 |
| sursa |
Marti am uitat sa imi iau drojdia pe la ora trei dupa-amiaza, asa cum obisnuiesc, si m-am vitaminizat cu ea pe la ora cinci. Ajung acasa fresh si nu am teme de verificat – Mihnea are atelier de sase ore martea si nici mancare de facut – gatisem de mama focului duminica.
Calc ceva si apoi imi iau o revista de citit, ca rar prind asa timp in cursul saptamanii. Relaxata pe canapeaua din living, gasesc in Click pentru femei „alimente care aduc fericirea”. Cum sa nu citesti asa ceva? Ba mai mult, citesc cu voce tare, si pentru domnul meu ce se dadea pe Facebook. Domnisorul lasa si el telefonul si asculta. Urmeaza un tir de intrebari: ” Ce este ala triptofan?” „Dar ce este serotonina?” Ce este si ce este….
Ma gandesc la chimia mea, ii explic cat mai usor ce sunt acestea si trec mai departe sa citesc despre struguri, ca vad acolo ceva cu acnee si ma gandesc sa le aplic la Mihnea.
– Avem struguri?
– Nu avem.
Urmeaza un alt articol interesant despre retete de apa de gura din ingrediente naturale, la care Mihnea zice:
– Ti-aduci aminte ca in Stefan cel Mare, sotia Comisului Manole folosea cuisoare ca sa nu ii miroasa gura?
– Nu, ca eu nu am vazut filmul acesta de o suta de ori.
Si continui sa citesc toate retetele, cu mult interes.
Apoi Mihai se retrage si Mihnea dispare si el, in timp ce eu ma omoram sa citesc cu voce tare despre Martin Luther si Papa Ioan Paul al II-lea. Fsss, fsss, fsss, se aude din bucatarie. Citesc in continuare despre cei doi lideri. Si iar aud fasait. Ce o face copilul acesta, ca doar nu citesc degeaba cu voce tare aici. „Mihnea, ce faci?” „Bine.” Ma enerveaza rau raspunsul acesta. Cand intrebi copilul ce face, in urma unui zgomot neidentificat, te astepti sa iti raspunda chiar ce face, nu ca se simte bine. Continui sa citesc, crezand ca isi pune cereale din punga. Dar zgomotul nu se opreste, cat sa tot foiasca punga cu cereale? Ma ridic si merg sa vad ce tot fosneste. Cred ca v-ati dat seama, deja. Avea in jurul lu, toate pungutele de condimente si mirodenii existente in casa. Sunt in pungute de hartie, de aceea fosneau. Intr-o cana, deja storsese suc de portocale. Cand am ajuns eu, razuia coaja altei portocale.
– Ce faci, copile?
– Apa de gura.
– Pai…mie imi trebuiau cuisoarele. Si nu ai auzit ca iti trebuie alcool? Ce ai mai pus acolo?
Si imi insira condimentele: cuisoare, scortisoara, cardamom. Ce sa fac, merg in camara si aduc putina tuica, ca alcool etilic nu aveam in casa. Pun amestecul intr-o sticluta si il las in camara la macerat. Mie imi trebuiau cuisoarele la altceva. Nu cred ca va iesi ceva, sucul de portocale nu rezista mult timp. Daca nu punea suc, poate s-ar fi putut pastra. Mi-a consumat toate cuisoarele.
O saptamana frumoasa, dragele mele!
Mihaela Damaceanu
