…care ştiu atât de frumos să exprime idei, încât devii dependent de textele lor.

Sunt unii oameni cu care îţi începi şi îţi termini ziua, gândindu-te unde găsesc atâta înţelepciune. De unde au primit talentul de a exprima idei cu care rezonezi perfect, pe care le simţi şi le crezi atât de ale tale şi le-ai spune şi tu continuu, dacă ai avea măiestria de a-ţi pune gândurile în vorbe.

Sunt unii oameni care nu cer niciodată nimic şi care te uimesc cu disponibilitatea de a-ţi oferi timp şi atenţie, grijă şi înţelegere, de rămâi uimit pe viaţă în întrebare de cum e posibil să existe aşa ceva.

Sunt unii oameni cu care rezonezi atât de bine, încât iţi pare că ai vorbi săptămâni de-a rândul şi tot nu ai epuiza ideile pe care vrei să li le împărtăşeşti.

Sunt unii oameni care scriu aşa de bine, ale căror gânduri sclipesc în rutina numită viaţă, de te întrebi cum de nu este acolo tot Internetul să le afle.

Sunt unii oameni care te încântă de ani de zile cu vorbe bune, cu fotografii superbe, cu umor fin, cu înţelepciune şi profunzime, cu păreri ce te ridică, învaţă şi înţelepţesc.

Şi evident că nu toţi oamenii sunt aşa. Sunt şi alţi oameni foarte îndrăgostiţi de persoanele lor. Sunt şi oameni care consideră că adevărul şi dreptatea s-a inventat pe lume doar ca să întărească puţinele idei din capul lor. Sunt şi oameni care te izbesc aşa de tare cu aroganţa, de nu mai înţelegi de ce o mai fi loc pe lume şi pentru altceva în afara de ei. Sunt cei care le ştiu pe toate şi răspândesc toată ştiinţa aceasta continuu, fără să observe că în jurul lor se face un mare gol. Şi care atunci când sesisează cea mai mică împotrivire la ceea ce debitează aberant de continuu, împroaşcă jigniri şi frustrări. Sunt unii oameni perfecţi în propriii lor ochi, oameni care deţin monopolul dreptăţii şi al adevărului. Oameni care nici nu sesizează că cei 99 din jurul lor caută motive să dispară atunci când ei apar.

Dar nu despre oamenii din a doua categorie vroiam să vorbesc. Ei au fost amintiţi aici ca exemplificare a dualităţii vieţii, a yin-ului şi yang-ului, a eternei lupte dintre binele şi răul din poveste. În viaţă, nuuuu e aşa 🙂

Eu vroiam să vă spun că principalul beneficiu al prezenţei Internetului în timpurile noastre este dat de oamenii din prima categorie. Şi dacă tot petrecem atâta viaţa pe net, atunci să o facem învăţând ceva, evoluând cumva.

E plină lumea de oameni de toate categoriile şi părerile. Nu putem ajunge la toţi, nici nu putem continuu să stăm pe net, nici nu putem citi tot şi fi peste tot.

Dar unii dintre ei merită mai mult. Merită ca alţii să observe câtă dăruire şi bunătate este în ei. De aia am scris dintr-o suflare textul ăsta. Ca să vă arăt!

Doar ca paranteză, amintesc că îmi pare rău că nu fac acest lucru pe cât de mult aş vrea. Dar atâta cât am putut până azi, atât cât pot şi azi şi în viitor, voi încerca să vă arăt unii dintre oamenii care mă inspiră şi pe care eu îi văd ca fiind foarte frumoşi. Gusturile sunt relative, sigur că nu tot ce îmi place mie vă place şi vouă. Dar eu pot alege numai cu gusturile mele  🙂

Pentru azi, vă trimit în vizită în următoarele locuri:

Draga mea, m-am îndrăgostit de ultimul trandafir!

Vreau să mulţumesc tuturor celor care prin munca lor pe blog trimit inspiraţie şi idei minunate în jur, se mai întâmplă să fie de folos unora dintre noi, să ne încânte sufletul sau creierul.

Şi mai vreau să mulţumesc universului pentru bogăţia de oameni minunaţi pe care am privilegiul de a-i citi, cunoaşte, admira!

Cu recunoştinţă,

Mihaela