Nu ştiu cum să încep această postare altfel decât cu banala constatare că timpul acesta fuge mult mai repede decât am vrea noi. Nu ştiu când au trecut cele două săptămâni de când am revenit din concediu, când a zburat concediul, vacanţa şi cele opt luni din an.
Ne-am întors din concediul acesta relaxaţi şi plini de planuri. În două săptămâni, am reuşit să mai aşez treburile pe făgaşul lor, să-mi reintru cât de cât în ritmul de lucru şi să terminăm pregătirile pentru cel mai important moment al perioadei, adică începerea şcolii.
Cu emoţii am pornit ieri dimineaţă, parcă mai mari decât oricând…
Mihnea nu spune niciodată că ar avea emoţii, dar i le simţeam. Odată intraţi pe poarta şcolii, în marea de copii şi părinţi, i-am găsit repede pe ai lui şi m-am molipsit de veselia cu care se întâmpinau unii pe alţii.
Ca de obicei, am ascultat cuvintele de la deschiderea anului şi apoi, cei de-a IV-a au făcut un pod de flori prin care să treacă micuţii de la clasele pregătitoare. A fost un moment tare drăguţ, mă uitam la piticuţii aceia cu mirare, de parcă nu eram şi noi la fel, mai ieri…
A remarcat şi doamna învăţătoare veselia copiilor, căci în clasă ne-a spus că se observă fericirea lor de a reveni la şcoală. Iar acest lucru nu poate decât să o bucure. Probabil că ei se bucurau mai mult de revederea cu colegii, decât de începerea şcolii, dar tot e bine că ziua şi anul a început frumos.
Vă arăt şi o poză din clasă, ca să vedeţi cât sunt de zâmbăreţi!

Şi vă dezvălui un mic secret: ea este DARIA!!!

Una peste alta, a mai început un an! Şi încă unul important, cu examen la final, dacă vrem o clasă specială!
Să ne ţineţi pumnii!

Mihaela Dămăceanu