Blog de familie

Categorie: leapsa

  • Leapsa pe blog: bloguri noi, bloguri vechi

    Am primit cu ceva timp in urma, aceasta leapsa de la Zina si ma bucur ca in sfarsit am inceput sa scriu. Scuze de intarziere, Zina, am avut o vara plina 🙂 Imi plac intrebarile ei, mi-au generat o mica introspectie.

    1. De ce ai blog?

    Acum cativa ani buni, cam prin 2008, am descoperit lumea blogurilor. Citeam multe si am inceput sa cred ca as putea sa incerc si eu, ca parca imi parea rau de multimea de ganduri pierdute in neant. Insa nu sunt genul care actionez rapid, de multe ori deliberez mai mult decat este cazul. Sotul meu a facut acest blog, ca sa arate omenirii desenele lui Mihnea. Pe de alta parte, cred ca a vrut si sa imi dea un impuls. Exact asa s-a intamplat, ca am inceput sa scriu despre Mihnea si alte experiente din vremea profesoratului. Ulterior, subiectele s-au diversificat, acum denumirea blogului nu prea mai corespunde cu tematica lui.

    2. De ce ai (nu ai) cont pe Facebook?

    Contul pe Facebook este anterior blogului, l-am facut cand plecasem la Botosani, din dorinta de a comunica mai usor si mai mult cu prietenii si colegii ramasi in Bucuresti. Apoi a intrat in cotidian, chiar daca am revenit in Bucuresti.

    3. De ce scrii (nu scrii) cu diacritice?

    Aici am o mica problema. Initial am scris fara diacritice, din comoditate. Ulterior am facut efortul de a depasi comoditatea, din respect pentru limba romana. Si am reusit. Am fost bucuroasa ca am scris multa vreme cu diacritice, inclusiv in fiecare comentariu scris pe blogurile prietene. Acum cateva luni am facut niste schimbari pe la PC-ul de acasa, si dintr-o data, fara rost, au disparut diacriticele. M-am enervat rau, dar nu am remediat problema. INCA!

    4. De ce iti place (nu-ti place) blogul meu?

    Imi plac blogurile tale, pentru pasiunea cu care le scrii. Pentru caracterul lor informativ si educativ. Pentru minutiozitatea si seriozitatea muncii pe care o faci, pentru sinceritatea cu care exprimi  atitudinea fata de viata, lume si oameni, cu bunele si relele lor. Respect foarte mult opinia ta corecta si prin bloguri iti simt pasiunea pentru munca de profesor. Le vad ca o continuare a acestei munci si admir capacitatea de a continua si prin bloguri munca de educatie.

    5. Iti plac pisicile?

    Da, mai ales cele mici, pisicutii si pisicutele 🙂

    6. Iti plac cainii?

    Tot da, insa nu am acasa. Stau la bloc, suntem intr-o perioada a vietii destul de solicitanta si nu simt ca as mai putea duce si responsabilitatea cresterii unui catelus. Cand se vor schimba conditiile si cand voi avea o casa la curte, voi lua un catel si o pisica.

    7. Ce parere ai despre blanosii (caini, pisici) tomberonezi?

    Cu riscul de  a supara pe cineva, nu prea buna. Cred ca „blanosii” nu ar trebui sa fie pe strazi si cred ca nimeni nu ar trebui sa ii lase acolo.

    8. Ti-ai dori sa te reincarnezi in caine sau pisica? Daca da, de ce?

    Nu. Daca ar fi sa imi doresc sa ma reincarnez in altceva decat in om, atunci as alege o floare sau un papagal 🙂

    9.  Iti plac copiii?

    Apoi…sigur ca da! Sunt puri, curati, inocenti, curiosi, frumosi. Si cel mai tare ma sensibilizeaza copiii care invata, am ramas „deformata” de profesorat 🙂 Destepti sunt toti, dar nu toti muncesc la fel de mult 🙂

    10. Ce-ti place mai mult, sa dormi sau sa mananci?

    Haha! Mancarea este primul raspuns impulsiv. Dar ratiunea striga ca raspunsul corect trebuie sa fie: amandoua. Adica dormitul nu poate sa iti prea placa, caci nu mai stii de tine cand dormi. Doar daca visezi si iti si amintesti ce ai visat, ar putea fi singurul lucru care ti-ar putea placea. Istetul meu m-a intrebat cu cateva zile in urma: „Mami, nu iti pare ca atunci cand dormi, este ca si cand ai muri putin?” Cam macabru, stiu, dar nu am putut sa nu fiu de acord cu afirmatia lui. Deci, nu are ce sa ne placa la dormit, decat senzatia aceea foarte placuta pe care o ai cand te asezi seara in pat, obosit foc, dar multumit de ziua ce s-a dus. Daca nu este si partea cu multumirea, atunci nu prea este aceeasi stare.
    Iar pentru organism somnul este mana curata, deci ne place si SOMNUL.

    11. Ce-ti doresti cel mai mult sa ai si nu poti avea?

    Ei, grea intrebarea aceasta. Pe cuvant daca m-am gandit. Si mi-e cam greu sa va explic. Pe de o parte, am un fel de indiferenta la lucrurile care nu-mi sunt accesibile. Ca vulpea care considera strugurii acri, stiti voi. Pe cealalta parte, mereu am incercat sa ma educ ca atunci cand iti doresti ceva cu intensitate, acel ceva se poate obtine. V-am ametit in concluzie, asa simt si eu, este cam contradictoriu. Probabil, ca daca ma gandesc mult si bine, gasesc ceva concret de raspuns. Dar nu vad rostul de a ma gandi mult si bine, ca eu trebuie sa public postarea astazi 🙂

    Sa aveti o saptamana buna!

    Mihaela Damaceanu

  • The travel tag

    O frumoasa si dulce fata, pe care natura a inzestrat-o cu darul de a se face placuta si iubita, mi-a transmis aceasta provocare. Liuba este numele ei si are un blog unde ne dezvaluie cu sensibilitate si candoare, parti din viata ei frumoasa intr-unul din orasele de poveste ale lumii. Nici ca putea sa imi trimita un subiect mai bun, caci de cate ori ii vizitez blogul, parca as calatori alaturi de ea. Imaginile din Londra si din calatoriile pe care le face, chiar izbutesc sa ne aduca lumea mai aproape, iar eu sunt acum intr-o dispozitie perfecta pentru calatorii. Or fi ele mai mult prin bloguri acum, dar vine ea si vremea lor!!!

    1. Unde ai zburat prima oara cu avionul?
    Parca memoria incepe sa imi joace feste. Cum o fi posibil sa am un dubiu la asa ceva? Din strafundurile ei, imi amintesc de drumul la Oradea, in clasa a VIII-a.

    2. Numeste trei lucruri esentiale pentru tine atunci cand calatoresti.
    A. Incaltaminte si haine comode
    B. Telefonul, un must al vietii noastre, nu doar al calatoriilor
    C. Camera foto.

    3. Cu cine ai vrea sa calatoresti?
    Cu sotul si fiul meu, desigur!


    4. Ce loc din avion preferi: geam, culoar, mijloc?
    Geam sau culoar.


    5. Cum „pierzi timpul” atunci cand calatoresti?
    Pai, ma straduiesc sa nu prea il pierd. Poate doar sa bat strazile! Imi place sa prind ceva din felul in care traiesc oamenii locului, dar uneori imi pare rau ca nu aloc acel timp obiectivelor turistice. Asta doar pentru faptul ca este posibil sa nu mai ajung vreodata in locul respectiv si este pacat sa ratez puncte importante. Dar si atmosfera locala imi pare esentiala pentru orice loc.

    6. Numeste cateva tari in care ai calatorit.
    Cateva sunt cam toate: Bulgaria, Grecia, Franta (doar Paris), Olanda, Belgia, Germania.


    7. Care dintre acestea e preferata ta?
    Tiii, chiar nu pot face acest clasament. Mie mi-a placut peste tot. As zice la Paris, dar nu am fost nicaieri altundeva in tara, ca sa ma pot referi la Franta. Si din toate celelalte, iar am vazut prea putin pentru a avea o cuprindere a intregii tari.


    8. Cu ce mijloc de transport iti place sa calatoresti?
    Dau raspunsul invers: cel mai putin imi place cu avionul.


    9. Numeste un loc in care ai vrea sa te intorci, din locurile deja vizitate?
    Paris, Meteora.


    10. Exista vreun loc in care nu ai mai vrea sa te intorci?
    Nu.


    11. Ai ceva patanii interesante din categoria „M-am pierdut”?
    Nu.


    12. Unde ai calatori special pentru mancare?
    China, si din fericire nu  ar fi doar pentru mancare.

    13. Care este urmatoarea ta destinatie?
    Mamaia, cu totul intamplator. Plecam in curand la un curs.


    14. Cum iti place sa iti structurezi calatoria?
    In functie de perioada pe care o am la dispozitie, impart timpul pentru obiective, pentru plimbari cu inspiratie de moment, pentru ceva shopping si relaxare.

    15. Pe cine provoci?
    Pe Loredana, pe Iuliana, pe Adriana, pe Raluca M si pe oricine mai doreste.

    Majoritatea calatoriilor mele de suflet sunt din perioada pozelor pe film. De aceea toate fotografiile de mai sus sunt doar din Germania: Frankfurt si Nurnberg. 

    Mihaela Damaceanu

  • Made in Romania

    Mi s-a părut foarte bună iniţiativa Mihaelei Pojogu de a prezenta produse româneşti şi tot de la ea am preluat ideea unei lepşe, căci ar fi frumos să încercăm să popularizăm produse făcute la noi, pe care le cunoaştem şi le apreciem.
    Chiar am folosit recent două produse pe care nu le ştiam şi pentru că am fost încântată de ele, aveam în gând să scriu câteva rânduri.
    Dar am să încep prin a vă prezenta nişte încălţări deosebit de frumoase, pe care le-am admirat recent pe Facebook. Ce ziceţi de aceste ghetuţe de toamnă în care se adună splendoarea şi culorile verii?
    Nu-i aşa că sunt deosebit de frumoase? Dacă doriţi să vedeţi mai multe asemenea „bijuterii”, le puteţi găsi pe rochiedeseara.ro.
    Iar acum despre cele folosite.
    Eram în concediul de la Saturn şi nu uitasem să îmi iau cu mine un lac de unghii. Astfel că în prima zi, mă pornesc să îmi cumpăr o ojă. O scurtă vizită prin câteva magazine şi mă opresc într-un supermarket unde se vindeau vreo câteva mărci de lac de unghii, cu preţuri cuprinse între 6 şi 11 lei. Convinsă fiind că la aceşti bani nu voi cumpăra ceva bun, aleg totuşi o culoare care mi-a plăcut şi îmi văd de treburile pentru care vine omul la mare.
    Surpriza a fost că am ales, cu totul întâmplător, ceva ce m-a uimit deşi am plătit doar 8 lei. Este un lac ultrarezistent de la Farmec, nr. 108, într-o frumoasă nuanţa auriu-argintie. S-a întins foarte bine pe unghii, s-a uscat repede şi a rezistat timp îndelungat. E adevărat că la mare nu am spălat nici vase, nici alte cele, dar sincer vă spun că am fost încântată de acest lac de unghii. Am dat o căutare pe Google şi am găsit chiar şi preţuri mai mici de 8 lei.
    Al doilea produs de care sunt la fel de încântată este crema CC de la Elmiplant. Pe aceasta am primit-o cadou de la sora mea, ce fusese atât de mulţumită încât s-a gândit să îmi cumpere şi mie una. 
    Am folosit-o zilnic săptămâna trecută şi am remarcat imediat o foarte bună putere de acoperire. 
    Deja în acest scurt interval, se remarcă o iluminare, limpezire şi uşoară netezire a tenului. Şi vă spun că foarte rar mi s-a întâmplat să observ vreun efect benefic la folosirea unui produs pentru faţă, într-un timp atât de scurt. Pe lângă cele multe beneficii pe care le-ar avea produsul, mai are şi caviar. Şi nu are parabeni.
    Cam acestea sunt recomandările mele, legate de produse româneşti.
    Mi-ar plăcea foarte mult să popularizăm ideea şi astfel să mai aflăm păreri.
    Din acest motiv, iniţiez o leapşă pe care o poate prelua oricine doreşte să ajute la promovarea producătorilor români, dar fac şi câteva recomandări, cu speranţa de a impulsiona ceva mai mult ideea.
    Aşadar, Carmen, Vienela,  Irina, Valentina, Iulia, Iuliana, Claudia, Adriana, Alice, Dana aş fi încântată să aflu ce produse româneşti vă plac.

  • Articolul meu de suflet

    Am primit de la Antoaneta o leapşă ce a pornit de la Dana de pe ebloguri şi mi-a mers direct la suflet. Poate pentru că sunt oricum într-o perioadă de analiză a blogului sau poate pentru că sunt într-o dispoziţie mai melancolică, nu sunt chiar foarte sigură de ce, dar a atins o coardă sensibilă. De aceea mă grăbesc să răspund, chiar dacă mai am una în spate, la care am rămas datoare.
    Provocarea de la Antoaneta se referă la cel mai drag articol de pe blog. În primul moment mi-a venit în minte Pledoarie pentru cuvântul bun însă în al doilea, mi-am amintit de ursitoare, primul articol al acestui blog, publicat atunci cu mare-mare emoţie. Poate că această emoţie am simţit-o şi o voi simţi în continuare doar eu, dar provocarea se referă la cel mai drag articol al meu, nu?
    Şi pentru că tot veni vorba, ce-ar fi dacă v-aş întreba şi pe voi care este articolul ce v-a plăcut cel mai mult din ceea ce aţi citit pe la noi?
    Ar fi de bine, zic eu, că aş mai afla ce vă place vouă şi poate aş trage nişte concluzii.
    Dar să revin la ursitoare. Pentru mine, nu numai că a fost primul articol al blogului, dar subiectul lui a rămas şi va rămâne, un moment important al vieţii, o amintire ce va căuta răspunsuri toată viaţa.
    Cu emoţie a fost momentul despre care am povestit, cu emoţie l-am scris, cu emoţie l-am recitit şi tot cu emoţie voi urmări şi voi spera…să se adeverească!
    Transmit leapşa mai departe oricui doreşte să participe, dar în mod special aş vrea să aud răspunsurile Anastasiei, Mihaelei,  Iulianei, Valentinei, Ralucăi M, Claudiei şi Adrianei.
    Regula este să menţionaţi locul din care a pornit şi vă doresc o săptămână minunată!
    Mihaela Dămăceanu   

  • Leapşa despre cărţi

    Că tot am scris ieri că în acest an îmi stabilesc „colosalul” obiectiv de a citi 10 cărţi, este cel mai bun moment să-mi amintesc de vremurile mai bune când acest deziderat nu avea nevoie a fi programat. Preiau astăzi o frumoasă leapşă pe care am primit-o mai demult de la Raluca M şi pe care nu am putut-o onora în decembrie, din motive de aglomeraţie de treburi.
    Aşadar, zic şi eu ca şi Raluca: „pe cai”!
    1. Prima amintire cu mine citind.
    Din păcate, nu reţin care a fost prima carte terminată. Îmi amintesc doar perioada claselor primare, în care „înghiţeam” poveşti, cel mai adesea din colecţia ce ne-a însoţit copilăria-„Poveşti nemuritoare”. Apoi, l-am devorat pe Alexandre Dumas, deci cu siguranţă primul roman a fost unul scris de el, dar nici aici, nu reţin care a fost primul. Chiar şi pe mine mă surprinde cum de în acele vremuri, nu aveam darul statisticilor şi clasificărilor :))
    2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o.
    Nu am avut acest obicei al recitirii, mereu am vrut să citesc altceva. Cred că la vârsta de acum, ar fi cazul să trec la recitit, convinsă fiind că aş privi altfel foarte multe cărţi citite în urmă cu prea mulţi ani.
    3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească.
    Nu ştiu de ce îmi vine greu să nominalizez şi aici ceva. Cred că depinde foarte mult de vârstă şi de copil. Spre exemplu, Micul Prinţ, poate fi cu adevărat înţeleasă la o vârstă a copilăriei mai mari.
    4. Locul meu preferat de citit.
    În pat, indubitabil.
    5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii.
    Ani de zile, nimic. Acum, iau un pix şi o foaie de hârtie.
    6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare.
    Momentan 6, în memorie. Nu am încă o listă scrisă dar voi remedia de urgenţă.
    7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o.
    Medjugorje-anii 90 Triumful inimii de Sora Emmanuel
    8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel.
    Nu pot spune că ar fi o carte care mi-a schimbat viaţa. Dar pot numi câteva care mi-au plăcut foarte mult: Învierea-Lev Tolstoi, Inimă vrăjită-Romain Rolland, Cărarea pierdută-Alain Fournier.
    9. O carte care îmi place dar care pare să nu placă nimănui.
    Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu. Este o carte ce mie mi-a plăcut, dar nu am auzit în toată viaţa pe cineva spunând acelaşi lucru, nici despre carte nici despre scriitoare.
    10. O carte care nu-mi place dar pe care toată lumea pare să o iubească.
    Nu ştiu să dau niciun răspuns aici.
    11. O carte care mă intimidează.
    Ulise de James Joyce. Am început-o de două ori, fără succes. Şi mai am o problemă cu Virginia Woolf, pe care deasemenea nu am putut-o citi, deşi am avut două tentative. Poate ea ar fi mers sus, că atâta lume o iubeşte pe această scriitoare.
    12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi.
    F. Scott Fitzgerald
    Camil Petrescu
    Lev Tolstoi.
    Acestea fiind zise, predau mai departe leapşa aceasta unor fete despre care cred că încă nu au primit-o:  Irinei, Iuliei, Ellei, Antoanetei, Ghindei, Danei, Claudiei, Loredanei, Corinei.
    Mihaela Dămăceanu

  • Merge mai departe!

    Am avut bucuria să primesc o frumoasă leapşă şi provocare de la două bloggeriţe, dragi mie. Întâi de la Antoaneta şi la două ore, de la Iuliana.
    Ambelor, le mulţumesc din suflet că s-au gândit la mine şi dau premiul. mai departe.


    Regulile provocării:

    I. Numeşte şi mulţumeşte persoanelor care s-au gândit la tine.

    Repet ceea ce am scris mai sus, pentru Antoaneta şi Iuliana.

    II. Spui 11 lucruri despre tine.

     Iubesc culoarea roz şi albastrul azuriu al cerului senin. Sunt o balanţă oscilantă, cu un taler sus şi unul jos. Apoi invers. Îmi place schimbarea şi provocările ei. Nu suport rutina pe termen lung. Am o fixaţie pentru dreptate. Sunt o fire meditativă şi visătoare. Mă fascinează călătoria, casele frumoase, firul ierbii, splendoarea florilor şi lectura. Întorc totul pe mii de feţe. Mă captivează ideile outside the box şi îmi doresc o călătorie în jurul lumii.

    III Răspunzi la un set de 11 întrebări.

    M-am uitat de 3 ori, dar nu am văzut întrebările Antoanetei. No problem, şi trecem la cele de la Iuliana.

    1. Vă plac, sau vă sperie schimbările?
    Îmi plac extraordinar de mult schimbările, chiar dacă îmi este şi teamă de ele. Tuturor ne este teamă, dar o depăşesc şi schimb ceva. Iarăşi coincidenţă, am locuit în 3 oraşe şi 7 case. Plus schimbarea profesiei. 
    2. Ce aţi visat în copilărie să deveniţi când veţi creşte mari?
    Mai multe bineînţeles. Cronologic: pe la vreo 4 ani, inventasem special pentru mine, meseria de ouăriţă, adică să aduni ouăle din toate cotloanele curţii bunicii. Fascinant, de-a dreptul! Apoi profesor, apoi arhitect, apoi detectiv, apoi chimist. Am ajuns profesor de chimie, ulterior economist. O lungă perioadă de timp, visasem să mă mărit cu un pilot. Asta, pentru că nu mă vedeam în stare, să fac eu această meserie a curajoşilor. 

    3. Ce vă face să vă simţiti în siguranţă? 
    Umărul soţului meu.

    4. Dacă te-ai putea teleporta oriunde pe glob, unde ai fi în momentul ăsta?
    Greu de ales primul loc, că vă spuneam că m-aş duce peste tot. Dar dacă sap mai adânc, undeva în bazarele Orientului.

    5. Când parfum/aromă/miros vă poartă cu gândul la copilărie?
    Bunica, draga de ea şi sentimentul de mare cucerire, când am ajuns prima dată la capătul satului.

    6. Cât la sută reuşiţi să faceţi ce vreţi şi cât la sută ce vor alţii ,să faceţi?
    Din păcate, cred că 80% ce vor alţii. Am încercat să fac lucrurile şi altfel decât aşa şi am şocat toată familia. Încă nu am renunţat să cred în viaţa trăită cum vreau eu.

    7. Care ar fi cele 3 dorinţe pe care să vi le împlinească peştişorul de aur?
    Să-mi învâţ băiatul să trăiască viaţa cu bucurie, să îşi revină Mihai, să nu mai depind de serviciu.

    8. Cui aţi trimite o scrisoare anonimă? 
    Nimănui. Cu toate riscurile, semnez.

    9. Care credeţi că ar fi ecuaţia succesului în viaţă?
    Încă o caut, chiar dacă am găsit câţiva  dintre termeni.

    10. Trăiţi clipa?
    Nu prea mult. Mă străduiesc să o fac, dar mai mereu sunt cu mintea în visuri.

    11. Cu ce hrăniţi copilul din voi?
    Nu prea am fost copil, nici când trebuia. Dar mereu m-am hrănit cu visuri. 

     IV. Formulezi propriile 11 întrebări.

    1. Credeţi în destin?
    2. Cărei persoane aţi vrut să îi mulţumiţi în viaţă şi nu aţi făcut-o?
    3. Vă place sau vă enervează rutina?
    4. Care sunt pasiunile voastre extraprofesionale?
    5. În ce loc v-ar plăcea să trăiţi?
    6. Aţi minţit vreodată?
    7. Care este rolul curajului în atingerea viselor?
    8. Cine vă este cel mai drag pe lume?
    9. Cu ce gând vă începeţi ziua?
    10. Care este floarea preferată ?
    11. Vă place schimbarea?

    V. Nominalizezi 9 bloggeriţe pe care le admiri şi care au ca şi followers mai puţin de 200. 

    Nu ştiu exact câţi cititori are fiecare, cu siguranţă multe au peste 200, dar le voi trece pe cele pe care le citesc, le admir şi mi-s dragi, exceptându-le pe Iuliana şi Antoaneta. Deci, dau leapşă mai departe la Iulia, Raluca, Cristina, CristinaC, Carmen, Dana, Ella, Valentina,  Nicoleta. 
    Aş fi vrut să o trec şi pe Irina, dar ne-a anunţat că este în pauză.

    VI. Le anunţi despre acest aspect pe pagina lor.

    Un week-end minunat!

    Mihaela Dămăceanu