Categorie: calatorii

  • Casa verde din Braila

    Casa verde din Braila

    casa verde din braila

    Ca sa termin cu povestirea intamplarilor din perioada premergatoarere Pastelui, am zis sa continui cu vizita de la sora si cumnatul meu si sa va arat casa verde din Braila.

    Acuma…pe noi nu casa verde ne-a ispitit la Braila, ci niste mici doruri. Domnisorul Mihnea a solicitat categoric o vizita la varul lui, iar mami s-a executat cu placere 🙂  Pe langa var, matusa si unchiulet – toti niste simpatici, copilul meu este fascinat si de cei doi caini care populeaza casa si curtea lor.

    Familia gazda  🙂 este mare  iubitoare de animale, casa lor fiind populata momentan cu un Yorkshire Terrier, acum tuns si cu un maaaare caine dintr-o rasa japoneza (cred ca se cheama Tosa Inu).

    Amandoi sunt tare afectivi, iubitori si lipiciosi. Mihnea si proprietarii sunt teribil de incantati de cel mare,  dar mie mi s-a lipit de suflet piticania care venea la mine si imi arunca niste priviri atat de galese ca aproape l-as fi luat acasa. Mare bucurie i-as fi facut lui Mihnea, dar ma vad nevoita sa ma abtin.

    Ca nu mi-l dadea nimeni, nu de alta 🙂

    Ia veniti de vedeti cum statea el cand noi ne uitam la film. Tiii, pupa mama pe el, dragutul  🙂

    micki

    Later edit: Am primit mustrari ca nu vi l-am aratat si pe cel mare(cainele) si mi s-a trimis instant o fotografie cu el 🙂

    El este mandrul Aizen, asa il cheama:

    casa verde din braila 5jpg

    In afara de joaca cu cainii si de bucuria de a vedea cei doi veri petrecandu-si in armonie timpul, am facut ture cu bicicleta, la initiativa sora-mii, maaaare iubitoare de miscare.

    Mi-a prins si mie bine, mai-mai ca am inceput sa visez la traseul de ciclism transilvan din Podisul Hartibaciului, care leaga Sighisoara de acele mici perle de sate sasesti, pe care de atata vreme visez sa le explorez cu piciorul.

    Iaca de-acuma, ca tot avem trasee, as putea sa visez la explorari pe doua roti. Si nu doar satele cu biserici fortificate si case ca niste minicetati, presarate de-a lungul drumurilor serpuitoare imi fac cu ochiul, ci si peisajele domoale si colinele unduioase, stralucitor de verzi in aceasta perioada a anului, ma fac deseori sa visez cu ochii deschisi, ziua in amiaza mare.

    Dar sa ne intoarcem la Braila, zic 🙂

    Pe langa cele doua roti, ne-am folosit si de cele doua picioare din dotare si am batut strazile din jurul casei in care locuieste sora mea cu ai ei baieti si caini.

    Braila a fost un oras infloritor pe la inceputul sec. al XX-lea, cu o activitate economica centrata in jurul portului si a Bursei Agricole unde se stabilea pretul cerealelor in Europa. O comunitate cosmopolita de evrei, greci, turci, lipoveni si italieni se formase in oras, iar casele ramase in centru amintesc de o apusa prosperitate a celor ce le cladisera. Si eu si sora mea suntem fiicele aceleiasi mame iubitoare de case, ceea ce inseamna ca nu ne dam in laturi de la plimbari printre siruri ordonate de case vechi, mai mult sau mai putin reconditionate, dupa noroc si starea actualului locatar. Si desigur ca nici florile nu ne lasa indiferente. Toate curtile au fost inspectate si toate florile au fost admirate 🙂

    flori

    Pe langa cea de mai sus, mi-au mers la suflet rotunjiorii boule de neige, cu alb-verzuiul lor untos. Uitasem de bulgarasii acestia.

    Liliacul era cam pe trecute, dar umplea aerul de parfum suav…

    Din pacate, cand ai camera foto desteapta, nu o mai iei dupa tine…ca este prea grea 🙂 . Asa ca am doar cateva poze facute de Cristiana cu telefonul. Dar eu zic ca sunt dragute 🙂

    Am trecut pe langa multe case ale caror elemente arhitecturale meritau a fi imortalizate, dar ne-a atras atentia una mai mica, foarte pitoreasca in verdele ei. Erau multe splendori arhitecturale, ale elitei boieresti interbelice, insa micuta aceasta chiar ne-a oprit din drum.

    Casa verde din Braila seamana mai mult cu casele sasesti-ca tot vorbeam de satele lor. Dar a fost asa un spectacol aparitia ei, ca ne-a oprit din drum si ne-a imbiat sa o fotografiem…

    casa verde 5

    casa verde 2

    casa verde 3

    numar

    casa verde din braila 2jpg

    Cam asa arata casa verde din Braila si o biciclista ostenita sau nu 🙂

  • Flori la Mamaia

    Ce credeati, ca am fost pana la Mamaia si nu am fotografiat eu macar o floare?
    Pai se poate? Nu, chiar nu!

    Iar daca doriti, puteti citi si vedea mai multe in:

    Mamaia 2015-impresii si preturi si Mamaia 2015-instantanee.

    flori la Mamaia 1

    V-am pacalit putin :)… iar de-acum, florile:

    flori la Mamaia 2
    flori la Mamaia 3
    flori la Mamaia 4
    flori la Mamaia 5
    flori la Mamaia 6
    flori la Mamaia 7
    flori la Mamaia 8
    Inchei tot cu un pescarus – asta ca sa nu postez saptamana viitoare pescarusi peste pescarusi.
    flori la Mamaia 9
    Aceasta postare participa la Miercurea fara cuvinte.

    Mihaela Damaceanu

  • The travel tag

    O frumoasa si dulce fata, pe care natura a inzestrat-o cu darul de a se face placuta si iubita, mi-a transmis aceasta provocare. Liuba este numele ei si are un blog unde ne dezvaluie cu sensibilitate si candoare, parti din viata ei frumoasa intr-unul din orasele de poveste ale lumii. Nici ca putea sa imi trimita un subiect mai bun, caci de cate ori ii vizitez blogul, parca as calatori alaturi de ea. Imaginile din Londra si din calatoriile pe care le face, chiar izbutesc sa ne aduca lumea mai aproape, iar eu sunt acum intr-o dispozitie perfecta pentru calatorii. Or fi ele mai mult prin bloguri acum, dar vine ea si vremea lor!!!

    1. Unde ai zburat prima oara cu avionul?
    Parca memoria incepe sa imi joace feste. Cum o fi posibil sa am un dubiu la asa ceva? Din strafundurile ei, imi amintesc de drumul la Oradea, in clasa a VIII-a.

    2. Numeste trei lucruri esentiale pentru tine atunci cand calatoresti.
    A. Incaltaminte si haine comode
    B. Telefonul, un must al vietii noastre, nu doar al calatoriilor
    C. Camera foto.

    3. Cu cine ai vrea sa calatoresti?
    Cu sotul si fiul meu, desigur!


    4. Ce loc din avion preferi: geam, culoar, mijloc?
    Geam sau culoar.


    5. Cum „pierzi timpul” atunci cand calatoresti?
    Pai, ma straduiesc sa nu prea il pierd. Poate doar sa bat strazile! Imi place sa prind ceva din felul in care traiesc oamenii locului, dar uneori imi pare rau ca nu aloc acel timp obiectivelor turistice. Asta doar pentru faptul ca este posibil sa nu mai ajung vreodata in locul respectiv si este pacat sa ratez puncte importante. Dar si atmosfera locala imi pare esentiala pentru orice loc.

    6. Numeste cateva tari in care ai calatorit.
    Cateva sunt cam toate: Bulgaria, Grecia, Franta (doar Paris), Olanda, Belgia, Germania.


    7. Care dintre acestea e preferata ta?
    Tiii, chiar nu pot face acest clasament. Mie mi-a placut peste tot. As zice la Paris, dar nu am fost nicaieri altundeva in tara, ca sa ma pot referi la Franta. Si din toate celelalte, iar am vazut prea putin pentru a avea o cuprindere a intregii tari.


    8. Cu ce mijloc de transport iti place sa calatoresti?
    Dau raspunsul invers: cel mai putin imi place cu avionul.


    9. Numeste un loc in care ai vrea sa te intorci, din locurile deja vizitate?
    Paris, Meteora.


    10. Exista vreun loc in care nu ai mai vrea sa te intorci?
    Nu.


    11. Ai ceva patanii interesante din categoria „M-am pierdut”?
    Nu.


    12. Unde ai calatori special pentru mancare?
    China, si din fericire nu  ar fi doar pentru mancare.

    13. Care este urmatoarea ta destinatie?
    Mamaia, cu totul intamplator. Plecam in curand la un curs.


    14. Cum iti place sa iti structurezi calatoria?
    In functie de perioada pe care o am la dispozitie, impart timpul pentru obiective, pentru plimbari cu inspiratie de moment, pentru ceva shopping si relaxare.

    15. Pe cine provoci?
    Pe Loredana, pe Iuliana, pe Adriana, pe Raluca M si pe oricine mai doreste.

    Majoritatea calatoriilor mele de suflet sunt din perioada pozelor pe film. De aceea toate fotografiile de mai sus sunt doar din Germania: Frankfurt si Nurnberg. 

    Mihaela Damaceanu

  • Leapşa călătorului

    Într-o scurtă pauză de la curăţenie(căci da, am terminat de zugrăvit) descopăr că am primit o leapşa călătoare, de la Iulia. Şi cum ceea ce vine de la Iulia, este cu siguranţă o idee bună, au şi început răspunsurile să-mi vină în minte. O frumoasă şi inspirată deconectare! Mulţumesc Iulia şi mă grăbesc să răspund, dar am o mică problemă: cui o transmit mai departe?
    Deci:
    Muntele sau marea?
    Ambele! 
    Muntele, pentru că acolo sunt cele mai frumoase peisaje, după parerea mea. Marea, pentru că întinsă la soare pe nisipul cald, ascultând vuietul mării, mă relaxez mai bine  mine decât oriunde. Îmi place să înot, să mă joc cu Mihnea în apă şi mă încântă bucuria lui.
    Iarna sau vara?
    Vara! Posibil să fie doar o obişnuinţă, dar îmi pare mai uşor şi mai frumos să călătoreşti vara.
     
    Care a fost cea mai frumoasa ţară pe care ai vizitat-o?
    Nu am călătorit chiar atât de mult. Vorbind de ţări, am fost de mai multe ori şi mi-am făcut oarecum o idee asupra întregului, doar în trei: Grecia, Olanda şi Germania. Miau plăcut toate trei la fel de mult, dar sunt prea de diferite pentru a le putea clasifica.
    Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?
    Parisul. După ani de aşteptare, călătoria aceea a fost o recompensă pe care ne-am acordato singuri, după doi ani foarte grei. Înaintea ultimei operaţii, în timp ce aşteptam ca Mihai să intre în sală, nemaisuportând tensiunea am ales să mă gândesc la ceva frumos. Iam propus ca după operaţie să mergem întro excursie. Dintre Paris, Roma şi Londra, am ales prima lovaţie. Ne-a plăcut mult şi ne-am reîntoarce oricând. Ne-am simţit un pic ca acasă şi m-am întrebat de ce. Poate, datorită faptului că orice loc îţi pare cunoscut pentru că ai citit despre el sau ai văzut o fotografie, poate pentru că înţelegi limba…poate pentru că Bucureştiul a fost odată micul Paris?   

    Care a fost cel  mai frumos oras din Romania pe care l-ai vizitat?
    Ani întregi am spus Sighişoara, pentru aerul ei cu adevărat medieval.  Ultima descoperire care m-a impresionat a fost Bistriţa. Aceeaşi atmosferă medievală, nu atât de pregnantă, dar tot cu farmec.
    Ce obiectiv turistic te-a impresionat?
    Meteora. Mănăstirile acelea care par o prelungire perfectă a stâncilor. Parcă nici nu sunt reale! Parcă ar fi o machetă, în care un foarte priceput arhitect a proiectat şi modelat totul din plastilină. Altfel, nu poţi să înţelegi cum nişte simpli călugări au putut construi un asemenea ansamblu de clădiri care continuă milimetric stânca, înfrumuseţănd-o. O îmbinare magnifică, a naturii, cu mintea şi truda omului. Şi cu spiritul. Şi drumul până acolo este impresionant. Am avut parte de un ghid foarte bun, care, pe tot parcursul urcuşului cu autocarul, a ales cea mai potrivită muzică posibilă. Imaginaţi-vă cum este să mergi pe serpentine, ascultând Boleroul lui Ravel, admirând un peisaj care îţi taie răsuflarea şi ajungând sus, să ai în faţa ochilor acele vârfuri de piatră, ce ţâşnesc din pământ, încoronate parcă, de clădiri cărămizii. Parcă totul devine o plutire! Fizic şi psihic. 

    Ce obiectiv turistic romanesc ai recomanda unui strain?
    Ca obiectiv turistic Putna. Nu pentru că m-am întors din Moldova, sau pentru că lui Mihnea îi place Ştefan cel Mare, ci pentru că, până acolo, pe Obcine, am parcurs unul din cele mai frumoase drumuri din România. O unduire de coame line, o armonie de munte-deal. Ca loc, o descoperire aproape deloc mediatizată, Colibiţa. O întindere albastră, albastră de peruzea, a unui lac de munte, înconjurat de un sat frumos şi de creste abrupte.Ce oras ti-ai dori sa vizitezi?
    Londra, bineînţeles. Că cine nu a văzut-o, nu este liniştit până nu o face. Toată copilăria i-am iubit pe francezi şi eram de partea lor, în eternele conflicte şi dispute, cu veşnicii rivali, englezii. Dar la maturitate m-am îndrăgostit şi de Anglia. Case victoriene şi georgiene, grădini, trandafiri şi porţelanuri… Romantismul englez…Nu poţi să nu-i iubeşti şi nu poţi să nu-ţi doreşti să vezi Londra.


    Ce suveniruri comperi de obicei?
    Nici eu nu prea cumpăr suveniruri. Îmi par prea scumpe, datorită faptului că se vând în cele mai populare locuri. Dacă ajung prin câte un târg, mai iau o carte mai veche, sau vederi,  sau obiecte mici de decor pentru casă.  Mărturisesc totuşi, că atunci când văd frigidere pline de haioşii şi coloraţii magneţi, îmi pare rău că nu am şi eu. Imediat îţi stârnesc pofta de călătorii şi îţi rememorează locuri şi impresii.
    Şi pentru că trebuie să o dau mai departe, deocamdată o transmit Cristinei.
     
    Mihaela Dămăceanu