Jurnalul a pornit de la corcodusha.

Pentru astăzi…
 sambata 06.06.2015, ora 18,55

Afară
 este placut. Dupa ploaia de joi si binevenita racoare de ieri, astazi este exact cum imi place mie vremea pentru sambata.

                                     

Mă gândesc
ca jurnalul acesta trebuia sa fie saptamanal. Eu am ajuns sa scriu cate o fila la doua luni.

Si ma mai gandesc ca in ultima vreme scriu din ce in ce mai rar.

Sunt recunoscătoare
pentru puiul meu. A mai crescut el si se face pe zi ce trece mai capos, dar tot puiu’ mamii este si inca mai prind cateva minute pe zi in care ma mai baga in seama. Ce sa va mai spun, baiatul este foarte ocupat, are program zilnic de iesit in fata blocului, de joaca cu bete – da, inca- si telefoane, de speriat oamenii si de cocotat in varfuri de copac.
Dupa ce am aflat intr-o seara, ca fotoliul lui din copac este situat la nivelul trei de inaltime, a doua zi am cerut sa mi-l arate. M-am linistit, inaltimea nu era chiar ametitoare, crengile erau destul de solide, asa ca am rasuflat usurata.
Il pusesem sa promita ca nu se va mai catara, dar nu eram chiar sigura ca va respecta promisiunea. Ufffff…
Dupa ce termin de scris, dau o fuga sa vad in ce copac o mai fi…

Din bucătărie
se mai simte iz de chiftelute. Mihnea imi ceruse chiftele sau sarmale in foi de vita. Vita nu am cultivat inca :), asa ca m-am oprit la prima varianta.
Cu ce sunt îmbrăcată
o bluza care are un desen ca o gradina cu flori si un pantalon scurt,
absolut nesemnificativ pe langa bluza si culorile ei.
Citesc
Astazi nimic. Am vrut sa caut cateva pasaje in Caietul Mayei – Isabel Allende, ca sa pot scrie recenzia si am sfarsit prin a o reciti aproape pe toata. Intentionez sa vad un film.

  
Ceea ce aştept
sa treaca saptamana viitoare, sunt cam stresata de ce urmeaza si vreau sa ne linistim si sa vina vacanta. Ce va spuneam eu, ca traim tot in asteptarea vacantei si a week-end-ului?

Ce mai meşteresc..
nu mesteresc nimic. Dupa ghivece din cutii de conserve, am tot vrut sa ma apuc
de un proiect, dar…
Insa azi dimineta, impreuna cu gradinarul Mihnea, am folosit o parte din ghivece.
El a plantat eterna fasole, eu am rarit o violeta si am pus patrujel si marar. Aveam niste pliculete cu seminte, de nici nu mai stiu cand. O iesi ceva din ele? Se pun primavara. Cred. Daca fac abstractie de 6 zile, pot sa spun ca le-am plantat in anotimpul potrivit 🙂

Ascult...
linistea casei. Rar se intampla asta, din punctul meu de vedere.
Punctul lor de vedere este exact invers. Adica este liniste prea multa si prea des.

În casă
curat, frumos, aerisit, parfumat.
Am muncit o groaza de ore, cu un elan si o forta, ca in tinerete.
O fi semn bun? Vreau sa cred ca da!
Pana fotografiez muscata mea, adica regina casei…sau plantutele celelalte…
va mai arat niste paralute

Unul dintre lucrurile mele preferate...
să ma uit la campuri inverzite. Merge si un covor de maci, chiar si unul galben stralucitor de rapita, doar camp sa fie, lin sa fie, verde sau inflorit sa fie…
Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii
pai… jumatate deja s-a dus.
Parlamentam inca, pentru programul de maine.

Aici este o imagine pe care doresc să o împărtăşesc:

Mai sus v-am aratat o glicina. Glicina s-a dus, asa vreau sa se duca si stresul meu.
Iar pana atunci, ma inspira puternic aceasta fotografie, mi-ar placea asa o plutire:

Tot cu drag si tot din Centrul Vechi.
(Fotografia, ca eu mi-s acasa.)

Mihaela Damaceanu