concurs atât de atrăgător participarea este pe măsură, dar eu una, vă urez succes!
    Pentru mai multe date accesaţi blogul French Essence şi pentru a vedea casa puteţi merge aici.

    Mihaela Dămăceanu

  • Club Piranha. N-aţi văzut aşa ceva!

    Săptămâna trecută, într-o zi specială în care m-am mai apropiat puţin de jumătatea de secol(că şi de aceea oi fi fost supărată puţin), am fost într-un loc cu totul şi cu totul deosebit. Vreau să nu ratez ocazia de a-i mulţumi Izei ce mi-a arătat acest loc şi colegilor mei dragi, pentru acest frumos cadou.

    Ne-am dus deci, să sărbătorim. Locul acesta se află chiar lângă intrarea în Politehnică venind dinspre Regie, pe podul din faţa cantinei R2(cea din mijloc) şi fireşte că m-a apucat nostalgia trecând prin locuinţa studenţiei mele. Cum treceţi podul, o luaţi pe aleea paralelă cu cea de intrare în Politehnică, pe o străduţă pietruită, vai de mama ei. Se înfundă cu locul nostru, ce se numeşte Club piranha.
    Dar cum aţi trecut portiţa de la intrare, uitaţi de stradă şi uitaţi de Bucureşti. O cladire frumoasă de clincher păzeşte o grădină spectaculoasă. Terasă este ea de fapt, dar mie mi s-a părut mult mai potrivit să-i spun grădină. Pentru că este ca şi gradina unei ferme rustice, decorată cu multă grijă cu tot felul de obiecte vechi tradiţionale,  cu dovleci, ştiuleţi de porumb, paie şi fuioare de ceapă atârnand pe alei, printre pomii şi mesele din lemn. Cum intri rămâi cu gura căscată, nevenindu-ţi să crezi că aşa ceva poate fi în Bucureşti. Uiţi de masă chiar dacă eşti leşinat de foame şi o iei pe aleile pietruite, şerpuind pe lângă foişoare, iazuri cu răţuşte şi peşti, cuşti mari cu târâtoare papagali şi păsări exotice. Surpriza maximă sunt găinuşele şi păunii ce se plimbă liniştiţi printre meseni. Am servit masa împreună, spre deliciul maxim al lui Mihnea, care nu s-a simţit în vieţişoara lui, în niciun restaurant, mai bine decât aici. Ştiţi cum sunt copiii, nu? Nu prea-ţi tihneşte mersul cu ei la restaurant. Dar de aici, abia am putut să-l mai luăm, după trei ore în care a explorat cu maxim interes şi entuziasm fiecare colţişor al grădinii şi clădirii, fără a se mai sătura.
    Interiorul este decorat integral cu antichităţi şi tablouri vechi. Surpriza de acolo este dată de două acvarii superbe, iar în cel de deasupra barului puteţi vedea şi celebrii piranha. 
    A doua surpriză a fost masa de o foarte bună calitate. La investiţia foarte mare făcută aici, nu te-ai aştepta la preţuri mici. Dar nu este deloc aşa. Sunt preţuri foarte bune pentru Bucureşti şi pentru un asemenea loc. Am încercat să reţin pentru voi, câteva dintre ele: ceaf[ de porc la 16 lei porţia de 250 de grame, 14 lei cotletul de porc, parcă 13 lei şniţelul de porc. în jur de 6 lei garniturile, 6 lei clătitele(multe feluri), 8-10 lei îngheţata, 12 lei papanaşii cu smântănă dulceaţă de casă, de afine. Am remarcat ceva ce nu am mai văzut din copilărie, şi anume carne la garniţă.
    Am fost serviţi frumos şi repede de un băiat deosebit de plăcut şi prompt. 
    În concluzie, locul a fost mult peste aşteptări, ne-am simţit foarte bine şi vi-l recomandăm şi vouă cu multă căldură. La o vizită în Bucureşti, nu uitaţi să treceţi si pe-aici, pentru o experienţă memorabilă.
    O singură mică recomandare mi-aş permite, de a şterge mesele mai des. Îmi dau seama că nu este uşor să fie păstrate fără niciun pic de praf, la cât de multă vegetaţie este acolo, dar mă gândesc că sfatul nostru, v-ar putea fi de folos.
    Acesta nu este un advertorial, ci doar părerea noastră total sinceră şi dezinteresată despre un loc minunat şi inedit.
    Mihaela Dămăceanu
    Mi-am adus aminte de caracterizarea făcută de Mihnea:” Aici este o grădino-zoo-teraso-restaurant”