Este greu pentru noi adulţii să înţelegem cum de a prins atât de bine la copii sărbătoarea aceasta importată, dar cert este că ei sunt fascinaţi.
          Am citit ieri pe Facebook că Halloweenul este modalitatea copiilor de a se răzbuna pe părinţi. Nu ştiu dacă este chiar aşa, dar ştiu că pentru Mihnea această sărbătoare este fascinantă. Este a doua după Crăciun, în topul preferinţelor lui. De când a început grădiniţa şi a aflat de această zi, nu a fost an, fără pregătiri intense. Primii pe listă sunt dovlecii. Urmează apoi costumele, desenele înfiorătoare, fantomele făcute din hârtie creponată şi atârnate prin toată casa, lilieci desenaţi, decupaţi şi lipiţi pe te miri unde…Munca şi pregătirea acestei zile începe de mult, camera lui devenind o scenă de teatru, în care i se face şi teamă să mai doarmă. Cu câteva seri înainte, se refugiază la noi, refuzând cu obstinaţie să adune decorurile înfiorătoare, pe care cu pasiune şi le face.

         Acum câţiva ani, la primele contacte cu limba engleză, cel mai uşor a reţinut cuvintele pumpkin, which, bats, and of course, GHOOOOST.

          Parerea mea este că în minţişoarele lor, sărbătoarea de Halloween reprezintă misterul şi aventura, dorinţa explorării tărâmurilor necunoscute şi înfiorătoarea, depăşirea limitelor cunoaşterii raţionale, îmbinarea realului cu imaginarul, lumea poveştilor de groază adusă în cotidianul cenuşiu. Dorinţa ieşirii din lumea regulilor cu toată teama puternică, pe care această incursiune, o presupune.

         Am selectat pentru azi, câteva fotografii din Halloweenul anilor trecuţi.