Blog de familie

Categorie: lista de cumparaturi

  • La cumpărături: comparaţie Billa-Kaufland

    sursa

    După cum v-am povestit ieri la meniul economic de iarnă, în week-endul trecut am fost la cumpărături la Billa şi la Kaufland într-un singur drum.

    Ideea incursiunii se baza pe intenţia de a face cumpărături cât mai avantajoase, profitând de ofertele cele mai mari- pe cât posibil, şi de a mai studia puţin supermarketul Kaufland, la care nu ajung prea des. În mod obişnuit, cumpărăturile noastre au loc la Mega Image pentru că este la colţul blocului nostru, la Billa, care este în drumul meu spre serviciu chiar unde schimb maşina şi la piaţă mai toată vara, primăvara şi toamna.
    La Kaufland ajung rar şi uneori îmi spun că nu fac bine. Impresia mea, şi cred că şi a altora este că aici sunt preţuri mai bune ca la Billa. Am mai făcut eu o dată o comparaţie între ele şi nu mi s-a confirmat impresia, dar zic: hai să mai încerc şi să mai văd. Dar cel mai mult, vroiam să profit încrucişat de ofertele a două supermarketuri, ca să obţin un meniu mai economic.
    Obsevaţiile, deci:
    Billa
    – fiind magazinul meu cel mai folosit, fireşte că îl cunosc cel mai bine, ceea ce contează mult la timpul petrecut acolo şi la preţul cumpărăturilor, de asemenea;
    – carnea are un preţ bun la ei, mai bun decât în alte părţi aş zice eu, şi niciodată nu am avut vreo surpriză neplăcută la ea. Au mai mereu pui la ofertă, în jur de 9-10 lei/kg dar alternează şi oferte la piept, pulpe, aripi, etc. Carnea de porc este cam la 16 lei/kg- pulpa şi 18-19 lei ceafa. Carnea de vită îmi pare cam scumpă, la 22-23 lei/kg, dar cam aşa este peste tot;
    – brânza şi caşcavalul sunt cam scumpe, dar tot nu sunt ca la Mega Image, unde este cea mai scumpă brânză din oraş, cred eu. Au însă foarte des, un produs din această categorie la ofertă, dar numai unul să nu cumva să ne dea prea mult nas :)). La iaurturi, smântână, creme de brânză şi celelalte produse de gen, ambalate, au ceva mai multe oferte şi profit de ele cât pot;
    – la peşte au preţuri bune: macroul de care vă spuneam ieri a fost 14 lei/kg-file şi am văzut file de pangasius la 9,99 lei/kg. La peştii scumpi nu ştiu, că nu mă uit;
    – la legume şi fructe au întotdeauna oferte bune, dar le iau doar pe cele mai convenabile ca să nu car cantităţi mari pe care le pot lua de la Mega la preţuri asemănătoare;
    – de asemenea, au mereu ceva în ofertă la categoria ulei-făină-mălai-zahăr-paste;
    – reducerea de 41 % aplicată la mango, a fost atât de mare pentru că nu s-ar fi vândut altfel-erau verzi şi acasă am constatat că fuseseră îngheţate, probabil pe drum. Una peste alta, a fost cel mai prost mango pe care l-am cumpărat vreodată;
    – magazinul este unul dintre cele mai puţin aglomerate din Bucureşti-vorbesc de cel de pe Barbu Văcărescu, dar cred că nu este singurul aşa, şi servirea rezonabilă spre bună. La Carrefour de exemplu, nu ai nici pe cine întreba nimic şi dacă găseşti totuşi, tot nu afli ce îţi trebuie.
    Kaufland
    – este cel mai aglomerat supermarket din Bucureşti şi de aici trag eu concluzia că lumea îl consideră foarte convenabil;
    – este înghesuit, îngrămădit şi prea mare pentru gustul meu;
    – carnea îmi pare puţin mai scumpă ca la Billa şi o dată am aruncat-o;
    – procentual, ofertele la carne sunt mai mici decât la Billa şi se termină mai repede- nu am găsit nici carnea de vită, nici pulpele de pui după care mersesem în mod special; dar au reduceri mai mici, cam de 10% la mai multe sortimente;
    – la raionul de fructe şi legume este maximum de aglomeraţie şi înghesuială, astfel că niciodată nu iau mai nimic. Reducerile îmi par mai mici ca la Billa;
    – brânzeturile şi măslinele sunt la preţuri mai bune decât la Billa;
    – peştele este mai scump, aproape dublu la cele două feluri menţionate mai sus;
    – au un foarte bogat sortiment de legume congelate şi preţurile sunt bune;
    – ouăle, smântâna, laptele şi iaurturile sunt cam la acelaşi preţ ca la Billa;
    – am auzit că produsele proprii K clasic şi Vitae d-Oro sunt bune iar preţurile sunt foarte o.k. Doar că nu sunt şi la lactate sau carne, ca la ceilalţi doi protagonişti ai acestei comparaţii;
    – meniurile acelea de 5 lei, cu mici, cârnaţi Thuringer şi ceafă au un preţ bun şi sunt gustoase.
    Toate categoriile de produse înşirate mai sus, sunt mai ieftine atât la Billa cât şi la Kaufland, decât la Mega Image, ca să o introduc şi pe ea în ecuaţie, că o ştiu şi o vizitez des.
    Dacă mă refer strict la excursia mea de sâmbătă, vă spun că am o mică dezamăgire: am consumat mai mult timp decât credeam şi nu a fost prea eficient. Studiind de acasă ofertele, am făcut tot posibilul să le găsesc, sfârşind prin a mă învârti mult şi cam inutil prin magazine. Unele nu mai erau, dar mi s-a explicat că a fost mai multă lume la cumpărături decât de obicei. Poate din cauza zăpezii lumea nu prea ieşise şi acum au fost nevoiţi, cu atât mai mult cu cât se mai anunţă zăpadă.
    Am plecat sâmbătă şi am pierdut timp pe drum, dus-întors, în condiţiile în care în oricare zi a săptămânii, făceam oricum drumul acesta de la serviciu spre casă. Adică, am pierdut o oră degeaba.
    Concluziile acestei incursiuni sunt:
    – Nu voi mai merge sâmbăta, ci vinerea când mă întorc acasă;
    – Nu voi mai studia ofertele dinainte, căci în cinci minute de răsfoit pliantul în magazin, obţin aceeaşi „ştiinţă”;
    – Voi merge cel mai mult tot la Billa şi doar uneori la Kaufland pentru brânzeturi, legume congelate şi mărcile lor proprii, dacă voi fi mulţumită de ele. Dar nu o voi face într-un singur drum, că este nemeritat de obositor.
    – Se pare că unul din cele mai importante criterii în efectuarea „inteligentă” a cumpărăturilor este tot să cunoşti foarte bine magazinul. A jongla cu mai mult de două săptămânal, este greu şi implică prea mult timp, ceea ce devine neeconomic.
    În speranţa că v-au fost utile informaţiile mele, v-aş ruga să-mi mai spuneţi şi voi ponturi despre cele trei magazine sau chiar despre altele, dacă aţi observat câte ceva util.

    Mihaela Dămăceanu  

  • Comoditatea ne costă enorm

    În zona în care lucrez eu, s-a gândit bine Mega Image, să facă un magazin. E de bine, zic, pentru că nu era niciun magazin mai mare în cartier şi sunt multe blocuri de locuinţe, plus câteva instituţii. Şi nu prea avea lumea unde să-şi facă cumpărăturile obişnuite. A trecut ceva vreme de când am renunţat să mai cumpăr mâncare pentru la serviciu şi mă străduiesc, în general, să-mi aduc pacheţel de-acasă. Dar mi se mai întâmplă uneori să mai intru şi la ei. Nu consider Mega Image ca fiind un magazin convenabil. Îi ştiu de multă vreme, că îi am şi la colţul blocului în care locuiesc, şi mă străduiesc să-mi fac cumpărăturile mari şi importante din piaţă şi din alte supermarketuri. Dar am constatat că cel mai important lucru, este să cunoşti magazinele în care îţi faci cumpărăturile, căci peste tot există câteva produse sau categorii de produse convenabile. La ei, spre exemplu, puiul întreg şi ouăle sunt convenabile. Dar brânzeturile şi celelalte feluri de carne, nu.

    Dar nu despre asta vroiam să vă scriu, ci despre cât ne costă comoditatea.
    Când sunt în prea mare viteză dimineaţa, şi nu apuc să-mi fac pachet, mai fug uneori la Mega, după câte un iaurt, fulgi de porumb, apă sau ceva fructe.
    Şi cum stau la casă să plătesc, observ ce mai cumpără oamenii. La orele acelea, majoritatea îşi iau tot mâncare pentru masa de la serviciu. Unii, nu prea mulţi, îşi cumpără ca şi mine. Alţii, îşi iau tot felul de sandwichuri sau produse de la raionul de mâncare gătită. Şi cum mi se mai întâmplă şi mie să cobor în ultimul moment, când sunt leşinată de foame, vă spun că mi se face poftă şi mai arunc un ochi pe la acel raion. Dar mă opresc urgent şi îmi amintesc că de-aceea suntem sfătuiţi să nu mergem la cumpărături când ne este foame, că ne vine să cumpărăm tot magazinul.
    Dar nu v-am spus ce mă opreşte. Nu reamintirea sfatului, ci preţul pe kilogram, căci mi s-a format reflexul de a-l căuta mereu PE ETICHETĂ.
    Şi m-am uitat la preţuri. Fireşte că la preţurile pe kg, întrucât este unica posibilitate reală, de a compara preţul produselor. Şi ce-am văzut, m-a luat de cap. Vă dau şi vouă câteva exemple ale produselor preparate. Frumos ambalate, gata doar să le mănânci. Atâta doar, că aproape la fiecare caserolă, pentru a putea vedea preţul pe kilogram, trebuia să o întorci cu fundul în sus. Altfel, vedeai doar preţul pe casoletă, şi anume 8 lei-12 lei. Să mă fi văzut, fetelor, cum luam fiecare cutiuţă, ca un spion ce eram, şi apoi scoteam pixul să notez numerele magice:
    –          piept de pui 52,45 lei/kg
    –          pulpe de pui dezosate 54,96 lei/kg
    –          carne de porc la grătar 63,45 lei/kg
    –          chifteluţe de porc 40,86 lei/kg
    –          salată de vinete 27,16 lei/kg
    –          salată de boeuf 29, 96 lei
    –          budincă 33,23 lei/kg.
     
    Deci, scump dom’le scump! Şi m-am dus să văd puţin şi cât costă kilogramul din produsele necesare. Pieptul de pui, pe care doar îl pui pe grătar, costă 22,49 lei/kg. Pulpele dezosate costă 19,29 lei/kg.
     
    Este evident, că dacă ai pierde acasă cam 5 minute, ai câştiga în jur de 30 lei pe kg. Asta este valabil la carne, unde nu faci un mare efort să o găteşti. Dac-ar fi să mă îndur să arunc ceva bani pe geam, atunci măcar aş cumpăra salată de boeuf, căci aceea nu se face chiar la fel de uşor ca un grătar de porc sau de pui. Însă, şi acolo, dacă te gândeşti cât costă cartofii şi morcovii, nu prea îţi mai vine. Dar se mai compensează de la carne şi de la murături, dacă nu le ai în casă.
     
    Ce vroiam eu să reliefez este că nu merită să plăteşti de ori şi jumătate preţul materiei prime, doar ca să o iei de la Mega Image. Pentru că aproape la aceiaşi bani, poţi merge la restaurant. Nu la toate, dar la unele da. Şi acolo, cel puţin ştii că eşti servit la masă, preţul include şi ambientul plăcut şi faptul că nici nu pui masa, nici nu o strângi şi nici nu speli vasele. Deci, mult mai convenabil, nu?
     
    Şi am lăsat pe final cea mai şocantă informaţie.
     
    Ştiţi cît costă salata de varză, simplă, fără maioneză, la Mega ?
    Doar 19,97 lei/kg. Pentru cea mai uşoară salată posibilă, care nu se poate compara ca dificultate cu salata de boeuf şi nici măcar cu salata de vinete, ce-ţi umple bucătăria de fum şi-ţi arde degetele la curăţat.
     
    Şi ştiţi cât costă varza, la ei? Doar 0,86 lei/kg. Iar în piaţă este 0,5 şi, dacă nu mă înşel, am văzut şi cu 0,30 lei.
     
    Deci, salata de varză costă de DOUĂZECI ŞI CEVA DE ORI, MAI MULT DECÂT MATERIA PRIMĂ, doar pentru că este spălată şi tăiată.
     
    Când voi face o afacere, salată de varză mă apuc să vând, fetelor :))
     
    Dar până mă apuc eu, vă sfătuiesc ca atunci când nu aveţi timp de pregătit pachetul pentru serviciu, cel puţin, NU CUMPĂRAŢI SALATĂ DE VARZĂ!!!!!
     
    Într-o lună de zile, în cele 21 de zile lucrătoare, dacă aţi servi la prânz doar 200 g de piept de pui (10,5 lei), având alături doar 200 de grame din celebra salată de varză (aproximativ 4 lei), aţi cheltui în total:
     
    14,5 lei x 21 zile = 304,5 lei
     
    Cu  aceşti bani, cu ceva chibzuială, aşa cum am făcut vara aceasta cu meniurile săptămânale de 55 lei, aproape se poate hrăni timp de două săptămâni, o familie de trei persoane.
     
    V-am convins să nu luaţi salată de varză ????
    Mihaela Dămăceanu 

    P.S. Preţurile indicate sunt la raionul de produse preparate şi ambalate. Mai există un alt raion de pui la rotisor, unde preţurile sunt mai mici.

  • Cum am înjumătăţit cheltuielile pentru alimente

    Sâmbăta am făcut meniul săptămânii în curs şi duminică am fost la cumpărături. Înarmaţi cu lista şi cu catalogul de reduceri, am reuşit să cumpărăm aproape tot ce ne trebuie pentru această săptămână şi să umplem căruciorul. Mă uitam cu uimire la mormanul de produse şi l-am întrebat pe Mihai dacă îşi aminteşte cât cheltuiam acum câţiva ani, pe cumpărături similare. Eu ştiu foarte clar, că în 2009, la volumul de produse luat acum, plăteam dublu. Alte vremuri de, dar nu pot spune că îmi pare rău, că acum plătim jumătate, pe o mâncare mai sănătoasă decât atunci. M-am gândit să vă povestesc şi vouă ce am făcut, chiar dacă nu sunt lucruri pe care să nu le cunoaşteţi. Poate că, un exemplu în plus şi concentrarea într-un singur loc a mai multor paşi de făcut, ar putea fi de ajutor. Nevoia a fost cea care ne-a determinat să aplicăm cele de mai jos, căci de multe ori, este factorul mobilizator al vieţii. Nu au fost paşi făcuţi dintr-o dată. Schimbarea s-a produs treptat, aşa cum spuneam, în trei ani. Încet-încet am schimbat obiceiurile alimentare şi am obţinut pe lângă economia importantă şi un stil mai sănătos de alimentaţie. Tot ceea ce vedeţi în poză, a costat 230 lei, incluzând şi două produse nealimentare, tot la ofertă. Nu mai erau dovlecei şi nu am luat toată pâinea. Eu tot am scris că reuşeam să ne încadrăm în 220 lei-săptămânal, dar Mihai mi-a spus că mai cumpără el, câte una-alta, deci ar trebui să mai adaugăm 20-30 lei. Aceasta înseamnă, că totalul real este 250 lei-săptămânal, adică fix jumătate din ce era în 2009, fără să ţin cont de inflaţie, care a fost destul de mare în perioada respectivă, mai ales la alimente. Mulţi din paşii pe care i-am urmat au fost discutaţi şi analizaţi la Iulia.
    Deci, ce am făcut?
    1. Am eliminat total mesele în oraş, lucru pe care parţial îl regret, dar vă spuneam că nevoia ne conduce.
    2. Am eliminat mesele de bufetul instituţiei, venind frumos cu pacheţelul în geantă. O schimbare pe care am realizat-o cu un efort de câteva săptămâni.
    3. Am eliminat complet orice suc din comerţ şi am trecut la ceaiuri.
    4. Am diminuat considerabil cantitatea de carne. Mihai ţine mai mereu regim şi consumă foarte multe fructe. De aceea, în mormanul din cărucior erau 3,6 kg de carne şi 8 kg de fructe(mere, portocale, banane). Aici, ne ajută şi cele două zile de post, una din cele mai recente schimbări(decembrie). În general, iau doar pui întreg, din care extrag pieptul pentru un alt fel de mâncare. Săptămâna aceasta era ofertă la piept dezosat(14,5 lei/kg) şi am luat 650g. Cu economia obţinută, îmi permit şi puţin peşte, care aprope devine un lux în România. Că vorba aceea, dacă tot este aşa de sănătos, de ce să nu coste din ce în ce mai mult?
    5. Au dispărut total mezelurile. Săptămâna aceasta este prima dată în vreo 4 luni, când am programat 100 g şuncă presată, pentru că am pus şi eu sâmbătă, o reţetă un pic mai sofisticată, să spun aşa.
    6.  Am gătit mai mult, introducând măcar un fel de ciorbă/supă, săptămânal. Cam de 4 ori pe săptămână, ceea ce nu îmi este foarte uşor de făcut, având în vedere câte altele mai sunt.
    7. Am făcut listă de cumpărături, cu tot cu cantităţi, pe care în timp am ajuns să le pot determina corect. Mai nou, aţi observat că fac întâi meniul şi apoi lista. Pasul următor ar fi să studiez pe net pliantele cu ofertă şi să alcătuiesc meniul în funcţie de acestea.
    8. Am făcut cumpărăturile în două locuri, profitând de ce este mai convenabil în fiecare din ele. În general, un supermarket şi piaţă, dar cam în ultima săptămână, doar supermarket. Aşa a fost şi duminică, când am fost la două, foarte apropiate. Luasem oferta de la Billa şi cu ea la îndemână, am defilat prin Kaufland. Găseam preţ sub oferta de la Billa, puneam în coş. Era mai scump decât acolo, rămânea pe raft. Dar nu am luat nimic în plus, faţă de listă.
    9. Cum reiese şi de mai sus, urmăresc foarte bine ofertele. Cam toate supermarketurile au ceva în ofertă. Merg cu catalogul luat de la intrare şi bifez aproape toate produsele. Cam la fiecare categorie de marfă, au ceva redus. Eu pe acela îl iau. Cel puţin la Billa, mai găsesc şi reduceri de 25-30%, ce-i drept, aplicate la preţuri puţin mai mari, dar totalul este ceva mai ieftin, per ansamblu.
    10. Am cumpărat şi am testat foarte multe mărci proprii. Dintre ele, am stabilit ce anume luăm de la Billa, ce de la Kaufland(mai nou) şi ce rămâne de la Mega Image, care este la doi paşi de casă.
    Mihaela Dămăceanu