Blog de familie

Categorie: planul de organizare

  • Mi-aş dori…

    Să fiu un om mult mai organizat,

    Să petrec mai puţin timp pe Internet,

    Să citesc mai multe CĂRŢI,

    Să îmi aduc toate bagajele pe-acasă

    Şi să-mi termin odată de aranjat apartamentul,

    Să-mi vină băieţii acasă,
     
    Să fiu mai bună, mai răbdătoare, mai harnică.

    Să nu mă mai supăr pe mine,

    Să petrec mai mult timp cu vechii prieteni,

    Dar şi să cunosc cel puţin trei fete din blogosferă.

    Să plec în concediu,

    Să-mi termin datoriile,

    Să nu mai depind financiar 100% de serviciu.

    Să înţeleg că oamenii se schimbă cu greu,

    Să mă las de fumat

    Şi să-mi doresc mai puţine, dar să FAC mai multe.

    O fi vreo şansă?

    VOI???

  • Programul lui Mihnea

    Ianuarie a fost luna organizării. Sau luna alimentaţiei, cu meniurile ei săptămânale şi preocuparea mai mare pentru gătit? Cam ambele.

    Am pornit-o cu planurile pentru acest an, cu acţiunile concrete  şi termenele de pus în practică. Am încercat un pic mai mult să ne gândim la ce vrem, ce trebuie şi ce putem.

    Un pic obositoare pentru toţi trei, de când a început şcoala şi am încercat să întocmim şi să respectăm un program mai ordonat. Nu, nu suntem atât de stricţi, cum am scris în Planificarea zilei, dar am izbutit să ne formăm o oarecare rutină, centrată bineînţeles, pe Mihnea.

    Programul băiatului, printat şi afişat în camera lui, nu a fost gata la 31 ianuarie cum ne-am propus, ci cu câteva zile mai încolo.

    Am avut o mică întârziere, datorată studiului interminabil al cursurilor de desen, pe care le doream a fi gratuite. Am căutat, şi până la urmă am găsit câteva. Voi scrie despre ele în zilele următoare.

    Având în vedere că în ultima perioadă am primit tot felul de idei şi de sfaturi bune, postând aici intenţiile, impresiile şi realizările noastre, am zis să vă arăt şi ce a ieşit cu programul lui Mihnea, ca să mai obţin ceva  sfaturi. Cu mici excepţii, acesta se derulează zilnic, aşa cum este planificat. Ştiu că perioada de observaţie este un pic cam scurtă şi că dificultatea cea mai mare, apare nu la întocmirea, ci la respectarea unui program. De obicei, noi suntem cei care îi spunem ce are de făcut. Bătălia se va duce cu el, pentru a-l determina să îl respecte singur. Am speranţa, că prin afişarea programului, vom izbuti să îl obişnuim cu acesta, fără să îi mai spunem noi ce trebuie să facă. Realizarea de până acum, este aceea că s-a obişnuit cu ideea de a lucra în plus. Anul trecut a fost o luptă continuă, fără rezultate, în acest sens. Acum nu mai protestează, am izbutit să includem lucrul suplimentar în programul zilnic. Poate vă întrebaţi de ce este nevoie de el? Pentru că, din efectuarea temelor, observăm ce nu a fost înţeles foarte bine şi venim cu exerciţii în plus, pentru a fixa aceste noţiuni şi pentru că este nevoie de puţină muncă suplimentară, ca să existe rezultate rezonabile la concursuri. Despre necesitatea studiului limbii engleze, nu mai este nevoie să detaliez.

    Aşadar, alături de orarul de la şcoală, stă frumos, următorul program:

    7,00-7,45 pregătirea pentru mersul la şcoală

    8,00-11,20 şcoala(programul de iarnă)

    12,00 masa de prânz

    12,30-14,00 somn

    14,00-16,00 teme

    16,00-17,00 activităţi suplimentare la matematică şi română

    17,30-19,00 cursul de karate luni, miercuri şi vineri
                         marţi şi joi joacă(la calculator)
    19,30 cina

    20,00-20,30 engleză

    20,30-21,00 lectura de seară împreună

    Sâmbătă şi duminică are câte trei ore pentru teme şi activităţi suplimentare, iar sâmbăta are şi cursul de desen, de la 10 la 12. Restul este pentru joacă şi orice doreşte el să facă.

    Voi ce părere aveţi? Este prea încărcat, sau nu?

    Mihaela Dămăceanu

  • Planificarea zilei

    În dorinţa de a face mai bine lucrurile pe care mi le–am propus ca obiective ale acestui an, vă spuneam că voi da o raită prin computerul personal, unde obişnuiesc să stochez articole care îmi par interesante şi pe care le consider utile. Am găsit unul care, şi atunci când l–am citit, şi acum,  m-a pus puţin mai mult pe gânduri, motiv pentru care am considerat că v–ar putea fi şi vouă de folos. Într–o traducere aproximativă, sună cam aşa:
    “Haideţi să vorbim despre planificare.
    Să îndepărtăm fricile şi stresul legat de îndeplinirea sarcinilor complexe. Planificarea face succesul simplu. Nu uşor, ci simplu. Pentru că există o diferenţă aici.
    Recent, într-o discuţie despre Operaţiunea 2X(denumirea unui program de-al lor, despre dublarea productivităţii zilnice), prietenul nostru Matt Smith spunea:
    “Nu poţi avea o zi 2X, când nu planifici. Inclusiv planificarea activităţilor copiilor/familiei. 2X se întâmplă doar când conduci. Se întâmplă doar când eşti proactiv şi împingi lucrurile înainte. 2X se întâmplă doar când există intenţie”-Matt Smith
    Deci, ce înseamnă aceasta:
    Trebuie să:
    –        îţi planifici ziua/programul zilnic;
    –        îţi determini/stabileşti timpul pentru sarcini specifice;
    –        faci un lucru important, la primul moment al zilei;
    –        îţi prioritizezi lista cu sarcinile zilnice;
    –    îţi faci un angajament de a contacta persoanele potrivite(inclusiv un partener afiliat pe zi-cel puţin);
    –        elimini comunicarea care nu este necesară;
    –        eviţi să fii absorbit de emailuri;
    –        îţi stabileşti termene zilnice;
    –        îţi respecţi programul(aici merg lucrurile prost);
    –        îţi stabileşti mediul potrivit pentru obţinerea productivităţii maxime;
    –         îţi institui un program strict de somn;
    –       te înconjuri de oameni competenţi care pot să facă o parte din muncă pentru voi.
    Sau puteţi spune:” O, nu vreau să fiu atât de rigid. Vreau să am un stil de viaţă, flexibil şi spontan”.
    Şi asta este în regulă, dar de fapt, vei eşua în aproape orice doreşti să realizezi în viaţă. PUNCT.
    Este alegerea ta.
    Trebuie să ai control total asupra condiţiilor de lucru şi asupra celor ce te întrerup. Trebuie să fie cunoscut faptul că timpul tău de lucru, este timp în care NU TREBUIE SĂ FII DERANJAT.
    Aceasta îi poate dezamăgi pe unii, dar îţi va proteja timpul, ceea ce este esenţial pentru succes. Decide acest lucru. Separă munca de joacă. Angajează-te în aceasta. Concentreaza-te”. Craig Ballantyne
      Fragmetul este din articolul pe care îl găsiţi aici.
    Aş putea deci, să vă spun că am găsit cheia succesului. Nu obişnuiesc să planific ziua atât de riguros. Am avut multe încercări de-a lungul timpului şi pentru că nu am respectat ceea ce am planificat, am renunţat la a face aceasta. Vă spuneam că m-a pus pe gânduri acest fragment şi mai preciz, m-a izbit ideea că vei eşua în tot ce îţi propui să realizezi. Eşti liber să alegi un stil de viaţă flexibil şi relaxat. Este dreptul fiecăruia. Însă, părerea autorului este că rezultatul acestui stil de viaţă, este eşecul. Dur şi zguduitor. Îl citesc pe Craig Ballantine de ceva vreme şi vă pot spune că se trezeşte la 4 dimineaţă şi primul lucru pe care îl face este să scrie un articol pentru siteurile lui. Are 3 sau patru, din câte ştiu eu. Cel de unde am extras acum, avea o listă de 80.000 de abonaţi pe mail, la momentul în care a publicat informaţia, adică, cam cu un an în urmă. Ştie ce face şi ştie ce vorbeşte. De aceea m-a izbit afirmaţia de mai sus. Nici eu nu sunt adepta superplanificării şi bineînţeles că eşti uşor revoltat când citeşti aşa ceva. Bineînţeles că ai nevoie şi de flexibilitate şi de relaxare. Dar hai să ne gândim, trecând de revoltă, şi să luăm doar exemplul blogurilor pe care le scriem. Dacă ne uităm la cei care au rezultate, veţi vedea câte articole sunt postate acolo. Mă îndoiesc că toate acestea au fost scrise fără planificare şi fără organizare. Tind deci să cred, că are dreptate Craig Ballantine, chiar dacă vor fi cititori care îşi vor exprima dezacordul. Doar din relaxare şi flexibilitate nu obţinem mare lucru de la viaţă. Până la urmă, şi studiile şi serviciul şi activităţile casei şi educarea copiilor se fac cu organizare şi planificare.
    Doar că atunci când citeşti ceva ce pare atât de strict şi de exagerat de planificat, te întrebi dacă devii un robot şi chiar nu mai ai loc de relaxare. Cred că el planifică şi relaxarea. Adică tot planificare.
    Ce credeţi, este exagerat ceea ce spune Craig?

    Mihaela Dămăceanu 

       

  • Despre organizare

    Rămăsesem în urmă cu ideea studiului organizării, încă de la sfârşitul lunii septembrie. Nu am găsit suficient timp şi energie, pentru a mă documenta un pic mai mult pe această temă. Aveam în minte câteva informaţii pe care am reuşit să le păstrez în memorie, din lecturile ultimilor ani.
    Şi dacă este să le spun pe scurt, sunt câteva informaţii esenţiale, pe care le ştiam dar nu le–am pus întotdeauna în aplicare şi nu am reuşit să fac un obicei din ele.
    1.     fixează–ţi obiectivele;
    2.     prioritizează–le în funcţie de importanţa lor pentru tine;
    3.  planifică activităţile pe care trebuie să le faci pentru a atinge obiectivele, cu termene clare de pus în aplicare, pentru fiecare activitate şi subactivitate;
    4.     acţionează conform planului întocmit;
    5.     perseverează şi nu renunţa în faţa obstacolelor.
    Simplu, nu?
    Şi dacă este aşa de simplu, de ce oare nu le-am aplicat, de ce oare nu au fost integrate în stilul de viaţă? Pentru că avem un mare obicei de a complica totul şi pentru că, uneori circumstanţele se schimbă şi viaţa o ia într–o altă direcţie, care face ca toată munca depusă până la un punct, să devină inutilă. Pentru că nu întotdeauna ştim bine ce vrem, adică nu ne alegem clar obiectivele. Sau luăm unele decizii greşite, care schimbă apoi tot cursul existenţei tale. Şi uite aşa, iar complic totul, că mă pricep bine.
    Acum, după două decenii de muncă, de încercări şi de schimbări, ar fi cazul să îmi ştiu obiectivele. Cred că am o imagine destul de clară pentru ceea ce îmi doresc în intervalul de viaţă activă, pe care îl mai am disponibil. Şi sper să nu mă înşel şi să nu mai apară circumstanţe sau decizii care să schimbe radical cursul pornit. Deşi această posibilitate nu se poate exclude, am fixat câteva obiective pe termen mediu şi lung.
    Pe termen scurt, adică pentru anul acesta, mi-am stabilit intenţiile şi le–am publicat în postarea Ce-mi doresc in 2013.
    Aceasta înseamnă, că primul pas din cei 5 de mai sus, este făcut. Pentru următorii, voi lucra în continuare şi voi face un plan cu activităţi, subactivităţi şi termene. De asemenea, am de gând să mai “răsfoiesc” computerul personal, unde am colecţionat destule materiale legate de organizare şi să mai dau o raită prin biblioteci şi librării.
    Am scris aceste rânduri cu câteva zile în urmă. Ieri, a publicat Iulia un articol  despre obiectivele SMART, o postare care parcă a venit în întâmpinarea dorinţei de organizare de la începutul anului, a mea şi a tuturor celor ce doresc să realizeze ceva concret. Este bine să o citiţi pentru că v-ar putea fi utilă.
    Mihaela Dămăceanu