Îmi place tare mult că băiatul meu este un curios! Şi îmi place că această curiozitate se manifestă şi in domeniul culinar. În iarna ce tocmai s-a dus(ce bine!), de gura lui am luat nucă de cocos şi caracatiţă. De multe ori am alte lucruri de făcut, plănuite dinainte, dar mă trezesc cu proiectele schimbate, din cauza lui! Dar nu mă plâng, curiozitatea este un lucru bun şi o încurajăm!


Vin eu acasă precum Scufiţa Roşie, cu nuca de cocos în traistă. Ştiam că mai cumpărasem doar o singură dată, cu muuuult timp înainte, când Internetul nu era pe toate drumurile şi mai ales nu era în casa mea. De aceea, trei studenţi caraghioşi se luptaseră vreo jumătate de oră cu NUCA, fără a reuşi mare lucru. Cu toate cuţitele din casă, cu toporişca, cu tot ce era contondent….ca într-un final să reuşim nici nu mai ştiu cum să scoatem apa, care nici măcar nu ne-a plăcut.

S-au schimbat vremurile acum, aşa că intrată în casă cu pungile pline, nu a mai contat nimic altceva, în afara  nucii de cocos. Vrând nevrând, caută Mihaelă pe Internet şi apucă-te de spart nuca!

Documentarea fiind făcută, trecem la treabă!

1. Cu un cuţit cu lamă dură, încercăm care din cele trei găuri aflate într-unul din vârfurile nucii, poate fi înţepat. Am nimerit din prima şi am scobit până a rezultat un orificiu prin care am scurs într-o cană sucul din nucă.

2. Cu acelaşi cuţit cu lamă rezistentă şi cu atenţie, am crestat pe mijlocul nucii un mic şanţ circular, ca un inel în jurul burţii. Nu trebuie să fie adânc, ci superficial, cam doi mm adâncime. Am avut grijă că inelul să nu se întrerupă, ci şanţul să meargă continuu în jurul nucii, pâstrând lama cuţitului în acelaşi loc în timp ce învârteam câte puţin nuca.

3. Cu un obiect greu-eu am folosit o piatră pentru ascuţit cuţitele, am lovit nici foarte uşor, dar nici extrem de tare, din loc în loc, în jurul inelului, răsucind nuca şi aplicând loviturile pe aproape tot diametrul. Nu am ajuns în locul din care plecasem, că nuca s-a şi desfăcut în două semisfere. Bine, nu chiar semisfere, că nuca este ca un ou, nu ca o sferă :))

4. Cu vârful cuţitului introdus între coajă şi miez, am început să desprind miezul alb de coaja tare, încet şi cu atenţie! S-au rupt câteva bucăţi şi apoi s-a desprins tot miezul.

5. Miezul l-am spalat şi l-am pus în frigider. În mod normal, se dă pe răzătoare, pe partea cu găuri mici. Se păstrează în frigider, cam 48 de ore maximum.

miezul nucii de cocos

Lui Mihnea nu i-a plăcut nici zeama, nici miezul. Ca să nu le arunc pe amândouă, am folosit zeama la un cocktail cu suc de grapefruit iar miezul am vrut să îl folosesc la o prăjitură. Din păcate, nu am mai apucat să o fac!

Mihaela Dămăceanu