Astazi sunt de-a-ndoaselea. Se vede si din cuvantul acesta, de a carui existenta uitasem…Dar credeti-ma ca nu am unul mai bun, sa pot ilustra starea de suflet. Starea din suflet.
de toamna 1

De pe la pranz incoace, ma tot sucesc. Fac treaba, cica. Dar nu mi-a iesit nicio treaba, cu exceptia unei ciorbe radautene. In rest, pe unde am fost, m-am tot impiedicat. De o ora zic sa trec la somn, ca imi revin sigur, dar nu ma lasa starea. Nu fug cuvintele din cap si trebuie sa le dau drumul. Scriu aceste randuri luni seara, sigur voi fi mai bine maine, cand le veti citi voi, dar eu tot scriu…

Nu-mi place toamna, nu-mi place ca a trecut vara – asa cumplit de calduroasa cum a fost ea -, nu-mi place ca a plecat Anca, nu-mi place ca maine reincep serviciul si mai ales nu-mi place ca voi vedea un birou gol in fata mea- Catalina a  plecat de la noi…

Nu-mi place deloc, mai precis imi vine a plange cand ma gandesc la parintii mei. Am plecat de acasa, trista cum nu am plecat niciodata. Imbatranesc asa de brusc si de puternic, se simt coplesiti de ani si boli si chiar daca nu spun niciodata, sunt sigura ca se simt singuri. Foarte singuri si nu stiu ce pot face.

Si imi vine sa nu ma mai opresc din vaiet si din plans.

De dimineata am fost la deschiderea anului scolar. Emotii, de mai bine nu mai scriu si despre ele. Am venit dezamagita. De parca asta imi mai trebuia. Sper ca la capitolul carte si  capacitatea de a transmite dragostea pentru arta plastica, lucrurile sa stea mult mai bine decat la organizarea inceperii unui an scolar. Pentru ei un an ca toti anii, pentru noi un an foarte important! SPER!!!
de toamna 2

Sunt nascuta toamna, ar trebui sa iubesc anotimpul acesta cu pleiada lui de culori si daruri. Cu aroma lui amaruie de crizanteme, cu un cer uneori mai frumos ca vara, cu frunze rosii-aramii, plutitoare, cu dovlecii ce plesnesc de culoare. Ar trebui, zic…

Si cand colo…doar stropi de nostalgie si tristete vad in fata ochilor.

Am scris, da. Randuri pentru mine, randuri triste de toamna. Promit ca maine voi vedea mai bine, voi deschide ochii mai mari si voi multumi pentru cele bune pe care le primesc in fiecare zi. Sunt o Balanta si am experienta pendularii.

Nu-s randuri pe care ar trebui sa le scriu la revenirea pe blog, sunt randuri pentru mine, sunt doar ganduri de eliberare. Sunt asa cum este uneori dispozitia omului.

Va multumesc ca le-ati citit si va multumesc pentru toate randurile pe care le cititi aici. Si va multumesc pentru toate comentariile, pentru toate incurajarile si pentru minunatele ganduri pe care mi le-ati scris la ultima postare, la care, din pacate, nu am putut raspunde azi. Ca va ziceam ca m-am impiedicat in toate. Sorry! 

Va urez sa nu aveti asemenea stari de toamna si doresc tuturor copilasilor un an frumos si bun!

Mihaela Damaceanu