Bag de seama ca al meu copilas o fi fost si el preocupat de profesii si meserii, ca tot au fost discutii in casa despre ele, cu ocazia dezbaterilor legate de admiterea la Liceul Tonitza.

Intr-o seara de vara in care plutea prin casa o relaxare indusa de arome de levantica, zise:

– Mami, stii care este cea mai tare meserie?

cea mai tare meserie 1

– Da, stiu, ca mi-ai spus mai demult. Musafir!

– A, da, si asta. Dar m-am mai gandit la una. Critic culinar.

– Wow, nu zici rau deloc! De acord!

Peste alte cateva zile, in timp ce curatam niste visine pentru dulceata:

– Stii, m-am mai gandit la inca o meserie: cel ce gusta mancarea la restaurant inainte de a fi servita.

cea mai tare meserie 2

Am fost de acord si cu aceasta varianta si de atunci ma tot gandesc cum s-o numi aceasta profesie, ca as zice ca am intalnit un termen, dar nu mai stiu acum.

In orice caz, mi-am amintit de tata spunand despre Mihnea: „baiatul acesta nu o sa moara de foame”.

Si avand in vedere alegerea capitala pe care am facut-o recent, tare mi-as dori sa fie adevarat. Totusi cred ca va fi, dupa alte discutii si intrebari legate de cum ar putea el vinde tablouri, ieri ma intreaba cum poate sa vanda legal sandwich-uri. L-am lamurit ca deocamdata nu poate vinde nici una, nici alta. Si tot mi-a cerut informatii…pentru viitor.

P.S. Am cautat putin pe Google meseria, dar am gasit doar denumirea de sommelier, care are legatura cu vinurile.Voi stiti cum s-o numi?

Mihaela Damaceanu