Să nu-mi spuneţi că m-am ţăcănit de tot!
Nu de alta, dar ştiu de mult :))
Dar mi-s economist, ştiaţi? Unii poate că da, căci faptul că îmi plac cifrele a fost destul de vizibil pe blog. Dar nu ştiu dacă v-am spus cât de mult iubesc casele şi cum îmi zbuciumă zilnic neuronii, visuri despre vremurile în care nu voi mai trăi doar dintr-un serviciu şi îmi voi petrece timpul decorând case şi primind musafiri într-o frumoasă locuinţă dintr-o oază de verde, cu straturi îngrijite de flori şi animăluţe zburdând prin curte.
Dar până atunci, mai este cale de mers şi nu pot decât să sper că elanul va persista în timp.
Această postare este scrisă pentru a nu uita informaţiile adunate, căci nu-i oraş în care calc, să nu mă opresc măcar la o agenţie imobiliară. La fel am făcut şi anul trecut, la fel am făcut întotdeauna. Şi pentru că am observat cât de repede încep să uit, repar greşeala şi de-acuma scriu tot.
În concluzie, până vom avea noi banii pentru investiţii imobiliare, poate că sunt oameni cărora le va fi de folos mai repede. Deci, ar putea avea o utilitate în prezent pentru unii dintre cititori, iar pentru ceilalţi mai târziu, când vor fi ca şi noi, la capitolul de îndeplinire a visurilor mai vechi.
Ca să o luăm metodic, voi încerca să răspund la următoarele întrebări:
1. De ce să investeşti în Mangalia?
2. Ce randament ar putea aduce această investiţie?
1. De ce să faci o investiţie în Mangalia
Motivele pentru care ai putea alege să cumperi un apartament în Mangalia ar fi bazate pe un argument emoţional şi pe unul pur matematic, investiţional. Primul ar fi să iubeşti marea iar al doilea ar fi obţinerea unui randament bun, poate mai bun decât în Bucureşti, spre exemplu. Şi nu este niciu-un bai, dacă cele două coexistă, căci se poate şi aşa.
Ca număr de locuitori şi importanţă, Mangalia este al treilea oraş al judeţului Constanţa şi al doilea oraş al litoralului nostru, având o populaţie de 36.364 de locuitori (conform
Wikipedia). Faptul că este oraş, ar fi primul motiv care te-ar duce la gândul cumpărării unui apartament, căci peste iarnă există în continuare viaţă şi activitate aici, spre deosebire de staţiuni, unde în afara sezonului de vară, totul este mort. Desigur că primul oraş al litoralului este Constanţa, dar deocamdată eu am studiat Mangalia, că aici am fost. Dacă aceste postări vor stârni interes, voi face ceva asemător şi pentru Constanţa, când voi ajunge pe-acolo.
Al doilea motiv de notat, este existenţa Şantierului Naval Daewoo Mangalia(fostul Şantier Naval Mangalia), cumpărat de coreeni, care chiar merge şi angajează mai mereu personal. Are 3.000 de angajaţi, iar coreenii vin şi pleacă. Şi când vin, oamenii trebuie să locuiască undeva, nu? De aceea, cu toate că este un orăşel mic, există cerere pentru închiriere şi în afara sezonului. Şi nu angajează doar coreeni, majoritatea personalului este autohtonă, desigur. În afară de Şantier, se mai caută apartamente de închiriat şi de către personalul militar, dar şi de alte categorii de persoane ce vin temporar să lucreze în Mangalia.
Oraşul nu este impresionant şi nu se poate compara cu Constanţa, dar pentru mărimea lui,
are câteva puncte de interes şi se pot găsi locuri şi activităţi de umplut timpul liber. Am scris în postarea despre activităţile din concediul de la Saturn, cam ce se poate vizita în oraş şi am pus fotografii despre Herghelia Mangalia. Chiar dacă nu are opţiunile de petrecere a timpului liber similare cu cele ale unui oraş mare, aceasta nu ar fi o mare problemă, căci sunt atâtea staţiuni în jur, plus Constanţa la 40 de km. Are două biblioteci, spital, piaţă şi tot ce ar fi necesar traiului decent şi civilizat.
Referitor la costul vieţii, este similar oricărui oraş românesc de provincie, deci sub Bucureşti şi oraşele mari, însă desigur că vara, cam toate preţurile urcă. La capitolul răsfăţuri, am urmărit preţurile la peşte şi fructe de mare, care sunt ceva mai bune decât în Bucureşti, după cum era de aşteptat. Astfel, calamarii costau la piaţă 28 de lei/kg, iar caracatiţa 38 lei-kg. Are o comunitate importantă de etnie turcă, ceea ce înseamnă că te poţi bucura de remarcabila bucătăria turcească, la ea acasă, oarecum. Însă salariile sunt foarte mici, zic eu, dar compar cu Bucureşti, nu cu restul ţării, unde situaţia este aceeaşi. Astfel, un bucătar are privilegiul unui salariu de 2.000 de lei, însă celelalte sunt mici, foarte mici. Ajutorul de bucătar primeşte 1.000 de lei, debarasatorii de sală 650 sau chiar 500 cum am aflat la Saturn, în hotelul în care am stat. O cameristă are 650 de lei, un contabil 500 de lei(pentru 4 ore), un şofer 1.200 de lei.
Ca să vă faceţi o ideea despre cum arată oraşul şi străzile obişnuite, v-am făcut şi câteva fotografii. Sunt multe terase, restaurante şi magazine cu de toate, de toate calităţile şi preţurile. Poate chiar un pic prea multe, căci am văzut frecvent anunţuri de vânzare sau închiriere a spaţiilor comerciale.
Toate aceste lucruri, le-am aflat stând de vorbă cu două doamne ce aveau agenţii imobiliare, cu patroana unui mic magazin şi cu personalul de la hotel şi baza de tratament, dar şi din anunţurile postate în diverse locuri. Sunt deci relative şi nu pot fi considerate date certe, statistice, dar ne fac o idee asupra locului şi pot fi puncte de pornire pentru o investigaţie mai serioasă, dacă acest loc stârneşte interesul cuiva.
Oraşul este destul de măricel, însă pentru a face o investiţie într-un apartament, zona centrală este cea care merită interesul, cu atât mai mult cu cât este şi aproape de mare. După cum se poate observa din fotografia de mai jos, cu harta turistică a oraşului, strada centrală se numeşte B-dul Constanţa iar paralel cu ea-puţin mai aproape de mare, este Str. Rozelor şi o zonă de case. Acest perimetru dar şi B-dul Callatis ar reprezenta punctele de interes pentru o investiţie in oraş.
Vă arăt câteva poze cu str. Rozelor, ca să vă faceţi o idee despre ea şi blocurile de acolo.
De remarcat şi str. Ion Creangă, aflată în aceeaşi zonă de interes, unde sunt apartamente conform II, deci mai ieftine. Însă strada areo poziţie bună, căci este aproape de plajă, gară şi Lidl, care este plin de turişti ce umplu coşurile cu mâncare.
La toate aceste argumente se mai adaugă informaţia citită săptămâna trecută pe Mediafax, conform căruia Mangalia ocupă locul 6 în topul localităţilor româneşti care atrag turişti, cu 214.000 de vizitatori înregistraţi anul trecut. Primul loc este ocupat de Bucureşti, după care urmează Constanţa şi Braşov.
Cam acestea ar fi datele generale despre oraş şi motivele de a lua în considerare o investiţie în Mangalia. Iar despre al doilea punct al articolului şi anume, randamentul unei investiţii în Mangalia, voi vorbi în următoarea postare.
Sunt foarte curioasă cum vi se pare această idee şi dacă vă interesează asemenea articole.
Mihaela Dămăceanu
