Blog de familie

Categorie: obiective

  • Ce îmi doresc de la 2014

    sursa
    Astăzi onorez provocarea primită de la Claudia şi voi scrie ce îmi doresc pentru anul 2014, cu speranţa că în anul următor nu vor fi aceleaşi :))
    După concluzia principală, că mi-a prins bine faptul că am scris pe blog rezoluţiile anului 2013, a două mare concluzie este că nu au fost făcute bine.
    Au fost mult prea generale, o mare parte din ele, adică aproape tot ce mi-am propus pentru Mihnea, sunt dorinţe la care ai de lucrat continuu şi mereu se mai pot îmbunătăţi. De aceea, mi-a fost greu să cuantific, dacă am realizat sau nu.
    Învăţătura rezultată este că anul acesta îmi propun obiective concrete, clare şi măsurabile, cu termene cu tot. Apoi, îmi voi propune mai puţine şi voi relua ceea ce nu mi-a ieşit anul trecut, încercând să continui obiceiurile bune pe care mi le-am format, cum ar fi mersul duminica la biserică şi toate planificările meniurilor săptămânale.
    1. Să lucrez cu Mihnea la engleză 4 ore săptămal – permanent în cursul anului.
    2. Să lucrăm 3 ore săptămânal la limba română şi 3 ore la matematică – permanent în cursul anului.
    3. Să-l înscriem din nou la karate, că iarăşi doreşte, dar în altă parte- de rezolvat în cursul lunii ianuarie şi să înceapă din februarie.
    4. Să frecventeze un alt curs de desen, dar nu unul gratuit, cum a fost până acum- de căutat în ianuarie un curs cu cel puţin 8 şedinţe, pe care să le urmeze începând din februarie.
    5. Am şi eu nevoie de o perfecţionare a limbii engleze, deci voi alege şi pentru mine un curs plătit sau poate ore cu un profesor timp de 3 luni, începând din martie.
    6. De amenajat balcoanele în cursul primăverii. Vreau mai multe flori în cel deschis şi amenajarea unui mic colţ de lucru în cel închis-termen finalizare iunie 2014.
    7. Înfiinţarea unei mici societăţi comerciale- iunie-iulie.
    8. Pentru blog, îmi propun să menţin ritmul de 4-5 postări săptămânal şi să îmbunăţesc partea de optimizare şi de structurare- obiectiv permanent.
    9. Să citesc 10 cărţi.
    10. Să obţin un venit suplimentar de 200 lei lunar. Este puţin dar vreau să fie constant şi lunar.
    11. Să mai acoperim un card măricel până în decembrie.
    12. Să mergem de două ori în concediu.
    Sper ca la sfârşitul anului să le pot cuantifica mai uşor.
    Transmit mai departe această provocare  lui Carmen, lui Elly, Iulianei, Ralucăi, Ralucăi M, Adrianei, Valentinei. 
    Vă urez din nou un an mai bun, cu rezoluţii şi obiective îndeplinite!
    Mihaela Dămăceanu

  • Cum a fost anul 2013?

    Ar fi trebuit să scriu această postare în decembrie. Dar am cam lipsit din două motive: treabă-treabă, ştiţi voi, şi apoi vizite-vizite. Am avut de recuperat la acest capitol, căci tot anul am vizitat tot lumea virtuală. Şi mi-a făcut o extraordinară plăcere, reîntâlnirea multor prieteni vechi din lumea reală. Sper ca în acest an să reuşim să îmbinăm ceva mai bine cele două lumi şi categorii de prietenii.

    Dar să revenim la anul 2013. Scrisesem la începutul lui, lista mea de dorinţe şi m-am gândit de multe ori în cursul anului că voi avea de dat un răspuns la o întrebare: dacă scrierea şi publicarea acestora pe blog m-a ajutat şi determinat mai mult, să le îndeplinesc. Aceasta fusese promisiunea pe care o făcusem la începutul anului, aceea de a da răspunsul sincer la această dilemă, pentru că părerile erau împărţite printre bloggeri.
    Vă spuneam că mi-am amintit de rezoluţiile anului de multe ori. Nici măcar nu le mai ştiam pe toate şi nu am revenit să le citesc. Dar aveam câteva în minte şi ştiam că nu le-am rezolvat. O să vedem răspunsul la întrebare, după ce fac o analiză mai amănunţită, căci acum chiar le recitesc.
    Şi le analizez pe fiecare, pentru a vedea ce mi-a ieşit:
    pentru Mihnea  aveam
    – să îl obişnuim cu ideea unui program de lucru mai riguros după amiaza, în care temele să se desfăşoare într-un interval compact de timp, pentru a putea introduce şi activităţi extraşcolare;
    Am reuşit în mare parte acest lucru, cu eforturi desigur, şi cu posibile îmbunătăţiri. Doar spre sfârşitul anului lucrurile au cam luat-o razna în acest sens.
    – să continuăm să lucrăm zilnic în plus, la matematică, română şi engleză;
    A fost foarte ambiţioasă această propunere şi am respectat-o o vreme. Apoi, am constatat că este cam prea mult pentru fiecare zi, şi am modificat lucrând acelaşi timp, dar doar la câte două din cele trei obiecte. Au fost desigur şi zile în care nu s-a lucrat la nici una din aceste materii, dar cam 80% din zile, am izbutit să-l facem să lucreze. Îmi pare însă, din ce în ce mai greu acest lucru pentru că pe măsură ce creşte, începe să-şi manifeste mai puternic personalitatea şi luptă cu noi împotriva acestui control.
    – să participe la un curs de karate şi unul de desen(unul este început);
    Realizate ambele, dar karatele au fost întrerupte brusc prin aprilie şi cursul de desen la sfârşitul anului şcolar trecut, adică sârşitul lunii iunie. În toamnă am fost cu el în acelaşi loc. Au alt profesor, de fapt profesoară acum, pe care nu a plăcut-o deloc şi nu a mai vrut să meargă.
    – să îl convingem să accepte o mică sarcină gospodărească, în casă;
    Eşec total. Doar foarte rar face câte ceva.
    – să reiau obiceiul lecturilor de seară(am reînceput zilele acestea);
    S-a întâmplat acest lucru, cam o treime din an. 
    – să găsim timp şi energie, pentru a ne juca mai mult cu el(valabil mai mult pentru mine, căci tati e cu câteva clase înainte); 
    Nu am reuşit aproape deloc.
    – să îl convingem să abordeze şi alte teme în desenele şi picturile lui.
    Aici s-a întâmplat. A început să deseneze şi altceva, în afară de corăbii şi locomotive.

    pentru noi
    – să ne acordăm un timp doar al nostru-măcar o ieşire de câteva ore, pe lună;
    Pot spune că am ieşit de vreo 4 ori.
    – să terminăm capitolul aranjarea casei(încă mai sunt o parte din lucruri şi cărţi la Botoşani şi la mama, câteva mici reparaţii şi achiziţii);
    În sfârşit, da. De fapt, am realizat cam 80% din ceea ce îmi propusesem la începutul anului, dar am mai făcut şi alte lucruri care mi-au trăznit prin cap în cursul anului plus câteva reparaţii ale defecţiunilor apărute între timp.
    – să mai punem ordine în situaţia financiară a familiei şi să continuam să achităm datoriile;
    Şi aici am avut ceva rezultate, achitând două datorii importante. Dar mai avem.
    – să rezolvăm într-un fel situaţia casei din Botoşani;
     Da. S-a rezolvat destul de repede, la puţin timp după ce am scris aici. Între timp au şi plecat primii chiriaşi, prin toamnă, şi foarte repede, nesperat de repede, am găsit alţii.
    – să ajungem şi noi într-un concediu.
    Şi acest lucru ne-a ieşit. Am fost la mare, în august.
    pentru mine
    – să fiu o mamă şi o soţie mai bună, mai caldă, mai calmă;
    Vai de mine, cât de general sună acest deziderat. Nu ştiu ce să spun aici şi mi-e teamă să-mi întreb băieţii, hihi :))))
    – să continui să merg duminica la biserică;
    Da. Aproape duminică de duminică. Cred că în tot anul am sărit doar vreo 5.
    – să ţin post miercurea şi vinerea şi să mă rog mai mult;
    La fel ca mai sus, în ceea ce priveşte postul de miercuri şi vineri. 
    – să mă documentez mai mult şi să scriu mai mult;
    Aici, nu prea mult. Am reuşit în medie să am cam 4 postări pe săptămână.
    – să fac şi celălalt blog;
    NU. Şi mereu m-am gândit la asta şi mi-a stat în gât. Nu am făcut alt blog, pentru faptul că nu am reuşit să mă ocup cum aş fi vrut nici de acesta. Adică vroiam să scriu 6 zile pe săptămână, şi nu mi-a ieşit. Plus că am avut trei perioade de pauză, de minim două săptămâni. De aceea, mi-am spus mereu că nu ştiu cum să găsesc timp şi pentru al doilea. Dar mereu am în minte subiectele pe care doream să le abordez acolo şi mă tot gândesc dacă este bine să le scriu aici sau să fac totuşi un al doilea blog. Dacă nu lămuresc mai repede dilema aceasta, o să vedeţi această rezoluţie la mine, an de an :))) 
    – să găsesc o sursă suplimentară de venit;
    Am avut ceva, dar a durat puţin. Însă, mulţumesc doamnei ce mi-a oferit oportunitatea şi mai aştept propuneri.
    – să învăţ să mă organizez mai bine;
    Şi acesta sună foarte general, deci nu prea ştiu ce să spun. Dar aş zice că nu prea mi-a ieşit.
    – să diminuez timpul petrecut pe computer, în favoarea lecturii pe carte.
    Clar nu mi-a ieşit. Am citit tot anul, 4 cărţi şi jumătate, ruşinică, ruşinică.
    La întrebarea dacă a meritat să scriu dorinţele aici, răspunsul este DA?
    Eu zic că da, fie şi pentru faptul că vreo două din ele au fost terminate pe ultima sută, şi pentru că îmi aminteam că trebuie să le fac şi să vă spun şi vouă.
    Iar închirierea casei din Botoşani, s-a întâmplat imediat după ce m-am plâns aici :)))
    Am scris un fluviu de postare, aşa că în următoarea trec la alte concluzii şi rezoluţiile anului 2014, răspunzând şi provocării primite de la Claudia.
    Mihaela Dămăceanu

  • Primii paşi pentru organizare:activităţi şi termene pentru anul acesta

            Nu este chiar uşoară treaba aceasta cu organizarea, dar în acelaşi timp, nu de puţine ori am constatat viteza cu care fuge timpul şi faptul că  seara te întrebi când şi pe ce s-a dus ziua. Şi, dacă nu ai câteva lucruri importante de enumerat, ca fiind realizate în cursul zilei ce s-a încheiat, sentimentul nu este tocmai plăcut. Nu mai vorbesc, ce sentiment ai când trece o lună, sau mai rău un an întreg şi nu poţi să spui ce ai făcut în perioada respectivă.
            De multe ori am avut astfel de stări, şi ştiu ce înseamnă amărăciunea trecerii inutile a timpului. Din fericire, anul trecut a fost altfel, şi un altfel de altfel, şi câţiva înaintea lui. Iar ceea ce a făcut diferenţa, a fost faptul că în aceşti ani, am acţionat pentru a face nişte schimbări şi a concretiza prin paşi clari dorinţe şi vise mai vechi. Nu pot să spun că totul a fost bine, sau uşor, sau neapărat util şi cu efecte benefice pe toate planurile. Unele nu ne-au ieşit cum am vrut, aşa cum a fost mutarea la Botoşani şi apoi reîntoarcerea la Bucureşti. Dar altele da. Şi una dintre reuşite a fost blogul acesta.
            Am ales să public ceea ce dorim să realizăm în 2013, pentru a mă motiva mai mult. Ştiu că nu toată lumea agrează aceasta modalitate şi e firesc să fie aşa. Dar eu, citisem de mult că este bine să îţi faci publice dorinţele şi am experimentat aceasta pe blogul Iuliei. După cum ştiţi, a devenit un obicei să citesc ce scrie Iulia şi nu de puţine ori comentez pe blogul ei. Şi pentru că eram de acord cu foarte multe din ideile prezentate de ea, am spus că îmi doresc să urmez unele din sfaturile oferite. Ulterior, mi-am amintit ce am scris şi am început să şi practic. Aşa am izbutit să mă pot încadra în bugetul alocat pentru mâncare(220 lei săptămânal), să plec la cumpărături cu listă, şi, mai nou, să fac şi meniul săptămânal. De trei luni, am făcut şi proiecte de buget lunare, ceea ce a condus la rezultate mai bune decât înainte.
           Nu ştiu dacă pe voi v-am convins că este bine, dar eu sunt sigură că mie îmi este utilă  această planificare şi publicarea ei.
              Aşadar, mergem astăzi mai departe, şi stabilim activităţi, subactivităţi şi termene.
      
             În ceea ce îl priveşte pe domnişorul Mihnea, care tocmai reîncepe şcoala, i s-a comunicat deja că va avea un program fix, din care se va mai diminua timpul de joacă pe computer şi vizionarea filmelor. Nu ştiu încă, ce timp va mai rămâne pentru aceste activităţi, care durau până acum, în jur de două ore zilnic(una sau cealaltă, nu ambele). Supărare mare când a aflat, dar i-am explicat că nu avem altă soluţie, dacă doreşte să meargă la karate şi la desen.
             Timpul de efectuare a temelor va fi de două ore şi va lucra în plus, o oră şi jumătate. Facem deja acest lucru de la începerea şcolii, dar uneori ne prindea şi ora 21,00, din cauza pauzelor făcute şi a lălăielii. Aici, am o mică nelămurire. Până acum, a lucrat cu Mihai la matematică şi cu mine la română şi engleză. Matematica se făcea zilnic şi celelalte le alternam. Citind mai mult despre învăţarea limbii engleze, am observat că toată lumea insistă pe lucrul zilnic. De aceea, mai reflectez cât timp alocăm fiecărui obiect şi dacă intră toate trei în aceeaşi zi.
            Cursul de karate se desfăşoară luni, miercuri şi sâmbătă, de la 17,30 la 19,00. Pentru a introduce şi un curs de desen, suntem condiţionaţi de două aspecte: pentru acest an, trebuie să găsim unul gratuit(banii, bată-i vina) şi desfăşurarea orelor în celelalte zile disponibile.
           Lecturile de seară au fost reîncepute, dar nu am izbutit să le fac zilnic, ca înainte. Joaca va rămâne mai mult pentru sfârşitul săptămânii şi voi încerca să mai desenez şi eu, alături de el, pentru a-l convinge să abordeze şi alte teme, în afara trenurilor şi a corăbiilor. Cred că ar fi o joacă plăcută pentru amândoi.
            Am analizat toate obiectivele şi voi continua să o fac încă două săptămâni, pentru a vedea cum merge cu şcoala şi cursul de karate, în paralel. A început să meargă la karate în ultima săptămână de şcoală, care întotdeauna este mai uşoară.
             Sarcina  lui gospodărească va avea legătură cu camera lui.
            Programul lui Mihnea, cuprinzând tot ce am anunţat mai sus, va fi terminat şi afişat în camera lui, în data de 31.01.2013.   
            În ceea ce ne priveşte pe noi, aş pune ca termen de finalizare a decorării casei, data de 30 aprilie. Este un termen destul de lung pentru ceea ce a rămas de făcut, dar iarna este greu să faci drumuri la Botoşani şi la ai mei, ca să mai aducem din obiectele rămase acolo. În plus, mai avem puţin de tras, până a ne permite achiziţii noi, pentru casă.
           Pe latura financiară, am început completarea bugetului de venituri şi cheltuieli iar concluzia trasă, este că mai avem nevoie de alte surse de venit. Foarte dificil aici, de stabilit un termen, întrucât nu depinde doar de noi. Va fi o preocupare constantă a următorului an şi sper să funcţioneze ceva, din ceea ce am în cap. Aceeaşi situaţie este şi cu casa din Botoşani. În afară de a reînnoi anunţurile de închiriere/vânzare(termen 15.02.2012), nu văd ce am mai putea face noi. Sper să apară persoane interesate, fie de una, fie de cealaltă. Toate aceste aspecte vor fi avute în vedere permanent. Ultimul concediu a fost acum 4 ani şi simţim nevoia să mergem undeva. Vom pune câte o mică sumă lunar şi sper să ajungem câteva zile la mare. Dacă rezolvăm situaţia casei de la Botoşani, mergem şi în Olanda, dacă nu, amânăm. În al treilea sau al patrulea weekend al lunii, voi ieşi cu Mihai la o cafea.
           În ceea ce mă priveşte pe mine şi intenţiile de a fi o mamă şi o soţie mai bună, mai caldă, mai calmă, de a continua să merg duminica la biserică, şi de a începe să ţin post miercurea şi vinerea, acestea vor fi preocupări constante pe toată perioada anului. Avem deja două săptămâni de post în cele două zile, acest obiectiv fiind o noutate pentru noi. Nu a fost greu, doar că trebuie să am grijă să cumpăr alimente de post pentru dimineaţă şi să gătesc cu o zi înainte ceea ce mi-am propus, pentru aceste zile.
          Organizarea şi diminuarea timpului petrecut la computer, vor fi de asemenea, preocupări permanente iar referitor la scris, voi încerca să postez în fiecare zi lucrătoare, plus sâmbetele. Celălalt blog îl voi începe în luna mai, după ce terminăm cu aranjarea casei.  
           Mihaela Dămăceanu