Categorie: centrul vechi

 

Afară…
cred ca este cald. La ora aceasta, aici unde ma aflu eu, este bine si racoare. Cum o fi afara am sa vad dupa ce termin de scris.

Mă gândesc…
la saptamanile trecute, la vara asta cam pe duca si la cat a fost de intensa si de ametita.

Sunt recunoscătoare…
tot pentru puiul meu. A tot crescut, este intr-o perioada in care se lungeste, parca nu se mai opreste. Ca noutate si nu chiar,  acum este fascinat de stafii. Se uita la o multime de filmulete pe youtube, stie foarte multe lucruri, chiar daca eu incerc sa il descurajez cu aceste informari. Sambata trecuta, in plimbarea de noapte din Centrul Vechi, mi-a relatat despre ele. Stia el ca pe Strada Franceza, exista o mare probabilitate de a te intalni cu stafiile unor copii. Pe vremuri, acolo ar fi fost un orfelinat unde erau adusi copiii strazii, dar patronul era de o rautate cumplita si se delecta ascultand tipetele copiilor lesinati de foame. Brrr, nu prea am priceput eu ce este cu legenda aceasta, pe de o parte sa gazduiesti copii saraci-ceea ce este absolut nobil, iar pe cealalta sa ii chinui. Ma rog, stiti voi cum este cu legendele, o fi vreun sambure. In orice caz, imi place cand Mihnea imi povesteste lucruri pe care eu nu le stiu, iar plimbarea a fost fascinanta. Cand am descarcat fotografiile, erau nu mai putin de 89, din care aproape jumatate facute de el. Cica sunt sanse mari sa se vada stafiile in fotografii. Nu s-au vazut, iar rezultatul este ca avem cam 40 de asemenea cadre infioratoare:

Din bucătărie…
nimic aromat sau parfumat, doar aburii cafelei(asta pentru sambata). De cand nu am mai scris eu jurnalul, multe retete noi am incercat. Cel mai tare au prins pastele chinezesti cu legume si carne de vita si puii la punga. Tare bune, ne-am lins pe degete. Unul dintre noi, la propriu 🙂
Si m-a tentat Iuliana cu niste galuste de cartofi cu sos de rosii. Aromat si inmiresmat!

Cu ce sunt îmbrăcată…
va pot spune ce port acum, cand scriu: o fusta din panza topita, cu volane si taieturi asimetrice, cu crem deschis, putin maro si o boare de portocaliu. Este interesanta si racoroasa, azi am combinat-o cu un maiou de la Zara, placut pe piele si terminat cu un sir de dantela la decolteu. Am si margele lungi si crem, imi place tinuta mea de azi 🙂

Citesc…
Azi dimineata mai aveam fix 16 pagini din Eva Luna pe care mi-a adus-o o colega, dupa ce a citit ce am scris despre Caietul Mayei. Ce pot sa va spun este ca  aproape m-a naucit, era cat pe ce sa ma asez pe o banca in statie si sa stau acolo sa termin cartea. Mi-am zis ca totusi…si am facut cei cativa pasi ce ma desparteau de serviciu.

Ceea ce aştept…
doua fete care mi-s dragi. Am sa va povestesc, se anunta o perioada foarte tonica si palpitanta.

Ce mai meşteresc..
am mesterit ceva sambata trecuta.

Mihnea m-a rugat sa facem ceva impreuna si a propus sa pictam.

Am prins din zbor ocazia unei picturi, a unei reciclari, dar si a completarii unicei mele activitati de crafting in ultimul an, respectiv ghivecele din cutii de conserve. Am sa va arat, a iesit ceva frumos, ce aveam de mult timp in plan. Dar am o mare problema cu gradinaritul. Din toate semintele plantate la ultimul jurnal, nu a iesit nimic. Doar vreo trei fire de marar, care au sucombat repede. Am cumparat si aceasta crizantema…acuma dusa-i si ea.
Despre muscata mea rosie grena, nici nu mai scriu, ca m-am plans peste tot, deja.
Si ma tot gandesc la florile Cristinei. Zilele trecute m-am invartit pe langa un Kalanchoe in Kaufland si am amanat achizitia, caci aveam ditamai bagajul si nu stiam unde sa mai pun si floarea 🙂

Ascult...
radioul in surdina. Nici nu aud ce canta el, este acoperit de o sirena a strazii.

În casă…
era binisor, cand am plecat eu spre serviciu. Cand cititi voi aceasta postare si eu ma aflu in Dragonul Rosu dupa lenjerii-sper, casa ar trebui sa fie foarte curata, caci planul dupa amiezii este plin de bune intentii. Nobile, bune, memorabile. Asta pentru ca lAm facut multa treaba toata dimineata de sambata, mereu sunt lucruri de facut.

Nu stiu cum va fi cand ma voi intoarce, dar stiu sigur ca va fi cald.
Ar trebui sa fac niste poze cu cateva coltisoare de care sunt mandra.

Unul dintre lucrurile mele preferate...
STICLA. Mi-a placut sticla si mai ales formele ei, de cand ma stiu. Imi placea Curtea Sticlarilor de pe vremuri, imi placea meseria lor grea, dar fascinanta, imi placea toata sticlaria din laboratorul de chimie. De mult am zis sa iau niste pahare Erlenmeyer pentru a le insira prin baie cu sampoane si licori in ele.

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii…
dimineata sa fie lenjerii, zic. Dupa amiaza sa fie ceva papa bun, nu stiu exact ce.
Maine sa fie ceva parc si plimbare. A, si un film, doua. Cam acestea si cam vag totul.O imagine

Tot cu drag si tot din Centrul Vechi.

Si cu dedicatie pentru Valentina! Si un sfarsit de saptamana frumos si racoros!Mihaela Damaceanu

Jurnalul a pornit de la corcodusha.

Pentru astăzi…
 sambata 06.06.2015, ora 18,55

Afară…
 este placut. Dupa ploaia de joi si binevenita racoare de ieri, astazi este exact cum imi place mie vremea pentru sambata.

Mă gândesc…
ca jurnalul acesta trebuia sa fie saptamanal. Eu am ajuns sa scriu cate o fila la doua luni.

Si ma mai gandesc ca in ultima vreme scriu din ce in ce mai rar.

Sunt recunoscătoare…
pentru puiul meu. A mai crescut el si se face pe zi ce trece mai capos, dar tot puiu’ mamii este si inca mai prind cateva minute pe zi in care ma mai baga in seama. Ce sa va mai spun, baiatul este foarte ocupat, are program zilnic de iesit in fata blocului, de joaca cu bete – da, inca- si telefoane, de speriat oamenii si de cocotat in varfuri de copac.
Dupa ce am aflat intr-o seara, ca fotoliul lui din copac este situat la nivelul trei de inaltime, a doua zi am cerut sa mi-l arate. M-am linistit, inaltimea nu era chiar ametitoare, crengile erau destul de solide, asa ca am rasuflat usurata.
Il pusesem sa promita ca nu se va mai catara, dar nu eram chiar sigura ca va respecta promisiunea. Ufffff…
Dupa ce termin de scris, dau o fuga sa vad in ce copac o mai fi…

Din bucătărie…
se mai simte iz de chiftelute. Mihnea imi ceruse chiftele sau sarmale in foi de vita. Vita nu am cultivat inca :), asa ca m-am oprit la prima varianta.

Cu ce sunt îmbrăcată…
o bluza care are un desen ca o gradina cu flori si un pantalon scurt,
absolut nesemnificativ pe langa bluza si culorile ei.

Citesc…
Astazi nimic. Am vrut sa caut cateva pasaje in Caietul Mayei – Isabel Allende, ca sa pot scrie recenzia si am sfarsit prin a o reciti aproape pe toata. Intentionez sa vad un film.

  

Ceea ce aştept…
sa treaca saptamana viitoare, sunt cam stresata de ce urmeaza si vreau sa ne linistim si sa vina vacanta. Ce va spuneam eu, ca traim tot in asteptarea vacantei si a week-end-ului?

Ce mai meşteresc..
nu mesteresc nimic. Dupa ghivece din cutii de conserve, am tot vrut sa ma apuc
de un proiect, dar…
Insa azi dimineta, impreuna cu gradinarul Mihnea, am folosit o parte din ghivece.
El a plantat eterna fasole, eu am rarit o violeta si am pus patrujel si marar. Aveam niste pliculete cu seminte, de nici nu mai stiu cand. O iesi ceva din ele? Se pun primavara. Cred. Daca fac abstractie de 6 zile, pot sa spun ca le-am plantat in anotimpul potrivit 🙂

Ascult...
linistea casei. Rar se intampla asta, din punctul meu de vedere.
Punctul lor de vedere este exact invers. Adica este liniste prea multa si prea des.

În casă…
curat, frumos, aerisit, parfumat.
Am muncit o groaza de ore, cu un elan si o forta, ca in tinerete.
O fi semn bun? Vreau sa cred ca da!
Pana fotografiez muscata mea, adica regina casei…sau plantutele celelalte…
va mai arat niste paralute

Unul dintre lucrurile mele preferate...
să ma uit la campuri inverzite. Merge si un covor de maci, chiar si unul galben stralucitor de rapita, doar camp sa fie, lin sa fie, verde sau inflorit sa fie…

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii…
pai… jumatate deja s-a dus.
Parlamentam inca, pentru programul de maine.

Aici este o imagine pe care doresc să o împărtăşesc:

Mai sus v-am aratat o glicina. Glicina s-a dus, asa vreau sa se duca si stresul meu.
Iar pana atunci, ma inspira puternic aceasta fotografie, mi-ar placea asa o plutire:

Tot cu drag si tot din Centrul Vechi.
(Fotografia, ca eu mi-s acasa.)

Mihaela Damaceanu