Blog de familie

Lună: iunie 2014

  • „Il bibliomotocarro”

    După 42 de ani de predat copiilor, Antonio La Cava a decis că ceea ce mai putea face la pensie, era să răspândească dragostea pentru cărţi şi lectură. Şi-a cumpărat în 2003 o motocicletă second-hand, pe care a transformat-o într-un mod foarte simpatic într-o bibliotecă ambulantă.

    Cu acest vehicol, călătoreşte săptămânal în diferite sate din Basilicata, o zonă din sudul Italiei pentru a împrumuta cărţi copiilor ce nu au acces la ele. Astfel, „plimbă” 700 de cărţi.. Intră în sate cântând iar copiii se adună entuziaşti în jurul lui, pentru a împrumuta următoarea carte.

    Nu câştigă nimic din această activitate, o face doar pentru a aduce un zâmbet pe feţele copiilor.
    Extraordinar exemplu, bravo Antonio!

    Şi ştiţi ceva?

    Dacă v-a impresionat acest om, şi sunt sigură că este aşa, vreau să vă spun că şi noi avem oamenii noştri extraordinari. Diferenţa este că ei nu prea sunt nici apreciaţi cum ar merita, nici mediatizaţi, nici susţinuţi.

    Un astfel de om special este Sonia Spătariu, cea care a iniţiat proiectul „Semn SPRE carte” prin care se urmăreşte ca anul acesta să fie donate 500 de cărţi copiilor nevoiaşi.

    semn2

    Şi dacă sunteţi de acord cu mine, că astfel de iniţiative şi de oameni merită sprijinul, admiraţia şi suportul nostru, atunci vă rog să mergeţi aici şi să-i acordaţi un vot.

    Durează foarte puţin şi MERITĂ DIN PLIN!!! 

    Cu mulţumiri,

    Mihaela Dămăceanu

    sursa foto şi articol 

  • Festivalul Statuilor Vivante

    Această postare participă la rubrica „Miercurea fără cuvinte” iniţiată de Carmen pe blogul ei.

    Mihaela Dămăceanu

  • O zi fără cheltuieli

    Cu ceva timp în urmă, Iulia a lansat provocarea de a petrece două zile pe lună fără a cheltui nimic. Deşi în ultima vreme am constatat că îmi propun cam prea multe lucruri, ceea ce îmi dă un sentiment de nemulţumire, după o scurtă analiză am decis că vreau şi pot să preiau această provocare.
    Ce am gândit iniţial?
    – este un exerciţiu util de economisire, organizare şi voinţă;
    – nu îmi va fi prea greu căci am avut astfel de zile înainte;
    – provocarea de fapt, constă în a te organiza bine, căci dacă ai în casă tot ceea ce este strict necesar, nu ai de ce să te blochezi;
    – o problemă pe care o întrezăream erau ţigările, căci pe acestea nu le cumpăr niciodată dinainte, sperând mereu că aşa voi fuma mai puţine;
    – mai adevărată şi mai puternică ar fi provocarea dacă aş putea să îl conving şi pe soţul meu să participe, ceea ce ar fi o provocare pentru toată familia, căci Mihnea nu are cheltuieli zilnice, încă. Am analizat şi am decis că nu prea aş avea şanse acum, să-mi conving soţul să preia şi el ideea şi oricum lui i-ar fi prea greu. Astfel, am decis să încerc doar eu.
    Cum au decurs lucrurile în realitate?
    Aşa cum v-am mai povestit, ultima perioadă nu a decurs prea bine pentru mine, ceea ce s-a răsfrânt în mai multe aspecte ale vieţii, inclusiv în cele de gospodărie şi organizare. Nu am mai întocmit constant meniurile săptămânale, nu am mai făcut listele de cumpărături cu regularitate, ceea ce a însemnat că de câte ori mi-am amintit de provocarea Iuliei  am constatat că nu o pot aplica, întrucât ba nu aveam în casă tot ce-mi trebuie, ba nu aveam mâncare la serviciu, ba trebuia să mai cumpărăm ceva rechizite sau hăinuţe pentru Mihnea, ba ieşeam că era vreo sărbătoare sau un week-end mai liber, etc. Astfel, mi s-a întărit concluzia că prima condiţie a provocării se referă la organizare.
    Am făcut ceea ce era necesar şi am decis ca ziua respectivă să fie vinerea trecută. Îmi cumpărasem dinainte şi ţigările şi mă aşteptam ca lucrurile să decurgă fără probleme. Nu a fost aşa, căci surprize şi neprevăzute apar de multe ori. De două săptămâni încoace, Mihnea merge zilnic la antrenament, în vederea pregătirii pentru examenul de centură galbenă la jiu-jitsu. Soţul meu îl duce de cele mai multe ori şi în vinerea cu pricina, era cam tot el la rând. A apărut însă altceva în programul lui şi am mers eu cu băiatul la antrenament. 
    De cele mai multe ori, iese cam rupt de sete şi foame de acolo şi cu toate că avem apă la noi, ne mai înduplecă uneori de câte un suc şi o plăcintă, biscuiţi sau alte astfel de gustări „sănătoase”. La fel au stat lucrurile şi în ziua mea de necheltuieli. Nu am putut să-i motivez copilului că eu îmi propusesem ca în acea zi să nu fac nicio cumpărătură şi i-am cumpărat un suc şi o plăcintă cu brânză, cedând rugăminţilor zilnice ce se petrec înaintea şi în faţa unui anume magazin de pe traseul spre casă.
    A doua concluzie este deci, că trebuie să încerci să incluzi în planificare şi micile evenimente neprevăzute. Desigur ca aceasta se poate face până la o limită şi că neprevăzutul poate depăşi uneori ceea ce tu ai încercat să prevezi. Dar având şi acest aspect în vedere, ai putea să îi mai diminuezi efectele. Iar acolo unde nu le poţi diminua, nu ai altă soluţie decât să accepţi că de aceea se numeşte neprevăzut, că te ia prin surprindere. 
    Concluzia este că am pus deoparte cinci lei în loc de zece şi că vom persevera cu acest experiment.
    Ce ziceţi, ni se mai alătură cineva?
    Mihaela Dămăceanu
    Image courtesy of Danilo Rizzuti / FreeDigitalPhotos.net.
     
     

  • Adela Pârvu şi fascinaţia decoraţiunilor interioare

    Este vineri astăzi şi avem parte şi de un week-end prelungit. Dacă staţi pe-acasă, v-am găsit eu metode să nu vă plictisiţi.
    Dar mai întâi vreau să vă întreb ceva:
    Vă plac casele? Vă plac decoraţiunile interioare? Vă plac culorile, florile, grădinile şi oamenii speciali?
    Dacă răspunsul este da, atunci mergeţi vă rog, într-o vizită la Adela Pârvu – Jurnalist home & garden.
    Şi vă promit că nu veţi regreta!
    Pe Adela Pârvu am descoperit-o toamna trecută şi de atunci tot vreau să vă scriu despre ea. Nu am reuşit decât acum, căci ştiţi voi cum este cu timpul acesta şi cu interminabilele treburi, of-of.
    adelaparvu.com despre casa traditionala Maramures, satul Hoteni, Pensiune Marioara satul Breb, Foto Motica (10)
    Sursa
    Vroiam să vă scriu despre ea şi blogul pe care l-a făcut, pentru că m-a fascinat. Şi am impresia că nu prea ar exista cititoare de-aici care să nu păţească acelaşi lucru.
    De ce?
    Pentru că veţi găsi la Adela un blog plin de culoare, plin de primăvară şi de bucurie, aşa cam ca şi hăinuţele de la Desigual, despre care vă povesteam cu ceva timp în urmă. Doar că blogul ei nu este despre hăinuţe pline de culoare, ci despre case pline de culoare şi viaţă încărcată de optimism. Şi nu scap ocazia să vă spun un secret: casele şi decoraţiunile interioare sunt unele dintre fascinaţiile vieţii mele, chiar dacă nu am scris un rând pe blog despre ele, până acum. Însă promit să îmi iau revanşa şi să trec şi mai des pe la Adela, căci este una din cele mai bune surse de inspiraţie.
    adelaparvu.com despre interioare marocane, cartea Marrakesh by Design
    Sursa
    Dar am trecut şi până acum destul, să ştiţi, şi de aceea vă pot ademeni şi pe voi să o faceţi, spunându-vă ce veţi găsi pe la ea:
    – case pline de culoare şi de viaţă;
    – oameni deosebiţi, speciali şi iubitori de frumos, despre care Adela scrie cu multă bucurie. Oameni care-şi construiesc, amenajează şi decorează case de vis. Oameni care-şi urmează  propriile visuri, fără a ţine cont de părerea dezaprobatoare a celor ce îşi înscriu viaţa doar în linii arhicunoscute. Oameni care construiesc ceva unic, ceva inedit, dar întotdeauna foarte frumos. Meşteşugari cu mâini dibace, designeri cu idei aparte, constructori de case altfel sau oameni din toate meseriile ce îşi schimbă cursul vieţii şi merg după visele lor. Şi veţi vedea cu câtă pasiune îi caută Adela, prin târguri, expoziţii şi reviste româneşti sau străine;
    – decoraţiuni inerioare pline de bun gust, de originalitate şi culoare, clasice sau rustice, dar mereu fascinante;
     – si nu în ultimul rând, veţi descoperi ce înseamnă un blog de binemeritat succes. Nu, Adela nu scrie despre cum se face un blog de succes, dar munca ei în această direcţie este un model pentru noi cei ce avem bloguri. Este extrem de harnică, scrie foarte mult, pune multă pasiune în articole – toate documentate şi cu poze fantastice.
    Adela Pârvu provine din presa scrisă, unde a pus temelia şi a condus câteva cunoscute titluri din categoria home & garden. Şi-a dat demisia din funcţia de redactor şef pentru că nu a vrut să pună în aplicare o concediere decisă de acţionari. Şi apoi s-a apucat de blogging. Şi pentru toate acestea îi transmit pe această  cale, toată admiraţia mea.
    Aş vrea să vă recomand câteva articole, dar nu m-am putut hotări. Mergeţi voi pe blogul Adelei, deschideţi câteva dintre ele, la întâmplare, şi veţi înţelege cum de nu m-am putut decide.
    Sper că veţi găsi multă inspiraţie la Adela şi vă invit la lectură plăcută!
    Dar trebuie să vă avertizez că blogul ei provoacă dependenţă. Sunt una dintre abonaţii ei şi nu vreau să vă povestesc de câte ori îl vizitez şi cât timp petrec acolo, citind, admirând şi visând.
    „O viaţă avem, colorată să fie!”, este îndemnul Adelei Pârvu.  
    Mihaela Dămăceanu 

  • Doar muşcate

    Această postare participă la jocul pe care-l găsiţi la Carmen, despre o  Miercure fără cuvinte.

    AMAZE ME MONDAY

    Mihaela Dămăceanu

  • Meniu pentru două săptămâni

    M-am hotărât să reiau meniurile săptămânale pentru ordinea pe care o introduc în cămara şi viaţa noastră, dar încerc să vin cu un exerciţiu în plus, în ideea simplificării într-un grad şi mai mare a treburilor din bucătărie.
    Va fi  prima dată când voi încerca să întocmesc un meniu pentru două săptămâni şi să „raportez” ulterior, dacă acest demers a condus la vreun fel de câştig din punct de vedere al banilor cheltuiţi şi a timpului consumat.
    La o primă şi sumară analiză, scrierea meniului nu reprezintă vreo dificultate şi ar trebui să conducă la o mică diminuare a timpului alocat alcătuirii lui. Un alt avantaj ar fi posibilitatea unei planificări din care să rezulte o diversificare mai bună a grupelor de alimente folosite.
    Dificultatea mai mare o văd la aprovizionare. În ideea reducerii timpului acordat cumpărăturilor, ar fi ideal dacă s-ar putea lua toate alimentele necesare celor două săptămâni, efectuând jumătate din drumuri. Dar cantitatea se va dubla, ceea ce va face transportul mai dificil de efectuat. În plus, fructele şi verdeţurile nu pot fi cumpărate pentru un interval atât de mare.
    O să vă spun după două săptămâni, dacă am reuşit să reduc drumurile necesare aprovizionării, sau nu.
    Ca şi până acum, îmi propun să gătesc doar de trei ori pe săptămână, ceea ce înseamnă că fie voi face o ciorbă şi două feluri doi, fie două feluri secundare în cantitate mai mare.
    Prima săptămână:
    Prânz şi seara
    – ciorbă cu perişoare a la grec, pulpe de pui cu cartofi la cuptor/chifteluţe cu salată asortată – luni şi marţi
    – pilaf sârbesc cu salată de varză/castraveţi – miercuri şi vineri
    – peşte pe pat de cartofi la cuptor- joi
    – aripioare picante la grătar cu salată orientală şi salată verde cu ridichi şi ceapă – sâmbătă.
    A doua săptămână:
    Prânz şi seara
    – ciorbă de viţel cu legume, friptură de porc cu ciuperci/salată de vară cu brânză şi şuncă – luni şi marţi
    – paste cu sos de roşii şi măsline/mâncare de mazăre nouă şi salată de castraveţi/roşii – miercuri şi vineri
    – tocăniţă de porc cu mămăliguţă – joi
    – varză a la Cluj – sâmbătă
    Duminica rămâne pentru inspiraţia de moment, iar pentru dimineaţă vom avea ouă, brânză, caşcaval, unt, gem, lapte, iaurt, roşii, castraveţi, măsline, cereale, nuci, migdale, stafide.
    Ca desert vor predomina căpşunele proaspete şi o tartă duminica. Aş mai intenţiona să fac şi câteva borcane de dulceaţă pentru iarnă.
    Mihaela Dămăceanu