Categorie: miercurea fara cuvinte

Duminică am fost la Festivalul Strada Armenească, unde am admirat în primul rând biserica deosebit de frumoasă în interior şi am băut o cafea la nisip. Imediat la intrare, era un şah mare unde câţiva copii se jucau, iar în partea dreaptă am fotografiat o cruce din rocă vulcanică, ridicată în memoria victimelor Genocidului armenilor din 1915, cel despre care am aflat şi am dat câteva indicaţii în postarea despre Bastarda Istanbulului, carte dedicată de Elif Shafak supravieţuitorilor acestui genocid. Pentru opinia ei asupra faptului că statul turc nu a recunoscut, nu şi-a asumat şi nu şi-a cerut scuze pentru ororile genocidului asupra armenilor a fost acuzată de ofensă la adresa statului turc. 

Pe gardul bisericii erau fotografiile operelor unor  importanţi pictori armeni. Astfel, am aflat că Theodor Aman a fost armean, la fel şi pictorul rus Ivan Aivazovski. Iar despre Arshile Gorky am aflat că a supravieţuit genocidului şi a reuşit să emigreze în America.

Cum am spus şi ieri, am doar câteva fotografii, căci mi s-a terminat bateria şi am ratat interiorul bisericii şi  bătaia cu apă. Sigur că Mihnea a participat la aceasta şi a fost foarte entuziasmat. Nu ştiu ce semnifică, dar a fost un moment drăguţ, în care mulţi copii, dar nu numai, s-au stropit cu apă timp de vreo 40 de minute, în timp  ce un grup de fete încinseseră o horă tradiţională. Domnişoarele dansau cu suflet sub razele puternice ale soarelui şi stropii de apă ce veneau necontenit asupra lor, din puştile mereu pline ale copiilor încântaţi.

Nouă chiar ne-a plăcut!

Înainte de această bătaie, făcusem o plimbare şi pe strada Armenească, unde erau tot felul de standuri şi tarabe cu bijuterii, covoare armeneşti, sucuri şi cafea la nisip. Am fi stat mai mult, dar cum Mihnea era ud din cap până-n vârful adidaşilor, am scos şi am stors bine tricoul, îndreptându-ne casă. Când am ajuns, pantalonii erau aproape uscaţi, atât era de cald.