Luna decembrie a fost una deosebit de plina si de aducătoare de satisfactie si implinire sufletului meu, in general zbuciumat. Atat de plina, încât nu mi-am mai gasit energie si timp sa mai scriu ceva pe blog. Dar nici nu mi-am facut probleme din cauza aceasta, mi-am spus ca voi scrie cand voi gasi starea necesara… si gata.
Asa cum va spuneam, preocupările centrale au fost cele medicale si cele organizatorice ale garsonierei. Imi era teama ca voi abandona drumurile pe la medici, insa am rezistat pe baricade mai bine decat ma asteptam.
Aveam doua lipoame, unul exagerat de mare si altul destul de profund. M-am hotarat subit sa le scot, dupa ce ezitasem prea multa vreme. Acesta a fost primul episod, am mai trait inca vreo 4 si mai am 2…Dar nu e foarte important. Ce vroiam sa va spun este ca in spital am cunoscut o doamna remarcabila prin caracterul echilibrat si respectul pe care i-l purta tot personalul spitalului. Am stat la povesti si mare mi-a fost bucuria sa aflu ca este mama unui pictor.
Dupa ce am iesit din spital, am intrat vrand-nevrand intr-o perioada de odihna. De la ragaz am trecut la bucatareala si am facut cea mai mare cantitate de salata de boeuf din toata cariera mea de gospodina. A fost pentru 3 case si simt nevoia sa multumesc ajutorului meu de nadejde, numitul Mihai, adica dragul meu sot.
Avem un brad absolut superb. La noi in casa, de la baieti dorire, nu exista decat brazi mari. Daca bradul nu e pana in tavan, lor li se pare ca nu au brad. Plecasem cu Mihnea la cumparaturi, ca tati era putin pe drumuri spre nord de Moldova. Ca sa evit aglomeratia, imi facusem lista cu ce poate fi cumparat din timp si rugasem baiatul sa vina cu mine. Cum ajungem noi in Piata Obor si da Mihnea cu ochii de careul imens dedicat brazilor de la RomSilva, nu am mai avut scapare. S-au pornit argumentele pe capul meu, cum ca e musai sa luam bradul atunci si mai venim o data dupa merinde.
Era asa de viteaz, ca declara sus si tare ca il va cara singur, ca e cel mai frumos si cel mai falnic si, mai ales, cel mai potrivit moment de luat brazi. Nu chiar era asa cu momentul, dar ce era sa mai zic…
De Craciun am lasat frumusete de brad sa stea singurel, ca noi ne-am adunat toti la mama. Acolo sunt cele mai bune bucate (exceptand salata facuta de fata, subsemnata), e cel mai bun loc de petrecut Craciunul si de adunat familionul. Am avut si regula noua: nimeni nu face nimanui vreo observatie. Nu se implementeaza ea chiar usor, dar tot ne-am inghitit niste comentarii, ceea ce nu poate fi decat de bine. Cam asa aratam la masa, mergea ceva mai mult spatiu… Am incercat sa dau de o poza in care sa zambim cu totii, dar nu-i usor. Ca in poze, zambitul e cam cu randul si fotografiatul la fel.
Aici lipseste nepotul meu, dar am o poza haioasa cu mami lui, cea mai zurli surioara.
De Revelion am petrecut altfel, chiar am vrut oleaca de plapumioara. Nu prea ne-a iesit-decat de la ora 2 incolo, pana atunci am fost la un vernisaj, am mancat ceva pe repede inainte si am iesit la dat artificii si alte bubuitoare NE-NU-MA-RA-TE. De salata boeuf tot nu ne-am saturat, dar cu tot cu ajutoare… eu prea curand nu mai fac 🙂
Cele mai frumoase poze au iesit cele de la expozitia la care am fost invitati de fiul doamnei despre care scriam mai sus, asa ca de acolo va trimitem un „La multi ani!”
La multi ani, la multi bani, la multa sanatate, fericire, bucurie, liniste si pace sufleteasca si orice altceva v-ar mai dori sufletul!
Ultima este de pe drum, nu puteam rata ceva luminite bucurestene 🙂
Trebuie sa recunosc ca ajun de Revelion la Caminul Artei nu am mai facut vreodata, insa tare mi-a placut si mult mi-ar mai placea.
Am ajuns si la prima zi din anul 2018 si nu imi iau la revedere de la voi, fara cea mai frumoasa urare de An Nou. Mi-a trimis-o o draga prietena si o dau si eu mai departe:
Nichita Stanescu-Urare(Clopotele Norilor)
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Iar dacă v-a placut articolul, cu un share pe Facebook il puteţi arăta şi prietenilor.
