Din cauza unui eveniment important ce nu m-a lasat nici sa deschid blogul zilele acestea, ieri dimineata atata m-am sucit prin casa, ca am plecat mai tarziu ca de obicei. Da’ m-am imbracat frumos 🙂 Urc intr-un taxi si ma intampina un domn usor negricios cu o barba alba, ingrijita. Zambind pe sub mustata tot alba, imi zice:

– Dumneavoastra ati adus iarna aceasta, doamna?

– Eu zic ca dumneavoastra, ca ati iesit inaintea mea, ii raspund zambind, amintindu-mi ca acelasi lucru il auzisesem si cu cateva zile in urma, la alt domn taximetrist. Cred ca i-a invatat compania cum sa deschida in mod amuzant o discutie 🙂 , ca in ultima vreme soferii de taxi par ca ar avea nevoie de ceva educatie. Daca zilele trecute as fi avut chef de vorba si nu mi-am gasit partener in soferul acela, ieri chiar nu aveam deloc stare de vorbit. Dar ma trezesc continuand, in timp ce totusi imi spuneam singura ca mai bine as mai citi un pic:

– Parca ne-a luat prea repede frigul asta.

– Da, asa e, maine-poimane trebuie sa scriu scrisoare Mosului. Am o nepotica. Anul trecut i-am scris lu’ Mosu ca tot anul imi ceruse o papusa si bucatarie pentru ea.

– Cati ani are?

– Trei si un pic.

– Sa va traiasca!

– Multumesc. Asa sa fie la toata lumea! Este o smecheraaaa si o vorbareataaaa, umple casa cu ciripitul ei: „Mamaie, tataia nu a fost cuminte. In palc a baut tlei beli si a volbit cu tlei doamne”. Nevasta-mea o intreaba daca erau tinere doamnele acelea si ea raspunde ca erau babe ca si ea. Eu o intreb daca de inghetata nu mai stie si ea ii spune nevesti-mii ca a inteles „glesit”, ca tataia nu a baut nimica. O scot in parc si ii mai iau cate o inghetata, desi nevasta-mea si fii-mea nu sunt de acord cu inghetata. Da’ eu ii iau, o las sa se topeasca si ii dau incet cate o lingurita. Acuma trebuie sa scriu scrisoarea Mosului. Poate o sa primesc si eu ceva, anul trecut toata casa a primit, numai tataia, nu. M-am imbracat in Mos, le-am dat cadourile, mi-a spus „Catelus cu palul clet” si apoi m-am dus sa ma dezbrac in alta camera. Cand m-am intors, imi zice bucuroasa”

„- Tataie, a venit Mosul!

– Daaaa, si ti-a adus ceva, tataie?

– Da, mi-a adus. O papusa si o bucatalie.

– Da lu’ mamaia i-a adus ceva, tataie?

– Un palfum.

– Da’ pisicului si catelului le-a adus ceva, tataie?

– Da, le-a adus mancale.

– Da lu’ tataia ce i-a adus?

– Nimita. Tataia nu a fost tuminte. A baut bele si a fumat tot anu’. D-aia nu i-a adus Mosu si lui tadou.

– Bine, ma tataie, bine! Tataia nu a fost tuminte!”

– Ce dulcica-i! Sa va traiasca! spun amuzata, gandindu-ma ca nu mai am cum sa citesc, dar omul e simpatic tare si nu-i bai daca nu citesc acuma. Sta cu dumneavoastra?

– Da. Parintii sunt in Tenerife, vin acuma, de Craciun. La toamna vor sa ne-o ia, trebuie sa o duca la gradinita acolo, sa invete limba si sa creasca cu parintii ei. Nevasta-mea nu mai poate de ciuda, tot imi zice ca ne ia fata si ramane casa goala. „Ai innebunit, femeie? Ce, e fata ta?” femeia imi spune ca ramane casa goala, ca o sa sufere mult, ca ce se face ea fara fata, fara copil in casa? „Pai ce sa facem? Avem pisicul si cainele, ca doar n-oi mai fi vrand copil, acu’, la 56 de ani? Ce, ai innebunit? Daca mai vrei copil, ar trebui sa sar gardul, la vecina, ca-i mai tanara. Fac copilul si-l aduc acasa, e bine asa?”. „Te omor, iti rup picioarele, nenorocitule, nu-ti ajunge ca te-am prins odata, acu’ 35 de ani?” Nu ma prinsese cu nimeni, continua sa spuna domnul, doar ca m-a prins la restaurant cu una. Fetele i-au spus mereu ca la restaurant e una, si in pat e alta. Dar ea o tine de atuncia, ca dupa restaurant oricum urma patul, noroc ca m-a prins ea la timp. Si continua ca daca ma duc la vecina, peste gard, imi pune otrava in mancare si mie si vecinei. Atunci, stai femeie linistita. Si lasa copilul sa se duca cu parintii lui, ca noi suntem mosi si ramanem aici, cu pisica si cainele.

– Hihi, simpatica si doamna, nu doar dumneavoastra! Sunt bine copiii in Tenerife?

– Foarte bine, doamna, multumesc lui Dumnezeu! S-au chinuit ei putin-un an doi, dar acuma sunt foarte bine. Vor sa ia si fata cu ei, e normal. I-a ajutat Dumnezeu, au avut noroc de oameni buni. Acum 8 ani a fost un targ de joburi, aici la Pavilionul Expozitional. Fata mea facuse A.S.E.-ul si gineri-miu e inginer. Dar nu le-a fost rusine sa munceasca. I-a angajat acelasi patron pe amandoi, ea pe post de secretara si el ca sofer. Au muncit mult. Omul i-a placut pe amandoi si cand au zis sa-si ea un apartament mic, nu i-a lasat sa faca credit la banca. A luat el apartamentul, le-a oprit cate 300 de euro la fiecare si asa si-au platit casa mai usor. Acuma i-a ajutat sa isi faca si afacerea lor. Daca el are 1000 de turisti, le da si lor 100. Spania a avut multe probleme cu criza asta, dar turimul tot a mers, doamna. Imi spun copiii ca vin o groaza de nordice, de olandeze, de britanici. Merge turismul in Tenerife, merge chiar bine.

– Ce poveste frumoasa! Sa va traiasca, sa fie fericiti si sa le mearga bine! Fata e singurul copil?

– Nu, doamna. Am cinci fete.

– Cinnnnnci. Wow!!

– Da. Cinci. Nevasta-mea a vrut neaparat un baiat. Am tot facut fete, ea fiind convinsa ca urmatorul copil va fi baiat. A cincea oara m-am dus la maternitate asa de beat, ca nici nu mi-am dat seama ca am dat florile femeii de serviciu, in loc sa le dau doctoritei. Era tot o fetita de 3,4 kg, sa-mi traiasca mi-am zis! Nevasta-mea ar mai fi incercat din nou. Simtea ea ca acuma vine si baiatul. Vedea semne peste tot. I-am zis ca daca mai vrea inca un copil sa se duca peste gard, la vecinul, ca mie imi ajunge. Nu s-a dus!

In ritmul acestei povesti saltarete, optimiste si datatoare de energie, nici nu stiu cand am ajuns la destinatie. Mi-a mai spus si cum se schimba femeile, cum sunt ele doar lapte si miere, un an-doi dupa casatorie si cum dupa aia iti tot arata cu degetul patul de langa. „Vrei sa merg la vecina, sa sar gardul” o tot intreb eu. Dar acuma nu cred ca mai are ea grija asta. Ca de-aia tot mi-o arata cu degetul patul de langa. Mi-a mai povestit inciudat si cum s-a suparat acu’ o luna pe doua din fetele lui. Isi facusera alte planuri de Craciun si nu vroiau sa vina acasa. Le-a certat rau si le-a inchis telefonul.”De-aia m-am chinuit si m-am luptat eu sa le cresc, sa le tin pe toate in facultati? Ca sa nu am casa plina nici macar de Craciun? Sa vina aicea, sa petrecem cu totii, sa rasune casa iar de veselie. Bem, mancam, gatim, ne povestim si o tinem asa doua saptamani! Porcul l-am luat. Adica, l-am ales si il iau cand trebuie. Mi-l hraneste de acuma doar cu porumb”. Fetele au tot sunat-o pe mama sa intrebe daca i-a trecut domnului supararea. Mama le spunea ca nu si pana l-au urma si-au schimbat programul si vin toti acasa.”Doua sunt in tara, celelalte nu. Macar de Craciun sa ne adunam cu totii, doamna!”

. Cum este sa cresti cinci copii, mie mi-e greu uneori, si am doar  unul?

– Ooooo… Asa frumos! Ce veselie era la mine in casa, ce galagie, ce bucurie si ce de certuri. Cu atata drag le-am crescut! Eu am fost sofer pe tir, eram plecat de acasa cate doua saptamani. Le duceam dorul foarte mult. Cum veneam acasa, ma puneam in patru labe si dadeam pe rand, cu fiecare in spate cate o tura de sufragerie. Nevasta-mea ma certa, ma trimitea sa ma odihnesc ca oi fi obosit. Dar mie atata imi lipseau cand eram plecat. Cum sa nu ma joc eu cu fetele mele. Mi-au zis ca le era frica de mine, desi nu le-am atins niciodata. Dar le speria nevasta-mea ca vin si le bat cu cureaua. „Cum sa le potolesc pe nazdravanele astea?”

Mi-a parut rau cand am coborat din masina, as fi inconjurat Bucurestiul sa mai ascult, asa era de simpatic domnul. Azi am intarziat iar, dar m-am gandit ca nu se pune dupa ziua de ieri. M-am trezit cu noaptea-n cap sa scriu istoria aceasta, mi-ar fi parut rau sa o pierd. Si mi-am zis ca poate v-o insenina si voua weekendul.

Mie mi-a mers bine ieri. Am rezolvat o problema destul de importanta, mi-a purtat noroc domnul taximetrist. La sfarsitul programului de lucru dau fuga-fuga la scoala ca m-au chemat de urgenta. Domnisorul a facut nazbatii. Mai vreau sa vorbesc cu ceva profesori, sa aflu si eu notele de anul asta si apoi sa vin iar pe fuga-inainte spre casa, ca vine cineva pe la noi si nu am pregatit una-alta.

Cum o fi, Doamne, sa cresti cinci copii???

„Frumos!” Asa mi-a raspunsul domnul cu barba si mustata ninse de ani. Si eu il cred, caci se vedea pe fata lui si se simtea din fiecare vorba cat de plina i-a fost si ii este viata.